Pavorul nocturn: o tulburare de somn a copiilor, care îi sperie pe părinți

Pavorul nocturn determină o persoană să se trezească într-o stare de frică extremă. Studiile estimează că 30% până la 40% dintre copiii mici (până în 12 ani) experimentează terori nocturne la un moment dat. Terorile nocturne devin mai puțin frecvente după vârsta de zece ani, dar pot apărea și la adulți. Aflați ce le cauzează, cum diferă de coșmaruri, cum să le opriți și când e cazul să apelați la medic.

Vă treziți în mijlocul nopții în țipetele copilului. Fugiți în camera lui și îl găsiți zbătându-se în pat, ca și cum s-ar lupta cu un monstru invizibil. Îl strigați pe nume, dar nu răspunde. Deși descrierea aceasta pare să amintească o scenă dintr-un film de groază, vorbim despre pavor nocturn. Care nu are nicio legătură cu coșmarurile, dar pot fi experiențe de coșmar pentru un părinte. În schimb, nu reprezintă un eveniment neobișnuit pentru un copil până în 12 ani și nici unul dăunător. Dimineața, cei mici nici nu-și vor aminti episodul.

Ce este pavorul nocturn?

Pavorul nocturn (n.red.: din lat. pavor, pavoris înseamnă frică, panică, teroare) reprezintă o tulburare de somn care determină o persoană să se manifeste ca și cum ar avea un atac de panică profundă. În timpul unui episod de pavor nocturn, persoana se poate ridica brusc în fund, poate sări din pat și țipa ca și cum ceva îl înspăimântă. În același timp, episodul de pavor nocturn poate provoca creșterea ritmului cardiac, transpirație și pupile dilatate. Și poate dura între 30 de secunde și 5 minute. Cu toate acestea, persoana care trece printr-un pavor nocturn e adormită, nu știe că experimentează aceste stări, iar dimineața nu își amintește nimic.

E coșmar sau pavor nocturn? Cum se deosebesc

Terorile nocturne sunt o formă de parasomnie, o categorie de tulburări de somn care implică mișcări sau comportamente neobișnuite în timpul somnului. Pavorul nocturn apare în timpul somnului non-REM,care cuprinde atât somnul ușor, cât și somnul profund. Pavorul nocturn nu apare în timpul fazei REM a somnului, etapa asociată cu visele vii. Deoarece oamenii petrec mai mult timp în somnul non-REM (prima parte și cea mai lungă), terorile nocturne sunt mai frecvente în prima treime a somnului de noapte. Acest lucru este valabil mai ales pentru copii.

Cele mai multe coșmaruri se întâmplă în timpul fazei REM a somnului – dimineața devreme. La trezire, vă veți putea aminti clar visul. Coșmarurile tind să provoace un sentiment de pericol, în timp ce visele urâte sunt doar neplăcute. Un vis care te sperie suficient pentru a te trezi este un coșmar. Uneori, nu ne trezesc din somn nici visele urâte, ceea ce înseamnă că este posibil să nu ni le amintim clar dimineața.

Terorile nocturne se întâmplă, de obicei, în timpul somnului profund, adică la începutul somnului de noapte. Acestea pot dura oriunde de la 30 de secunde la 5 minute, după care intrați în somnul profund. Probabil că nu vi le veți aminti dimineața.

Care sunt posibilele cauze ale terorilor nocturne?

Se crede că terorile nocturne apar atunci când cineva se trezește parțial, dar rămâne într-un stare mixtă de conștiință între somn și veghe. Nu a fost încă determinată o cauză clară a terorilor nocturne, dar par să fie provocate de stimularea excesivă a sistemului nervos central în timpul somnului.

Mai mulți factori fac ca o persoană să aibă mai multe șanse să le experimenteze.

• Vârsta: se estimează că terorile de somn apar la 1 până la 6,5% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani. Terorile de somn apar de obicei la copiii cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani, cu un vârf între 5 și 7 ani. 
• Genetica: mai multe studii sugerează că aceste tulburări de somn se moștenesc în familie. Copiii care au terori nocturne sau care au episoade de somnambulism au adesea un membru al familiei care a experimentat aceste condiții.
• Somnambulismul: terorile nocturne și somnambulismul par a fi legate. Ambele apar în timpul somnului cu unde lente, cele mai profunde etape de somn, care au loc în prima parte a nopții.
• Disfuncția talamică – leziunile cerebrale sunt o cauză puțin probabilă a terorii nocturne. În unele cazuri, totuși, deteriorarea sau disfuncția talamusului a fost legată de acest fenomen.
• Privarea cronică de somn: de regulă, rutinele sănătoase de somn nu se mai respectă la copiii mai mari, de școală generală, spre exemplu; cei mici petrec mult timp noaptea pe dispozitive electronice, fără a mai beneficia de orele de somn necesare pentru o creștere sănătoasă.
• Tulburările de somn: tulburările de somn care determină o persoană să se trezească pentru scurt timp pe tot parcursul nopții au fost legate de terori nocturne. Acestea includ apneea obstructivă de somn și tulburarea de mișcare periodică a membrelor (PLMD), o afecțiune care poate fi corelată cu sindromul picioarelor neliniștite.
• Anxietatea, stresul fizic sau emoțional: deși terorile nocturne sunt frecvente în rândul copiilor, ele au fost legate de anxietatea de separare la unii copii. Adulții cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) sau altă tulburare de dispoziție pot fi mai susceptibili de a avea terori nocturne.
• Febra: în mod similar, febra poate provoca o creștere a somnului profund, ceea ce poate crește apoi riscul de terori nocturne.

Cum puteți preveni pavorul nocturn?

Terorile nocturne sunt de obicei tratate cu medicamente numai atunci când frecvența și intensitatea lor o justifică. În caz contrar, acestea sunt de obicei gestionate cu strategii simple, acasă.

• Obțineți un somn adecvat: păstrați o rutină sănătoasă de somn, care să permită suficiente ore de odihnă pentru a satisface nevoile de somn ale unui copil.
• Tratați tulburările subiacente: tulburările, cum ar fi apneea obstructivă de somn și PTSD, pot declanșa terori nocturne provocând treziri scurte. Ca urmare, tratarea acestor tulburări poate opri sau reduce episoadele de teroare nocturnă ale unei persoane.
• Evitați întreruperile de somn: deoarece terorile nocturne tind să apară în timpul trezirilor scurte, eliminarea întreruperilor de somn poate ajuta. De exemplu, animalele de companie pot fi ținute departe de dormitor și pot fi depuse eforturi pentru a bloca zgomotele potențial perturbatoare.
• Evitați substanțele declanșatoare: experții recomandă copiilor cu terori nocturne să evite consumul ciocolată, băuturi răcoritoare care conțin cofeină sau energizante, deoarece pot crește probabilitatea terorilor nocturne. 

Cum ar trebui gestionat corect un episod de pavor nocturn?

Când copilul are un pavor nocturn, nu aveți altceva de făcut decât să așteptați să treacă. Îi puteți ajuta în felul următor:

• stați liniștiți lângă copil;
• asigurați-vă că nu se rănesc în timpul episodului;
• așteptați cu răbdare până când copilul se liniștește și adoarme profund, de obicei în câteva minute.

Deși este greu să-ți vezi copilul trecând printr-un pavor nocturn, țineți cont de faptul că copilul nu va avea amintiri despre această experiență și că nu este în niciun pericol real. Este posibil să fi auzit că este periculos să trezești un copil care trece printr-un pavor nocturn. Deși trezirea nu va dăuna fizic copilului, experții recomandă să nu trezim copilul, deoarece se poate simți dezorientat și riscă să se sperie la trezire.

Are des pavor nocturn? Când e cazul să mergeți la medic

Deși pavorul nocturn este adesea considerat normal la copii, este dificil de deosebit de alte tulburări, cum ar fi convulsii nocturne, atacuri de panică și tulburare de comportament în somn REM. Terorile nocturne pot apărea, de asemenea, mai frecvent la persoanele care au alte tulburări de somn sau psihiatrice. Un diagnostic poate exclude alte probleme, iar un medic specialist vă poate sfătui cum să gestionați cel mai bine problema.

Medicul specialist poate recomanda și efectuarea unui studiu de somn, polisomnografie, procedură care implică petrecerea nopții într-un laborator de somn și efectuarea diferitelor măsurători, în timp ce subiectul doarme. Cu ajutorului acestui test, undele cerebrale, nivelul de oxigen din sânge, ritmul cardiac, respirația și mișcările ochilor și picioarelor sunt măsurate pe tot parcursul nopții, iar pacientul este filmat. Medicul va revizui înregistrarea și va evalua diferite aspecte ale comportamentului de somn al individului. Spre exemplu, poate vedea dacă cel mic are respirația neregulată, sugerând o posibilă apnee sau alte motive pentru un somn perturbat, cum ar fi sindromul picioarelor neliniștite.

Pavorul nocturn nu este o afecțiune

Așadar, pavorul nocturn nu reprezintă o afecțiune și nu ar trebui să vă îngrijorați dacă apare la copii. Poate fi neplăcut, însă, pentru un părinte, să-și vadă copilul traversând un astfel de episod. „Tratamentul” acasă presupune, în primul rând, reducerea stresului și îmbunătățirea rutinelor de somn.

Sursă foto: Dreamstime