Papa a vorbit despre inteligența artificială, când tot mai mulți oamenii își pierd încrederea în ea / Care sunt cele mai mari temeri

Avertismentul Papei despre pericolele inteligenței artificiale vine deja pe un teren al neîncrederii. O inovație majoră a umanității nu pare să intre în viața publică prin entuziasm și optimism, ci prin suspiciune, teamă și o listă lungă de riscuri. Ce s-a schimbat față de precedentele inovații tehnologice?

Papa Leo XIV a prezentat luni o viziune amplă despre viitorul inteligenței artificiale, adresată liderilor politici, mediului de afaceri și societății în general. A avertizat că dezvoltarea AI trebuie controlată, astfel încât să nu afecteze demnitatea și autonomia umană. 

Într-o enciclică de peste 40.000 de cuvinte, el a subliniat că tehnologia nu este în sine ostilă omului, dar poate deveni problematică dacă este ghidată exclusiv de profit, mai ales când ajunge să înlocuiască locurile de muncă fără protecție sau reconversie pentru angajați. 

A cerut reglementarea companiilor private din domeniu, programe de recalificare pentru muncitori, educație care să dezvolte gândirea critică față de AI și măsuri pentru protejarea copiilor de conținut fals, violent sau sexualizat. 

Acest mesaj transmis de Papa nu apare în vid, ci într-un context în care din ce în ce mai multă lume își pierde încrederea în inteligența artificială și tot mai mulți devin conștienți de posibilele efecte nocive pe care le poate avea.

Jumătate dintre europeni cred că AI-ul va avea un impact negativ asupra societății

În Statele Unite, un sondaj Pew Research Center arată că aproximativ jumătate dintre americani spun că sunt „mai degrabă îngrijorați decât entuziasmați” de creșterea AI. Nivelul de îngrijorare a crescut semnificativ în ultimii ani, de la 37% în 2021 la 50% în prezent.

Situația nu e diferită nici în Europa. Date recente arată că doar aproximativ 25% dintre europeni spun că s-ar simți confortabil ca AI să preia sarcini administrative la job, iar aproape 50% dintre europenii cu studii superioare cred că locul lor de muncă este în pericol acum din cauza AI-ului. Jumătate dintre europeni cred că AI-ul va avea un impact negativ asupra societății.

Un alt studiu arată că europenii sunt sceptici față de AI și când vine vorba despre informare. Chiar dacă aproape jumătate dintre respondenți (49%) spun că au folosit instrumente AI precum ChatGPT pentru subiecte politice, doar 30% cred că beneficiile AI depășesc riscurile. În același timp, percepțiile despre impactul asupra democrației sunt împărțite: doar 32% văd AI ca pe o oportunitate mai degrabă decât o amenințare, în timp ce 39% o consideră deja un risc.

Diferența față de valurile anterioare de inovație tehnologică e considerabilă. E suficient să ne gândim la cum era perceput internetul anilor ’90 și începutul anilor 2000. A intrat în sfera publică aproape ca o promisiune universală. Era prezentat ca o tehnologie a emancipării: conecta lumea, democratiza informația, crea oportunități. Posibilitățile erau infinite. Chiar și atunci când existau temeri, ele erau secundare față de un imaginar dominant al progresului: mai multă libertate, mai mult acces la informație, mai multă putere pentru individ.

Pentru români, internetul era echivalent cu Occidentul

În România, techno-optimismul a ajuns puțin mai târziu, dar poate chiar mai intens, tocmai pentru că venea după tranziția post-comunistă. Internetul era asociat cu ideea de intrare în rândul lumii, cu modernizarea rapidă și cu accesul la Occident. 

La începutul anilor 2000, apariția conexiunilor broadband, a internet cafe-urile și apoi a primelor servicii online a fost însoțită de un sentiment puternic de recuperare a decalajului istoric. Pentru o mare parte a publicului, internetul era un simbol al normalizării și al integrării într-o lume considerată mai avansată.

E un contrast puternic față de cum privim acum apariția AI-ului în viețile noastre. Apariția internetului a fost însoțită de o narațiune aproape de necontestat a progresului. Era o perioadă în care tehnologia era încă percepută ca un instrument relativ neutru, iar efectele ei sociale păreau în mare parte dependente de modul în care oamenii aleg să o folosească, nu de o logică proprie a sistemului.

În cazul AI, această neutralitate e mult mai greu de găsit. Tehnologia este văzută altfel: ea poate înlocui muncă, poate genera conținut, poate influența decizii și poate modela informația fără intervenție umană directă. Sunt lucruri care, inevitabil, schimbă complet raportul de încredere. Nu mai vorbim despre o infrastructură care facilitează acțiunea umană, ci despre un sistem care riscă să înceapă să ia decizii în locul oamenilor.

AI-ul erodează o încredere în tehnologie deja erodată

Dincolo de asta, AI-ul apare într-o lume deja marcată de efectele secundare ale revoluției digitale anterioare. Social media, algoritmii de recomandare și economia atenției au erodat în timp încrederea în felul în care aceste tehnologii ne-au modelat societatea. AI-ul poate să pară o accelerare a unei transformări deja incomode.

Scandalurile legate de Facebook, dezbaterile despre manipulare algoritmică, explozia dezinformării, colectarea masivă de date personale și polarizarea politică au schimbat profund felul în care publicul se uită la tehnologie. Pentru mulți oameni, Big Tech nu mai este sinonim cu progresul, ci cu lipsa de control, iar abordarea de „move fast, break things” nu prea mai e tolerată.

Dacă ne uităm la piața muncii, lucrurile devin și mai complicate. Aici se vede cel mai clar tensiunea dintre discursul industriei și percepția publică. Pe de o parte, AI este promovată ca un instrument de productivitate, un asistent care eficientizează munca și reduce sarcinile repetitive. Pe de altă parte, același ecosistem tech transmite investitorilor ideea că aceleași sisteme vor reduce costurile prin înlocuirea unei părți din forța de muncă. 

E posibil ca, în acest context, marea întrebare a revoluției AI s-ar putea să nu fie una tehnologică, ci socială. Rămâne de văzut dacă societatea va mai avea răbdarea și încrederea necesare pentru a accepta integrarea profundă a AI în viața de zi cu zi. S-ar putea ca o tehnologie percepută în primul rând ca instrument al concedierilor, al fraudei digitale, al manipulării informației sau al concentrării puterii în mâinile câtorva companii uriașe să genereze rezistență și o suspiciune permanentă față de fiecare nou pas înainte. Inevitabil, politicienii vor simți climatul social și se vor adapta la el și asta ar putea aduce reglementări puternice. 

Acestea sunt scenarii, însă din ce ne-a arătat AI-ul, inovația nu mai este întâmpinată cu prezumția că ne face automat viitorul mai bun, ci mai degrabă cu reținere și pragmatism.