Pediatrul răspunde: când e copilul prea bolnav ca să amânăm vacanța sau trimiterea lui în tabără?

Un nas înfundat poate fi doar o răceală ușoară, dar uneori în spatele febrei, vărsăturilor sau otitei se ascund riscuri serioase pentru copil și pentru cei din jur. Pediatrul Raluca Bidiga explică toate semnele-cheie, iar ghidurile internaționale completează tabloul pentru ca decizia de a pleca sau a rămâne acasă să fie una informată.

Aștepți concediul de vara asta încă de la concediul de vara trecută și, cu două zile înainte de plecare, copilul dă semne de boală. Ce faci, mai plecați sau amânați?
Ca să fie o decizie corectă, conform Organizației Mondiale a Sănătății, trebuie puse în balanță  starea generală de sănătate a copilului, tipul de transport și condițiile de la destinație, decizive pentru siguranța celor mici și a comunității din jurul lor.  

Febra și starea generală – primele semnale de alarmă

„Febra (temperatură peste 38 °C), starea generală modificată, apatia sau somnolența, tusea frecventă ori dificultățile respiratorii, vărsăturile repetate, durerile abdominale intense, erupțiile cutanate și sângerările spontane sunt motive să nu plecăm cu copilul în vacanță și să solicităm consult medical”, subliniază dr. Raluca Bidiga.

Pediatrul completează că temperaturile peste 38 °C la copiii sub trei luni sau peste 39 °C la cei peste șase luni impun evaluare imediată și, implicit, amânarea călătoriei. În primele 24-48 de ore de febră, un drum lung poate agrava deshidratarea și epuizarea energetică, iar eventuale convulsii febrile pe traseu devin dificil de gestionat. Dr. Raluca Bidiga, medic pediatru cu competență în endocrinologie pediatrică și urgențe MedLife, recomandă „liniștea la domiciliu” pentru minimum trei zile după ultimul episod febril persistent.

Nu doar termometrul contează: un copil palid, cu ochi „pierduți” și care refuză lichidele semnalează risc de șoc hipovolemic (simptomele caracteristice includ ritm cardiac crescut, gură uscată, urinare redusă, extremități reci, piele palidă, stări de confuzie sau somnolență) în cazul unui drum fără acces rapid la servicii de urgență. În plus, pediatrii avertizează că administrarea antipireticelor „pentru a prinde avionul” maschează simptomele și poate întârzia diagnostice severe (pneumonii, infecții urinare). În concluzie, febra însoțită de alterarea stării generale impune pauză de la orice colectivitate – inclusiv tabăra.

Tuse, dificultăți respiratorii și boli contagioase – riscuri pentru toți pasagerii

Orice tuse frecventă, respirație șuierătoare sau semne de bronhospasm impun amânarea zborului, amintește dr. Bidiga, care include aici și bronșiolitele sau infecțiile cu VSR: „În avion este spațiu închis și riscul de transmitere este mare”. Studiile privind transmisiunea infecțiilor la bord arată că particulele respiratorii pot rămâne suspendate și la câteva rânduri distanță, mai ales în timpul îmbarcării.

Epidemiologii CDC (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) atrag atenția, în contextul creșterii cazurilor de rujeolă din 2025, că sugarii nevaccinați pot contracta boala în aeroporturi aglomerate; vaccinarea sau reprogramarea călătoriei sunt recomandate. Tot CDC notează că, la copiii cu boli cardiace sau pulmonare cronice, hipoxia de la altitudinea efectivă din cabină agravează simptomatologia, motiv pentru consult specializat înainte de călătorie.

Dincolo de riscul pentru copil, o boală contagioasă nesupravegheată expune pasagerii vulnerabili – gravide, vârstnici, pacienți oncologici – la complicații severe. Așadar, reguli simple: dacă există febră, tuse productivă sau diagnostic de gripă, stai acasă; dacă infecția este la debut și testele rapide sunt pozitive, se așteaptă finalul perioadei contagioase conform ghidurilor medicale.

Otita, sinusurile și presiunea din cabină – de ce avionul poate fi dureros

„O infecție a urechii sau a sinusurilor este o contraindicație relativă pentru zbor. Presiunea din cabină poate produce barotraumă, cu dureri intense sau pierderea temporară a auzului”, avertizează dr. Bidiga, care recomandă decizia împreună cu un medic ORL-ist.

NHS arată că schimbările bruște de presiune sunt factor de perforare a timpanului, în special dacă răceala congestionează trompa lui Eustachio. Ghidurile OMS privind sănătatea în călătorii menționează că sugarii și copiii mici pot resimți dureri la decolare/aterizare din cauza incapacității de a „egaliza presiunea”.

Deși studiile CDC arată că otita medie acută nu se agravează la toți copiii în avion, recomandarea rămâne prudentă: zborul se amână până la dispariția durerii persistente și a febrei. În plus, evitarea decongestionantelor la copiii sub patru ani – contraindicația AAP (Academia Americană de Pediatrie) – limitează opțiunile de prevenire a barotraumei. Pentru părinții care totuși trebuie să zboare, medicii ORL sugerează tehnici blânde de Valsalva și oferirea biberonului la decolare.

Manevra Valsalva: se inspiră profund, apoi se țin nările cu două degete. Cu gura închisă, se „suflă” încet, atât cât poate, pentru 1-2 secunde – nu mai mult. Dacă nu apare un sunet „pop” în urechi, se repetă blând de câteva ori pe parcursul decolării/aterizării.

Vărsături, scaune moi și deshidratare – episodul digestiv care oprește plecarea

„Dacă un copil a avut vărsături sau scaune moi, este recomandat să fie complet rehidratat înainte de plecare. Letargia, lipsa urinării, buzele uscate și setea intensă sunt motive clare de amânare”, spune dr. Bidiga. Articolele recente despre deshidratarea copiilor la căldură arată că semnele apar de două ori mai repede la cei sub cinci ani decât la adulți.

CDC subliniază că diareea călătorului la copii poate deraia complet itinerariul familiei și crește nevoia de spitalizare comparativ cu adulții. În plus, medicii mai atrag atenția că deshidratarea severă poate surveni după doar patru episoade de vărsături fără aport de lichide.

Regula practică recomandată de pediatri: douăsprezece ore fără vărsături și cu cel puțin o urinare normală înainte de a urca în mașină sau avion. Soluțiile de rehidratare orală trebuie să fie la îndemână, iar planul de urgență să includă spital cu secție pediatrică în zona de destinație.

Destinația și logistica – altitudinea, clima și accesul la servicii medicale

Dr. Bidiga reamintește că „o zonă cu altitudine mare poate agrava simptomele respiratorii, iar umiditatea sau temperatura pot influența alergiile și deshidratarea. Destinațiile fără infrastructură medicală pot deveni periculoase dacă starea copilului se deteriorează”.

CDC avertizează că altitudinea peste 2.000 m crește riscul de hipoxie la copiii cu cardiopatii sau boli pulmonare, necesitând aclimatizare lentă ori profilaxie cu acetazolamidă (doar la recomandarea medicului). OMS adaugă factorii climatici – căldură extremă sau umiditate mare – pe lista pericolelor care pot precipita dezechilibre hidroelectrolitice și crize convulsive febrile.

Accesul la servicii medicale trebuie evaluat înainte de a plăti avansul: distanța până la cel mai apropiat spital, disponibilitatea pediatrului de gardă și existența asigurării de evacuare aeriană. Când destinația este izolată, părinții ar trebui să aibă la îndemână un kit de urgență (antipiretice, antihistaminice, soluții de rehidratare, pulsoximetru) și un plan de evacuare.

Greșelile frecvente ale părinților și cum să le evităm

Dr. Bidiga identifică trei erori majore:

• Subestimarea bolii: „E doar o răceală” poate ascunde gripă sau pneumonie.
• Ignorarea simptomelor persistente: tusea care nu cedează sau durerile abdominale latente pot ascunde complicații.
• Lipsa evaluării medicale reale: decizia de plecare se ia „după ureche” și nu după consult.

Checklist rapid înainte de plecare

1. Simptome: Fără febră >38 °C, fără vărsături/somnolență, fără tuse persistentă.
2. Diagnostic și tratament: Clar stabilite, cu recomandarea medicului pentru călătorie.
3. Destinație & transport: Climă prietenoasă, acces medical facil, durată de drum rezonabilă.
4. Plan B: Asigurări, kit de urgență, contacte medicale la destinație.

Atunci când incertitudinea persistă, sfatul medical cântărește mai mult decât avansul plătit pentru vacanță. După cum conchide dr. Bidiga, „siguranța copilului și a celor din jur trebuie să primeze în fața planurilor de călătorie”.