Pacientul Tarom in stare critica. Sindromul statului haiduc

Tarom pierde bani de sase ani consecutiv, o hemoragie masiva acoperita cu bani luati din buzunarul contribuabililor. E o companie muribunda, imposibil de rentabilizat in conditiile unei piete libere si concurentiale, dar va ramine a statului cit timp vor exista paraziti politici care sa-i dreneze si ultima picatura de energie. Tarom e sindromul unei boli cronice: implicarea masiva in economia privata a unui stat incapabil sa-si vada de treaba lui. Iar asaltul statului asupra sectorului privat e la inceput.

La 27 de ani de la caderea comunismului, comunismul e mai prezent ca niciodata in mintile multor romani. Ideea statului-tatuc, a statului care stie si trebuie sa faca afaceri, a statului – corporatie e imbratisata de milioane de romani si, in consecinta, de multi politicieni. Politicienii stiu foarte bine ca statul e un actor economic inept, care are in ADN imobilismul birocratic si nu creativitatea antreprenoriala. Dar politicienii stiu la fel de bine ca o firma de stat, oricit de prost merge, tot are niste bani de furat si niste posturi caldute de ocupat pentru clientela de partid.

Ne intoarcem la Tarom. Experienta ultimilor manageri, ale ultimelor consilii de administratie e similara. Din 2011, compania pierde bani non-stop din multe cauze: incapacitatea de reactie rapida pe o piata cu concurenti privati foarte buni, furturi masive prin contracte impovaratoare, lipsa de know-how, imposibilitatea reformarii companiei.

Ultima schimbare de management, impusa de premierul Tudose in ciuda opozitiei ministrului Transportului si a aripii Badalau/Giurgiu din PSD, nu poate rezolva mare lucru. Din companie nu a mai ramas mare lucru de salvat: citeva sute de piloti si personal tehnic, oameni exceptional pregatiti care isi pot gasi oricind de lucru pe piata libera. In rest, aproape nimic: un brand prafuit, sute de angajati pe pile in departamente nefunctionale si neperformante. Si statul roman, si piata de transport aerian pot supravietui linistiti daca Tarom se privatizeaza.

Dar vrea cineva asta cu adevarat? Politicienii sigur nu vor, pentru ca Tarom e locul perfect pentru protejatii politicienilor din stinga si din dreapta.

De altfel, vedem acum in toata splendoarea implicarea masiva si accelerata a statului in economie. Desi statul (guvern, ministere, primarii) are deja sute de firme care incurca mediul privat, guvernul PSD-ALDE si multi dintre primarii PSD au lansat zeci de firme noi de stat.

Primaria Bucuresti, condusa de Gabriela Firea, infiinteaza 19 firme, de la productie de energie la IT, de la turism la publicitate. Primarul PSD din Sectorul 3, Robert Negoita, infiinteaza si el firme peste firme: IT, paza, spatii verzi etc. Primarul PSD din Sectorul 1, Dan Tudorache, intra cu firmele in fotbalul profesionist si cumpara Rapidul.

Guvernul vrea si el sa-si mareasca prezenta in economie. Pregateste pentru lansare celebrul Fond Suveran de Investitii, care sa finanteze constructia de fabrici, combinate siderurgice, companii agricole. Toate de stat. Nu intimplator Liviu Dragnea il ia in calcul pentru sefia Fondului pe Ilan Laufer, trimis sa se incalzeasca la Ministerul pentru Mediul de Afaceri. Guvernul vrea sa se bata si pe piata apelor minerale si are nevoie de un brand propriu.

Toate aceste intentii arata un stat incapabil sa-si inteleaga rostul. Statul, dupa cum ne-a aratat-o realitatea cu varf si indesat, e cel mai prost administrator de companii. Cu rare exceptii, firmele de stat sint in stare proasta sau muribunde. Chiar si companii-monopol reusesc sa aiba pierderi, ceea ce arata management dezastruos si ingerinte politice devastatoare.

Cu atit mai perdanta e ideea ca statul sa ramina jucator in sectoare economice cu competitivitate maxima, precum transportul aerian.

Uitati-va la clasamentul anual privind libertatea economica, realizat de Heritage Foundation: Romania a obtinut un punctaj mai slab decat alte tari foste comuniste din Europa: Ungaria, Bulgaria, Polonia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia si Cehia. Stam dezastruos la multi dintre indicatorii relevanti pentru activitatea antreprenoriala. Si asta din cauza unui stat care-i impovareaza pe antreprenori cu legislatie stufoasa si deseori stupida, cu reglementari absurde care ii tin pe oamenii de afaceri prizonierii bunului plac al functionarilor de la diverse institutii de control, cu taxe care descurajeaza investitiile si coruptie in institutiile care dau avize.

Ei bine, ginditi-va ca acest stat profund corupt, deseori incompetent, e jucator economic. Mai mult, vrea sa-si creasca prezenta in economie, sa aiba si mai multe firme. Firme care se transforma in sinecuri de partid si in competitori neloiali pentru firmele private. Doar nu credeti ca institutiile de control se duc peste firmele de stat asa cum se duc peste cele private. Daca s-ar fi intimplat asa ceva, probabil ca CFR (cu toate declinarile lui), Metrorex sau combinatele miniere din Valea Jiului erau sanctionate zdravan fie de ITM, fie de Fisc (pentru datoriile uriase), fie de Garda de Mediu.

Daca pina acum exista un echilibru precar in economie intre mamutii de stat si firmele private, acum sintem pe cale sa vedem o dezechilibrare. In favoarea statului. De fapt, in favoarea politicienilor care vad statul ca pe propria mosie.

Nu intimplator, implicarea tot mai mare a statului in economie vine in paralel cu demonizarea unor actori din diferite sectoare ale economiei private: banci, supermarketuri, companii de asigurari, benzinari. Pregateste PSD asaltul asupra lor cu taxe si impozite, dupa modelul Ungariei? Nu ar fi exclus, data fiind foamea de bani la buget care sa acopere promisiunile PSD.

Toate declaratiile politice din ultima jumatate de an ale liderilor PSD arata ca ne indreptam spre un asalt asupra mediului privat. Asalt fiscal, asalt prin infiintarea ori mentinerea in functiune ale unor companii de stat complet inutile, dar si asalt la nivel simbolic, prin atacul asupra investitorilor privati. Dintre toate, ultima forma e cea mai primejdioasa: taxele se schimba in timp, mamutii de stat pot fi privatizati de un nou guvern reformist, dar starea de spirit a populatiei se schimba in generatii.