Perversitatea travestiului: Cine, cum si de ce o ataca pe Monica Lovinescu?

Doua articole excepționale apărute pe “Contributors” atrag atenția asupra unei noi campanii de linșaj, de data aceasta impotriva unei persoane care nu mai are cum să se apere. E vorba de Monica Lovinescu. Fie-mi permis să le felicit pe Cristina Cioabă si pe Luminița Marcu pentru articolele lor luminoase din punct de vedere moral si impresionante ca probitate axiologică. Era prin anii 70 când jandarmul cultural Eugen Barbu, nesatisfăcut de calomniile pe care le revărsa impotriva viilor, a inceput să improaște cu noroiul peniței sale pestilențiale si figuri de seama din trecut. I-a raspuns Geo Bogza cu o tabletă care a intrat in istoria onoarei la români. Se intitula “Hiena” si se incheia cu cuvintele pe care le citez aici din memorie: “Loveste in noi dacă-ți da mâna, dar nu te atinge de morții Cetătii, hienă, pentru că-ți vei frânge dinții!” In caz că un anumit săptămanal va dori să mă dea in judecată pentru utilizarea acestui cuvânt, hienă, il voi invoca pe Geo Bogza ca martor postum…

Nu vreau să dau numele celor care au pornit aceasta mizerabilă campanie. Nu o merită. Sunt oameni animați exclusiv de ură, marcati de teribile complexe de inferioritate, incapabili să accepte că există o tablă a valorilor supreme la care ei nu vor avea niciodată acces. Există un regretabil triumf al mediocrității poate, dar niciodată o glorie reală a ei. Mediocritatea e păguboasă valoric. Dar atacul impotriva memoriei Monicai Lovinescu nu se naște doar din mediocritate. E vorba aici de o tentativă lipsită de rușine de reabilitare a dictaturii comuniste. Unul dintre detractori a scris cândva un studiu excelent despre kitschul patriotard al “Cenaclului Flacăra al Tineretului Revoluționar”. Azi participă el insuși la un asemenea circ grotesc.

Neo-barbiștii se vor de stânga. Nu sunt. Oamenii de stânga din Franta, de pilda, nu se ocupă cu reabilitarea “revolutiei nationale” a lui Pétain. Nu privesc colaborationismul ca pe o virtute. Iată-i pe asa-zisii oameni de stânga din România cum incearca să exonereze un regim anti-cultural, inuman, absurd, cum a fost stalinismul național, intâi al lui Dej, apoi al lui Ceaușescu. Monica Lovinescu nu poate fi demolată de către cei care venerează statuia lui Păunescu si scriu cu nostalgie despre manipulările Cenaclului păunescian. Neo-barbiștii il intrec pe Vadim la un capitol: perversitatea travestiului. Vadim este ceea ce spune ca este. Ei sunt altceva decat ceea ce spun ca sunt. Scopul lor este să indrepte cultura românească intr-o directie ce-și zice de stânga, dar nu are de fapt nimic de-a face cu valorile stângii democratice. Ei sunt anti-lovinescieni: anti-Eugen și anti-Monica. Ei, de fapt, urăsc centrul.

Monica Lovinescu nu s-a lăsat niciodată țintuită pe patul procustian al binomului stânga-dreapta. Nu a fost o monoteistă, valoric vorbind, ci, asemeni unor Albert Camus, Hannah Arendt si Jeanne Hersch, a cultivat politeismul axiologic. Este ceea ce neo-barbiștii nu vor pricepe niciodată. In cazul ei, rigoarea etică si aceea estetică s-au contopit exemplar, oferind acea busolă de care am avut, avem și vom avea o vitală nevoie cată vreme lașitatea, oportunismul si conformismul se vor infrăți in efortul malefic de a torpila libertatea.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro