Persiflarea recomandarilor Uniunii Europene – cazul Republicii Moldova

Liderii politici din Republica Moldova s-au înscris astăzi în hora din ce în ce mai mare a celor care persiflă și se amuză pe sub mustață de recomandările Uniunii Europene, pe lângă statele membre din așa numitul grup Visegrad. Parlamentul Moldovean a votat în lectură finală sistemul mixt de vot cu o largă majoritate, de 74 voturi din cele 101 locuri ale legislativului, într-o formulă mai mult decât pestriță: așa zisele partide “pro europene”, Partidul Democrat controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc, grupul Popular European al lui Iurie Leancă și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, controlat de actualul președinte Igor Dodon.

Schimbarea sistemului de vot are un singur fundament: încrederea în coaliția condusă de Partidul Democrat este extrem de scăzută, iar șansele ca partidul controlat de Plahotniuc să mențină controlul parlamentului după alegerile din 2018 sunt nule. Erau nule, de fapt, căci noul sistem favorizează partidele mari și cu resurse arhi suficiente, în speță democrații și socialiștii, ce au reușit să creeze o mare familie după victoria cu cântec a lui Igor Dodon în fața Maiei Sandu.

Revenind, pentru a putea menține puterea parlamentară, Partidul Democrat a propus inițial sistemul de vot uninominal, iar după discuțiile cu socialiștii, s-au pus de acord asupra unui sistem mixt, cu un număr de 50 de deputați să fie aleși în circumscripția națională, iar 51 în circumscripții uninominale. Iar uninominalul într-un singur tur de scrutin, așa cum este cazul și României, favorizează partidele mari și care dețin pârghiile puterii. Nu este clar câte circumscripții vor fi create, formarea acestora fiind de competența unei comisii guvernamentale, și nici numărul de circumscripții deschise în Transnistria, Gagauzia sau peste hotare. Este însă de așteptat ca modul de organizare al circumscripțiilor să favorizeze cele două partide.

Ceea ce merită subliniat este că Partidul Socialist, aflat pe primul loc în acest moment în sondaje, neavând niciun competitor vizibil pe esicherul pro rus, este avantajat din start într-un sistem de vot uninominal într-un singur tur, chiar și ignorând circumscripțiile din bazinele sale tradiționale, Transnistria și Găgăuzia, unde rezultatul este lesne de anticipat. Pârghiile de care Plahotniuc dispune asupra socialiștilor par solide, iar menținerea acestui clivaj între apartenența Moldovei la spațiul sovietic sau spațiul european, nu face decât să avantajeze o guvernare ce nu își dorește decât „liniște” și mimarea reformelor.

Actualul sistem de vot nu doar că a fost avizat negativ de Comisia de la Veneția, considerându-l inoportun, dar și acordarea asistenței macro financiare de către Uniunea Europeană în valoare de 100 milioane euro a fost condiționată de respectarea hotărârii comisiei. Așa zisa coaliție pro europeană de la Chișinău mai dă astăzi o palmă unei Uniuni Europene care nu își folosește aproape deloc mecanismele de presiune asupra Moldovei, continuând o politică a „ochilor inchisi” într-o țara care este mai degrabă pe sferă „statelor capturate” decât pe o traiectorie europeană.

Iar menținerea unei politici care doar mimează apartenența Moldovei la spațiul european, în contrabalans cu spațiul sovietic, ce pare acceptată atât de UE, cât și de România, nu face decât să îngroape și mai tare un stat aflat în colaps, susținut de asistentă financiară externă, cu puține șanse de a ieși din acest impas fără o reforma dură și cu oameni și partide politice noi. Partide și oameni ce există, dar ce nu dispun nici de resurse, nici de suport extern suficient.

Din trocul democraților cu socialiștii vor pierde cele două partide cu adevărat pro europene, Acțiune și Solidaritate condus de Maia Sandu, respectiv Demnitate și Adevăr al lui Andrei Năstase. Lipsite de resursele financiare și de organizarea teritorială a socialiștilor sau democraților, un viitor legislativ controlat de cele două partide devine din ce în ce mai improbabil. Pentru democrați, un legislativ condus de socialiști este preferabil decât unul coordonat de cele două partide, ușor de înțeles și după alegerile prezidențiale în care Igor Dodon a câștigat și datorită ajutorului lui Plahotniuc.

Merită văzut reacția Uniunii Europene la actuala criză de la Chișinău. Confruntată deja cu rebeliunea statelor din Visegrad, amenințând Polonia cu „optiunea nucleara”, adică suspendarea dreptului de vot, leadearshipul european pare depășit de situațiile de criza din interiorul și exteriorul său. Reformele cerute de UE în urma acordării asistenței macro financiare, dar și parte a Acordului de Asociere, nu doar că nu se întâmplă, dar instituțiile din Republica Moldova par din ce în ce mai dependente de voința politică.

Cât privește reacția României, greu de crezut că va fi una. Deși considerată gem-ul politicii sale externe, România a avut rareori poziții critice asupra actualei coaliții de la Chișinău și s-a mulțumit cu o serie de programe de asistență fără conditionalități privind reformele în statul vecin. Buna înțelegere între politicienii de la București și Chișinău e ușor de înțeles prin ceea ce se întâmplă acum în cele două țări. Cât privește suportul acordat celor două partide pro europene, acesta este aproape inexistent. Tentative de colaborare au apărut doar din partea Uniunii Salvați România, partid aflat și el în derivă, și a fostului guvern tehnocrat, o amintire a altor vremuri la București.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro