Petrache Lupu, omul lui Dumnezeu cel „gângav de mic”. Psihoză în masă și trenuri arhipline cu bucureștenii care năvăleau spre Maglavit

Am avut și noi Maglavitul nostru, cu Petrache Lupu. Spaniolii au Drumul Sfântului Iacob – El Camino de Santiago, francezii se închină în peștera de la Lourdes, unde Fecioara Maria i s-a arătat unei fetițe, iar portughezii merg ca la Mecca la Fatima, locul în care Maica Sfântă li s-a arătat unor copilași ce ieșiseră cu oile la păscut.

În România interbelică a fost pe val fenomenul religios “Petrache Lupu de la Maglavit”. A scăzut în intensitate după instaurarea regimului comunist. Se întâmpla atunci când nu exista TikTok, inteligență artificială, fake news sau alte bazaconii moderne ce vrăjesc masele largi populare cu deviza „crede și nu cerceta”.

O veste a scurtcircuitat România, în vara anului 1935: a fost momentul în care Dumnezeu, însuși Bunul și Atotputernicul, și-a întors fața către români și i s-a arătat unui ciobănel sărman, orfan, neștiutor de carte, gângav, peltic și surd, într-o poiană de la Maglavit (Dolj).

Citește, pe B365.ro, mai multe despre umilul Petrache Lupu. Alesul, cel împuternicit de “Moșu’” să ducă mai departe învățăturile cerești de bază.