Partide de vanzare. Cu donatii politice de milioane de euro, baronii germani forteaza masuri fiscale clientelare si prada bugetul de stat

O schimbare de lege costa 1,1 milioane de euro. I-ai donat, s-a votat, banii ii iei inapoi de la stat. Asa par sa functioneze lucrurile in cazul donatiei Finck si a scaderii TVA-ului de cazare de la 19, la 7 procente, incepand cu 1 ianuarie 2010. August Baron von Finck, unul dintre cei mai bogati germani, coproprietar al retelei hoteliere Mövenpick si nepot al innobilatului bavarez care a infiintat asigurarile Allianz, sprijina lagarul dreptei cu tarie si foarte multi bani. „Bogatii fac legile in democratia actuala” zic unii comentatori.

Patul de 7 la suta

Donatiile de partid conjuncturale, cu cinci zerouri in coada, au pus liberalii (FDP) din Germania sub lupa. Opozitia si electoratul cer explicatii pentru lobby-ul liberal in scaderea „impozitului hotelier”, un impozit de nisa care nu vizeaza „binele intregii societati”, cum se stipuleaza in mandatul politic asumat. Prin reducerea fiscalitatii pentru hotelieri, statul german pierde ca. 1 miliard de euro la impozite, anual.

Strict formal, liberalii n-au gresit cu nimic. Dupa Legea Partidelor din Germania (paragraf 25, alineat 3), donatiile care trec de 50.000 de euro trebuie sa fie aduse imediat la cunostinta presedintelui Parlamentului. In perioada octombrie 2008-octombrie 2009, care coincide cu campania pentru alegerile parlamentare in Germania, liberalii au primit in total 1.100.000 de euro de la Substantia AG.

Constiinciosi, liberalii au anuntat donatia si cu asta, s-au spalat pe maini de orice responsabilitate. Acum insa opozitia, presa germana si opinia publica fac presiuni. FDP-ul a intrat in conul de umbra al suspiciunii de coruptie, i se cer explicatii politice. Ultima transa de bani a fost donata in 13 octombrie anul trecut, la scurt timp dupa ce liberalii au intrat in coalitia de guvernamant, alaturi de crestin-democrati (CDU) si crestin-socialii bavarezi (CSU).

Dupa informatiile Spiegel si Stern, firma donatoare, Substantia AG, apartine lui August Baron von Finck, situat pe locul al cincilea intre cei mai bogati germani, cu o avere estimata la 5,2 miliarde de euro. Familia sa detine lantul hotelier Mövenpick, concern international cu peste 16.000 de angajati, 1,462 miliarde de franci elvetieni cifra de afaceri in 2008 si 14 hoteluri in Germania. Baronul Finck (n.1930) locuieste intr-un castel din Elvetia, cel mai sigur „bunker bancar”.

Comoara lui Gustl

Castelul Weinfelden din cantonul Thurgau troneaza la inaltime, legat de lume printr-o sina de cale ferata si elicopterul personal al lui „Gustl”, cum il alinta prietenii pe octogenar. Gustl este nepotul lui Wilhelm Peter Finck (1848-1924), un negutator abil in afaceri care a pus bazele imperiului familial, in 1870. Wilhelm Peter a infiintat firmele de asigurari Allianz si Münchner Rück, a cumparat o banca si in 1905 a fost innobilat in Regatul Bavaria.

In 1924, fiul sau August Georg Heinrich Baron von Finck (1898-1980) preia averea si o sporeste, chiar si pe timp de razboi. In vremea nazistilor, „comoara Finck” a crescut vazand cu ochii. Intentia lui Gustl fusese sa devina inginer agronom. Insa „povara familiei” apasa. Tatal Georg Heinrich il integreaza, de tanar, in afacerea de baza a familiei, banca Merck Finck & Co Bankhaus cu sediul in München.

La vremea respectiva, August von Finck senior se plasa pe locul intai, intre bogatasii Germaniei. „Insa aceasta ascensiune de cometa o datoreaza seniorul si unor metode mai putin curate“ scrie Frankfurter Rundschau. In vremea national-socialismului, acesta reusise sa profite de „arianizarea bancilor evreiesti“, extinzandu-si banca proprie. Merck, Finck & Co. devine astfel a treia ca marime, in randul bancilor private germane de atunci.

In 1990, Gustl vinde banca si se retrage in paradisul castelan si fiscal din Elvetia. De acolo, el isi instrumenteaza investitiile: la constructorul de masini Von Roll, la Alusuisse-Lonza, la concernul din constructii Hochtief, la producatorul de bere Löwenbräu. Nu-i scapa nici importante investitii imobiliare si nici ocazionale vanatori. In timpul din urma, o parte din afacerile familiei au fost preluate de fiii sai August-Francois si Luitpold-Ferdinand von Finck

Pentru business-ul Finck, culoarea Guvernului si legislatia germana conteaza. De aproape un secol, familia Finck promoveaza continuitatea dreptei, pe plan social si politic, indiferent de ce nume poarta aceasta: burghezie, conservatori, liberali, ba chiar si reactionari. Politica lor exclusiva este politica proprietatii. Ghimpele vesnic sunt „rosii” si „Sozis”, adica socialistii.

Pute pana-n cer

La finele anului trecut, liberalii au reusit sa treaca in Parlament -cu sprijinul coalitiei galben-negre (CDU/CSU si FDP) si la pachet cu alte masuri fiscale contestate de opozitie-, reducerea impozitului pe cazare de la 19% la 7 %. Reducerea de impozit se aplica de la 1 ianuarie 2010. Coreland interesul care s-ar ascunde in spatele donatiei, cu harnicia si rapiditatea cu care FDP si colegii sai de dreapta din guvern au creat cadrul legal pentru sustinerea acestui interes, opozitia din Parlamentul german reproseaza acum liberalilor ca „se lasa cumparati”.

„Asta pute pana-n cer” ar fi spus Claudia Roth, presedinta partidului Verzilor (Bündnis90/Die Grünen), citata de Zeit Online. Liberalii sunt acuzati nu doar ca si-au clientelizat politica, ci si ca fac jocul lobby-ului din mediul de afaceri. Aceeasi acuzatie se aduce si partidului bavarez CSU. Inaintea alegerilor regionale din 2008, acesta ar fi primit de la doua firme din „imperiul Finck” doua donatii importante, de 430.000 si respectiv 390.000 de euro.

Insa Finck nu e singurul interesat. Presedintele Confederatiei de Hoteluri si Restaurante (DEHOGA), Ernst Fischer, a facut reclama puternica scaderii TVA-ului hotelier: „Sapte procente TVA reprezinta cel mai bun program conjunctural pentru o bransa unde peste

100.000 de locuri de munca sunt in pericol” a spus el. Fischer e membru FDP si proprietarul hotelului „Landhotel Hirsch” din Tübingen.

Fischer s-ar putea sa aiba dreptate cu avertizarea lui privitoare la locurile de munca din hotelarie, atinse de criza. Insa practica recenta arata ca profitul suplimentar al firmelor, realizat prin inlesniri fiscale, intra indeobste in buzunarul patronilor. Multi angajati din hotelarie lucreaza pe salarii de mizerie, sau sunt zburati cand se umbla la capitolul „reduceri de cheltuieli”.

Banii cei multi nu vad rosu

De donatii „cu cantec” si scandalul aferent nu este scutit nici unul dintre marile partide din Germania. Curajul de a cere fostului cancelar Helmut Kohl sa puna cartile pe fata in chestiunea donatiilor facute CDU in anii 90 a propulsat-o pe Angela Merkel, actualul cancelar, in atentia de atunci a partidului crestin-democrat. Dupa o ancheta de trei ani, in 2001 procuratura din Bonn incheie procesul Kohl cu o amenda de 300.000 de marci germane. Vina fostului cancelar in afacerea cu donatii de aproape 2 milioane de marci este considerata „de importanta redusa”.

Social-democratii (SPD) au fost si ei puternic sprijiniti in alegerile parlamentare de anul trecut, de producatorii de automomobile BMW si Daimler. BMW apartine familiei de miliardari Quandt, a caror avere provine in mare masura din afacerile de razboi, dezvoltate cu sprijin nazist. La fel ca si von Finck, familia Quandt evita notorietatea publica. Mostenitoarea familiei, Susanne Klatten, a fost insa cap de afis in presa germana de la finele anului 2008, intr-un scandal de escrocherie sentimentala, careia i-a cazut victima.

Donatii importante au inceput sa mearga si la Verzi. Stanga (die Linke) nu s-a bucurat decat de donatii mai mici, private, si sprijinul financiar legal, de la stat. Banii cei multi nu vad rosu.

In practica actuala a lobby-ului exercitat de mediul de afaceri sta „intretinerea peisajului politic”, adica finantarea tuturor partidelor care conteaza. Se sprijina si formarea unor noi grupari si partide de dreapta, care sa atraga, sub alta eticheta, parti ezitante din electorat.

Chiar daca interzicerea marilor donatii de partid nu pare a fi aplicabila in Germania, exista voci care propun stabilirea unui plafon superior si declararea provenientei donatiilor, incepand cu 10.000 sau chiar 5.000 de euro. Sub coalitia de guvernamant actuala, acestea sunt propuneri care pot merge direct la cosul de gunoi.