Perspectiva unui tânăr de 21 de ani din Republica Moldova, student la istorie, despre „mitul jandarmului român”, care sperie încă mulți moldoveni: „E o confuzie istorică”

Oleg Chiseliov are 21 de ani, este student la Facultatea de Istorie, Universitatea din București, și vicepreședinte al Asociației Tinerilor Diplomați din Republica Moldova, o comunitate a tinerilor care vor să promoveze diplomația. Interesat de istoria recentă a României și a URSS, tânărul a acordat un interviu pentru publicul HotNews în care a vorbește despre ruptura dintre generații din Republica Moldova, influența propagandei ruse și motivele pentru care susținerea pentru unirea cu România a crescut în ultimii ani. 

• „De o parte avem jandarmul român care poate era nevoit să facă liniște într-un sat, și pe de altă parte avem omul din NKVD care deporta propriu-zis oamenii. Sigur, lucrurile astea istorice s-au întâmplat, dar problema e că mulți nu gândesc în contextul istoric. Propaganda rusă a exagerat și a folosit acest context istoric al jandarmului și l-a radicalizat la maxim în manuale, în propagandă”, spune Oleg Chiseliov.
• În ceea ce privește unirea cu România, Oleg Chiseliov simte că acest subiect a revenit în actualitate ca un fel de „plan B”, pentru situația în care integrarea europeană a Republicii Moldova este pusă pe pauză.
• Oleg Chiseliov publică articole de analiză și opinie pe Cotidianul.md. 

– Ideea unirii Republicii Moldova cu România reapare în spațiul public în jurul datei de 27 martie, data unirii din 1918. Ce știe un tânăr de 21 de ani din Moldova despre acest subiect?
Oleg Chiseliov: În primul rând, pentru că ați invocat ziua de 27 martie, discuția reapare în fiecare an pentru că este o zi cu o semnificație istorică, mai ales pentru mediul intelectual și academic, în special din Republica Moldova, care așa cum se știe, este unul pro-românesc în Basarabia.

– Ce înseamnă „pro-românesc”?
– Cei care pledează pentru ideea de unire a Republicii Moldova cu România. Unire, sigur, politică, pentru că, din punct de vedere cultural, practic, asta se întâmplă deja. Pentru un tânăr, aspectele sunt mult mai complexe. Este o bătălie inclusiv identitară, mulți dintre tineri au o bătălie identitară în familie. Asta pentru că la școală avem curricula care include istoria românilor, iar în familie, unii tineri pot auzi tot felul de idei cu nostalgii sovietice, elogii față de perioada sovietică. Atunci apare o disensiune. Dar, în mod cert, generațiile s-au schimbat. Au trecut mai mult de trei decenii de la Proclamarea Independenței Republicii Moldova și această bătălie identitară a devenit una geopolitică. 

Nu poți să fii pro-român, pro-unire și, în același timp, să te opui integrării europene. Ele merg la pachet, în special pentru generația tânără. Pentru cei mai în vârstă, lucrurile aici sunt, cum am spus, într-o luptă asupra modului în care privim istoria. Asta lasă amprenta inclusiv în modul în care votăm. 

„Învățăm istoria poate cu o tentă profund națională”

– Ce ați învățat la școală despre România și „România Mare”? Cum este abordat subiectul în școlile din Republica Moldova?
– În curricula din Republica Moldova avem materia „Istoria românilor și istoria universală”. Noi învățăm toată istoria românilor, nu doar cea a Republicii Moldova, de la perioada antică până în prezent. Sunt capitole, de exemplu, din manualul de clasa a IX-a sau a XII-a, cu teme legate de integrare europeană a României, a Republicii Moldova, unde sunt poze cu Maia Sandu și cu Traian Băsescu.

Ce învățăm în fond este istoria noastră comună. Învățăm istoria poate cu o tentă profund națională, și aici vine, cum am spus, modul în care intelectualitatea din Republica Moldova încă luptă pentru ideea de unitate națională, de unire și pentru dreptate istorică. Și atunci, evident, unele aspecte, poate din perspectiva românilor din România, sunt văzute ca fiind poate mai naționaliste, poate exagerate pe alocuri, dar în contextul Republicii Moldova, în care ai o bătălie identitară clară, unde sunt foarte mulți oameni care pledează pentru ideea de existență a limbii moldovenești, pentru apropierea de Rusia putinistă, această materie de istorie a românilor, plus limba română, limba și literatura română, își au impactul lor. 

Au impact mai ales în rândul tinerilor, care se detașează tot mai mult de tot ce ține de nostalgiile sovietice. Oricum, ei nu pot avea nostalgii, dar practic desprinderea lor de tot ce ține de Rusia putinistă, sau Russkii mir (Lumea rusă – n. red.), cum i se mai spune.  

– V-ați referit la „românii din România”. Cum îi vedeți dumneavoastră?
– Sunt sigur că știți campania împotriva basarabenilor din ultimii ani pe care o fac George Simion, AUR și alți oameni politici care se numesc „suveraniști”. Au făcut o campanie asiduă anti-basarabeni, pe care cred că au simțit-o pe pielea lor foarte mulți moldoveni, care sunt inclusiv în România. Pe TikTok vedeți o dezinformare asiduă împotriva basarabenilor. Suntem sorosiști, suntem catalogați ca fiind pro-europeni bruxellezi, pe de altă parte se spune că suntem cu rușii. Sunt niște bazaconii.

Și atunci, cu regret, inclusiv cei din Republica Moldova văd aceste chestiuni, văd aceste comentarii pe Facebook, pe TikTok, pe alte platforme, din partea românilor împotriva basarabenilor. Sigur, majoritatea celor cu discernământ din Republica Moldova, care înțeleg cum funcționează anumite lucruri, inclusiv sub aspect politic, văd jocul politic pe care îl face inclusiv Rusia, și atunci înțelegem lucrurile urâte pe care le spun românii împotriva basarabenilor și încercăm să nu ne supărăm. Noi înțelegem că acești oameni sunt vulnerabili, au frustrările lor și supărările lor, și atunci nu putem să ne supărăm pe ei, pentru că ei sunt într-o bulă a lor care e influențată direct de propaganda rusă.

„Omul din KGB sau  NKVD care deporta”

– Dar din familie li se transmit tinerilor din Republica Moldova idei negative despre românii de pe cealaltă parte a Prutului?
– Cred că o parte da. Cei care sunt din familii mixte sau sunt din familii vorbitoare de limbă rusă, au mitul acesta al jandarmului român din perioada interbelică.

– Cine era „jandarmul român din perioada interbelică”?
– Acel jandarm care agresa oamenii. Aici e cumva o confuzie istorică. Dintr-o parte avem jandarmul român ok, care poate era nevoit să facă liniște într-un sat, și pe de altă parte avem omul din KGB sau  NKVD care deporta propriu-zis oamenii. Sigur, lucrurile astea istorice s-au întâmplat, inclusiv cu jandarmul, dar să ne gândim la context. Aici e problema pe care o au foarte mulți. Ei nu se gândesc la contextul istoric. Poate a existat această problemă a jandarmului român, dar nu doar în Basarabia. A existat în toată România întregită în perioada interbelică. Propaganda rusă a exagerat și a folosit acest context istoric al jandarmului și l-a radicalizat la maxim în manuale, în propagandă. Pe ideea „românii v-au subjugat pe voi, pe moldoveni, și jandarmul v-a bătut”. Sunt niște aspecte care țin de istorie, dar care au avut impact foarte mare asupra generației părinților mei, născuți în anii ‘70, ‘80, ‘90, și mai puțin în generația mea, a anilor 2000. Cred că acum, următoarea generație care va veni, va fi o generație care va scăpa aproape definitiv de aceste narative. 

„Unirea Republicii Moldova cu România, ca plan B pentru integrarea europeană”

– Recent, Maia Sandu a făcut o declarație în care a spus că ar vota favorabil la un potențial referendum pentru unirea cu România. Cum a fost receptată declarația asta de către cei din Republica Moldova?
– Maia Sandu nu a spus-o doar acum. Acum a spus-o într-un mod deschis unei prese din Marea Britanie, deci o presă internațională. Înainte a spus-o doar în cadrul media din Republica Moldova. Declarația vine în contextul în care negocierile cu Bruxelles s-au oprit într-o anumită fază, în contextul în care erau probleme cu Groenlanda, acum cu Iranul, inclusiv cu Ucraina. Și atunci lucrurile, cel puțin legate de integrarea europeană, s-au pus o perioadă de timp pe pauză. 

Maia Sandu a încercat să dea un mesaj prin acel interviu. A dat și argumente, a vorbit despre democrația instabilă, despre securitatea cetățenilor. Aceste chestiuni trebuie luate în serios. După declarația Maiei Sandu, lucrurile au luat-o într-o altă perspectivă. Avem foarte mulți miniștri care au spus că ar proceda la fel. Avem și premierul și președintele Parlamentului. Reacția în rândul tinerilor a fost una chiar înțelegătoare, aș spune eu. 

Maia Sandu a spus lucruri foarte adevărate și eu cred că trebuie să ținem cont de ele. Chiar asta se întâmplă legat de securitate și de siguranța cetățenilor noștri. Să nu uităm că Republica Moldova a trecut în ultimii ani prin mai multe rânduri de alegeri și s-a văzut influența directă a Rusiei. 

– Există în continuare ideea că unirea nu este posibilă pentru că nu vor cei din Republica Moldova. Ați citat recent un studiu care arăta că, în prezent, susținerea pentru unire este undeva la 44%. De ce a crescut interesul cetățenilor din Republica Moldova pentru unire?
– Pentru că doar raționamentul acesta legat de identitate nu mai este unul valabil. Cei care susțin ideea de unire nu sunt neapărat strict pe partea identitară. Procentul a crescut mai mult din dorința de siguranță a cetățenilor și de o perspectivă de viitor. 

În momentul în care integrarea europeană aproape a fost pusă pe pauză, iar mandatul Maiei Sandu mai are doi ani, atunci mulți, inclusiv ministrul de Externe al Moldovei, au propus ca plan B ideea de reunire a Republicii Moldova cu România. Ideea de unire vine în contextul în care Republica Moldova, și asta cred că se vede și de la București, Bruxelles, și din alte capitale europene, este un stat care a rezistat în ultimii ani în fața Rusiei. A rezistat și datorită României și Uniunii Europene. De una singură, Republica Moldova nu ar fi reușit să facă față la asemenea provocări din partea Rusiei putiniste. 

Ideea de reunire vine și în contextul de securitate, mă refer inclusiv la integritatea teritorială. Vedem în fiecare lună știri despre drone care zboară.

„Parcursul european al Republicii Moldova trece prin București”

– Dar dincolo de contextul de securitate?
– În sondajul la care m-am referit, cetățenii au fost întrebați de ce optează pentru unire. Foarte mulți au spus din motive economice, adică de beneficii, salarii, pensii mai mari și, evident, comunitatea de istorie, de limbă comună. 

– Dacă procesul de aderare la Uniunea Europeană merge mai departe, de ce ar fi Republica Moldova interesată de unire?
– Să știți că aceste procese vin la pachet unul cu altul. Parcursul european al Republicii Moldova trece prin București. Vecinul prin care noi, basarabenii, mergem în UE, este România. Pe plan economic, toate mărfurile, tot ce avem noi, basarabenii, ajunge în UE prin România. 

Și atunci, integrarea europeană și ideea de unire vin la pachet. Făcând integrarea europeană, noi putem să punem pe masă inclusiv și planul reunirii. Pentru că ideea de integrare europeană, cât și ideea de unire sunt chestiuni ce țin de viața politică. Ori pe partea de economie și de infrastructură, lucrurile și așa se întâmplă. Ori într-un scenariu, ori în altul.

„Mulți se tem că Republica Moldova, fiind într-o zonă marginală, o să fie neglijată”

– Ce argumente au cei care nu susțin demersul unirii?
– Pe partea de identitate sunt foarte mulți, și asta s-a văzut la recensământul din 2024, unde peste 60% au spus că vorbesc limba moldovenească, ceea ce dă de gândit. Ei se consideră moldoveni și vorbitori de limba moldovenească, și nu au tangență cu spațiul românesc. Pe de altă parte sunt vorbitorii de limba rusă, de etnie rusă, ucraineană, bulgară, găgăuză, care, timp de decenii, au trăit într-o bulă mediatică în care spațiul românesc și cel european au fost demonizate. Vă dați seama, în momentul în care vine o clasă politică care începe să vorbească din ce în ce mai mult despre unire, pentru ei asta ar fi o pierdere existențială, statală, dacă vreți. 

Un cetățean care s-a născut în anii ‘90 în Republica Moldova are acum 30 și ceva de ani. El s-a născut și a trăit toată viața într-un stat numit Republica Moldova. Afinitatea, propriu-zis, față de existența Republicii Moldova e una importantă și atunci când îți imaginezi că dispare Republica Moldova, pentru unii poate părea un scenariu dramatic, dacă vreți.  

Un contraargument pentru unire, și aici eu îi înțeleg pe cei care nu susțin unirea, este legat de experiența perioadei interbelice și de „regățeni” (Denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor Vechiului Regat – n. red.). Mulți se tem că Republica Moldova, fiind într-o zonă de est a țării, undeva într-o zonă marginală, o să fie neglijată. Foarte mulți cunosc realitățile din România și cum a fost subdezvoltată zona de sud a Moldovei românești. Și atunci apare frica asta, că dacă Moldova românească a fost subfinanțată, atunci la fel va fi și Republica Moldova. 

Plus mitul ăsta cu regățenii, că vor veni ăștia de la București și o să ne dicteze ei. Cred că într-un eventual scenariu de reunire, ar fi potrivite niște negocieri dure sub aspect politic. Câte procente din basarabeni vor fi în administrația centrală de la București? Sau cum vom opera reforma administrativ-teritorială a Republicii Moldova în cazul unirii? Câte procente din produsul intern al unui județului va rămâne în bugetul local?

Dacă ne uităm la diferența dintre Germania de Est și Germania de Vest, și diferențele se simt și acum, atunci trebuie să ne gândim la un scenariu de reunire în care aceste diferențe care există în prezent între Republica Moldova și România se dispară cât mai curând. Și pentru asta trebuie un proiect de țară, care acum nu este. 

„Noi nu trebuie să demonstrăm Rusiei nimic”

– Federația Rusă descurajează orice fel de discuții legate de unire. De ce?
– Istoria e un aspect esențial. Recent, inclusiv ambasadorul rus la București a început foarte deschis să vorbească despre unire, să ne dea el nouă lecții despre faptul că România nu va suporta economic unirea, că România nu are drept la dreptul istoric asupra Basarabie, asupra Republicii Moldova. 

Vă dau un exemplu. În Republica Moldova a fost construit un monument dedicat lui Stan Poetaș, generalul care a murit încercând să oprească o ofensivă bolșevică în nordul Basarabiei. Recent, ambasada din București a Rusiei a scris despre asta. Sunt „argumente istorice” care au fost utilizate și de sovietici împotriva Basarabiei. „Argumente” care țin de o istorie contrafăcută. Asta arată modul în care Rusia utilizează istoria pentru a încerca să-și impună propria voință. Încearcă prin istorie să ne separe, cum a făcut-o mereu. 

Noi nu trebuie să demonstrăm Rusiei nimic. Simplul fapt că eu sunt basarabean venit din Chișinău și dumneavoastră sunteți de aici din București și vorbim aceeași limbă arată că suntem toți români, fie din stânga sau din dreapta Prutului.

„Vor ieși din această bulă mediatică care este strict în limba rusă”

– Și totuși ce credeți că se va întâmpla cu Transnistria și cu Găgăuzia după o potențială unire?
– Asta ține de autoritățile de la București și de la Chișinău. În ultimii ani, Rusia a închis Găgăuzia într-o bulă. La referendumul pentru integrare europeană din 2024 s-a văzut asta. Aproape 90% au votat împotriva Uniunii Europene. Rusia a reușit să izoleze complet o regiune de Chișinău. 

În ultima perioadă, autoritățile de la Chișinău, cu ajutorul celor de la București, încearcă să integreze Găgăuzia, se pune accent inclusiv pe predarea limbii române. Autoritățile române au finanțat inclusiv construirea unei școli de la zero la Comrat. În acest moment, cel mai mare obstacol pentru a integra Găgăuzia în componența actuală a Republicii Moldova este inexistența vorbirii limbii române. 

Acolo toți vorbesc în limba rusă, nici măcar în găgăuză. Găgăuzia s-a creat cu scopul de a păstra identitatea găgăuză, dar s-a întâmplat întocmai invers, s-a întâmplat o rusificare continuă, cum s-a întâmplat și în perioada sovietică. Treptat, când va crește generația de acum, care învață

limba română, și nu doar generația nouă, pentru sunt foarte mulți maturi care beneficiază de cursul de limba română, vor ieși din această bulă mediatică care este strict în limba rusă.

– Iar cu Transnistria?
– Legat de Transnistria, într-un scenariu de reunire, aici e foarte complicat. Eu când aud autoritățile din Chișinău când vorbesc despre integrarea Transnistriei în Republica Moldova îmi tot pun semne de întrebare. Economic, în prezent, tot ce exportă Transnistria o face prin Chișinău. Gândiți-vă ce ar însemna peste 200.000 de cetățeni din Transnistria integrați în Republica Moldova. Mie mi-e frică mai mult sub aspect politic ce se poate întâmpla dacă integrezi Transnistria fără a scoate mai întâi cetățenii de acolo din bula mediatică și ideologică. 

Transnistria e într-o fază ideologică moldovenistă din anii ‘20 ai secolului trecut. Din 1924, când a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, și până în prezent, ei trăiesc într-o paradigmă ideologică. Fie ea comunistă, fie cum e acum, Rusia putinistă și democrație mimată. 

– Cum poate fi Transnistria integrată politic?
– Mi-e greu să spun cum facem asta. Ai 200.000 de votanți în plus care ar putea deturna în primul rând integrarea europeană a Republicii Moldova. Într-un scenariu de reunire atunci lucrurile se complică și mai mult. Ei, timp de decenii, au învațăt o istorie în care România este prezentată drept diavolul. Să nu uităm, din cauza asta a fost creat conflictul din 1992  de Federația Rusă, din cauza unei posibile uniri. Chișinăul a mers atunci pe ideea de reunire. S-a făcut trecerea la alfabetul latin, la limba română, tricolorul care e la fel ca cel românesc. Primul imn al Republicii Moldova a fost „Deșteaptă-te, române”. 

Și lucrurile acestea au creat o panică în rândul transnistrenilor. Peste 30% din industria Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a fost în Transnistria. Deși, ca teritoriu, Transnistria reprezintă vreo 10-11% din teritoriu în Moldovei sovietice. În condițiile în care există industrie în marile orașe, locuitorii de acolo sunt veniți din URSS. Majoritatea dintre ei nu vorbesc limba română.

Poate acum sunt generații care au crescut sau și s-au născut în Transnistria, dar în anii sovietici, majoritatea din ei au fost aduși acolo. Gândiți-vă la și la generația care a fost adusă. Ei au o aversiune foarte mare față de România și ideea de reunire pentru ei este una catastrofală. Ei nu acceptă nici integrarea cu autoritățile de la Chișinău. Mulți spun să existe un scenariu în care putem ceda Transnistria Ucrainiei, dar nu știu dacă Ucraina vrea neapărat Transnistria. 

Dacă autoritățile românești nu ar vrea o Transnistrie care e pro-rusă, de ce ucrainenii ar vrea o regiune pro-rusă? Și plus să ne gândim cum se vor comporta cetățenii din Transnistria față de un eventual scenariu de reunire cu România. Și atunci chiar nu știi ce să faci cu această enclavă a Rusiei.

Mulți spun de scenariu de schimb de teritoriu, să dăm Transnistria Ucrainei și noi să primim câteva sate din nordul Bucovinei care sunt cu o populație peste 50% românească. 

Dar e un scenariu fantastic. Nu putem vorbi de istorie contrafactuală sau de viitor contrafactual.