Palatul si cainii

Isi pocneste calcaile de-i sar toate fireturile, tresele si galoanele. Palma se infige scurt in tampla si latra cat sa clatine policandrele din tavan: sa traiasca dom’ministru! Zambeste larg si onctuos de la subsol, din pozitia echer, cu capul varat sub bratul intins. O haita de generali se gudura in jurul omului care vibreaza inca a ministru desi nu mai e de vreo doi ani. Insa vibratia i-a revenit dupa alegeri, se amplifica si se propaga in agitatia din Palat. Ademeniti de mirosul puterii, pornesc in salturi sprintene spre Buldog. Capetele se prabusesc sub bratul intins, calcaile pocnesc scurt, deschid botul si latra scurt: sa traiasca dom’ministru!

Un compliment modest adresat celui care azi pare un simplu politican. Dar senzorii din labele intinse in chip de salut simt enorm, ochii vicleni vad monstruos. Omul vibreaza puternic, lasa in urma dare de feromoni care cheama la imperecherea intre partide. Deasupra capului dotat cu falci puternice se intrevede ceva stralucitor si totusi neclar, poate sa fie chiar aura de prim-ministru. Toti o vad, dau din coada si schiauna infundat.

Apar in cadru gafaind, se tarasc la picioarele Buldogului. Asteapta plini de speranta un semn de la dom’ministru. Aport! Sunt gata sa-si vare gaturile in lesa lui aurita cand se va urca in jilt. Il asigura ca, de doi ani, sufera solitari si solidari cu ministrul lor mazilit iar astazi, ce bucurie sa-l vada din nou printre ei! Ham, ham.

E 1 Decembrie si forfota in Palat. Anul trecut, tot de 1 Decembrie, era pustiu, jale si tristete. Caini de pripas. Astazi: imbratisari, pupaturi pe obraz, revederi placute. Ati observat cum umbla haitele cand se nuntesc? Cu botul varat sub coada catelei in calduri. Umbla in sir ca teleghidati, cu privirea tinta si cu mintile pierdute. Asa au venit si luni seara la Cotroceni: au aparut, au rasarit din pamant cu narile dilatate si cozile pe sus.

Organizati in haite mici, amusina. Se orienteaza dupa directia vantului, cauta sa ia urma unor vremuri foarte complicate. “Poporul asta are umor. A incurcat, a innodat lucrurile in asa hal la alegeri ca nimeni nu mai stie acum incotro s-o apuce”, remarca cineva privind baletul fara muzica din Sala Unirii. Se joaca un fel de menuet cand in doi, cand in trei.

In primul rand din fata, la doi pasi de Traian Basescu isi lungeste gatul Mircea Geoana. Ii picura din gura, latra din ochi. La distanta de grupul euforic din PSD, Ilie Sarbu priveste in gol cu un aer plouat, nimeni nu stie de ce, cu membrele superioare incrucisate. Topit in fundal, Iliescu fixeaza, ganditor, tavanul. Langa el, Vacaroiu picoteste la umbra unui steag tricolor.

Cu coada intre picioare, cativa liberali dau tarcoale prin Palat: Melescanu, Predoiu. Ministrul justitiei a iesit cel mai smotocit din alegeri, pierzand rusions in fata unui maidanez cu rabie, cercetat de procurorii anticoruptie. Sa nu urli la luna? Tariceanu n-a venit, chelalaie pe campia din Ilfov unde batalia intre coioti a fost cam dura.

Dar ciolanul se imparte aici, la Cotroceni. Buldogul atrage ca un magnet rasele cu pedigree sau fara care misuna prin Palat. Maraie ceva despre Geoana, dar nu, nu-si doreste functia de premier. Nu vrea si pace. Cu liberalii, cu pesedistii? Complicat. Ca sa auda mai bine, Pinalti se catara literalmente pe umarul lui Andrei Oisteanu care se extrage, incurcat, din imbratisarea baronului.

Uite-l pe Tiriac, cu fata lui de mops obosit, facandu-si loc printre mese. Iata-l pe Ciumara plimbandu-si mustata stufoasa printre generali. Iata inca un personaj din ceata anilor ’90, Bubenek! Vi-i mai amintiti? Doi fosti ministri taranisti. Misca. Cativa lideri sindicali isi umfla piepturile, isi zbarlesc coama. Ce mai faceti? Bine, spre disperarea unora. Glume de sindicat. Va veni insa si vremea lor. Peste cateva luni vor urla de dimineata pana seara pe strazi impotriva viitorului Guvern, impotriva somajului, impotriva bugetului de austeritate. Parca-i si aud.

Peremistul Bolcas isi ia adio de la jurnalisti si fosti colegi de parlament de parca el in persoana, nu partidul, va trece pe lumea cealalata. Mai optimist si impacat cu soarta, Ilie Merce isi ureaza sanatate. Atat. In rest, toate trec.

Printre ei, noi, cainii de paza. Unii s-au transformat in hiene care ling neobosit mana stapanului, le curg balele in direct de atata lins, altii viseaza la oscioarele de pe masa puterii. Au ramas putini care privesc, dincolo de gard, la Marea Nunta.