Subvenții UE: Când se returnează banii? Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică principiul reparării proporționale a prejudiciilor în 2025

Accesarea fondurilor europene reprezintă o oportunitate majoră, dar și o responsabilitate juridică semnificativă. Orice abatere în procedurile de accesare sau utilizare a sumelor poate duce la sancțiuni administrative sau chiar dosare penale.

În mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a clarificat o problemă care genera neînțelegeri și soluții contradictorii în instanțele din țară: trebuie ca beneficiarul fondurilor europene să returneze integral finanțarea atunci când se constată o neregulă sau doar partea de bani cu privire la care s-a constatat neregula?

Ce problemă a analizat ICCJ

Este cunoscut, din practică, cazul numeroșilor fermieri care s-au regăsit în situația de a restitui întreaga subvenție pentru o campanie agricolă, deși neregula privea doar o parte din suprafața exploatată.

Curtea de Apel Constanța a cerut ICCJ să stabilească dacă principiul reparării proporționale a prejudiciilor cauzate de nereguli cu privire la fonduri europene presupune restituirea doar a sumelor aferente suprafețelor cu privire la care s-au constatat nereguli sau pentru toate suprafețele ce fac obiectul cererilor de subvenții.

Ce a decis ICCJ

ICCJ a statuat că sancțiunile trebuie să fie proporționale cu gravitatea abaterii. Nu orice neregulă este fraudă, iar sancțiunile trebuie aplicate ținând cont de gravitate, amploare, durată şi caracter repetitiv. Acolo unde neregula este limitată, recuperarea fondurilor trebuie să se limiteze strict la ceea ce s-a încasat necuvenit.

Practic, recuperarea se calculează doar pentru partea afectată de neregulă, nu pentru întregul proiect.

Decizia oferă protecție suplimentară beneficiarilor de bună-credință, delimitându-se, astfel, noțiunile de eroare, neregulă și fraudă.

ICCJ a subliniat că dreptul penal este ultima soluție la care ar trebui să recurgă –  nu un instrument aplicat automat în situația unor interpretări discutabile ale legislației europene. Această soluție de ultim resort a fost considerată importantă de avut în vedere nu doar de către legiuitor, în procesul de legiferare, ci și direct de către instanțele de judecată, care, în activitatea de interpretare a legii, trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor.

Ce înseamnă decizia pentru beneficiarii de fonduri europene

Această clarificare reduce riscul unor măsuri disproporționate, precum recuperarea integrală a subvențiilor, blocarea completă a proiectelor sau declanșarea unor anchete nejustificate.

Pe baza deciziei ICCJ, autoritățile trebuie să analizeze fiecare caz în parte, înainte de a aplica sancțiuni , ceea ce înseamnă că nu se mai poate aplica un algoritm automat în privința neregulilor care, anterior, ar fi presupus returnarea integrală a subvenției. 

Autoritățile trebuie să stabilească în mod clar care este suma afectată de neregula constatată, ce gravitate are și dacă există circumstanțe atenuante sau probleme administrative minore. Spre exemplu, există și cauze de exonerare de răspundere care nu trebuie omise din analiza autorităților, cum ar fi diferențele minore acceptate de legislație între suprafața declarată și cea determinată ulterior, de până la 0,1 ha.

Astfel, beneficiarii au mai multă predictibilitate: pot avea o perspectivă asupra eventualelor corecții financiare și pot lua măsuri pentru a evita sancțiunile disproporționate. În practică, acest lucru poate însemna diferența între a pierde, eventual, câteva mii de euro pentru o neregulă minoră și a fi obligați să returneze întreaga subvenție, care poate avea o valoare considerabilă.

Această abordare încurajează un mediu de colaborare între beneficiari și autorități, unde scopul nu este sancționarea automată, ci corectarea neregulilor și protejarea fondurilor publice.

Implicații pentru planificarea proiectelor și gestionarea riscurilor

Decizia ICCJ are și un impact direct asupra modului în care beneficiarii fondurilor europene își planifică proiectele finanțate din fonduri europene. Planificarea atentă, documentarea corectă a cheltuielilor și auditul intern pot preveni neregulile și pot demonstra buna-credință în cazul unei verificări.

Mai mult, această clarificare juridică permite firmelor să ia decizii de investiții mai sigure, fără teama că orice eroare minoră ar putea conduce la blocarea totală a proiectului, respectiv la recuperarea integrală a finanțării.

Un pas spre predictibilitate și echitate

Per ansamblu, decizia ICCJ reprezintă un pas semnificativ spre un sistem mai echitabil și previzibil pentru beneficiarii de fonduri europene. Prin aplicarea principiului proporționalității și a abordării atente a implicațiilor dreptului penal, rolul sancțiunilor se schimbă – de la a avea un scop imediat, limitat, punitiv, la a proteja fondurile comunitare, fără a descuraja investițiile/inițiativele antreprenoriale.

În acest context, beneficiarii pot aborda fondurile europene cu mai multă încredere, știind că legea se interpretează cu recunoașterea diferențelor dintre greșelile minore și fraudele reale.

Decizia ICCJ restabilește echilibrul necesar între protejarea fondurilor europene și protecția celor care folosesc fondurile în mod corect și transparent. Mesajul transmis este unul clar: nu se poate cere restituirea a mai mult decât s-a obținut necuvenit.

Elena Triscariu, Asociat Senior, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP)

Articol susținut de NNDKP