PNL sustine votul uninominal
As incepe articolul cu o paranteza: presa romaneasca e mare amatoare de can-can. Singura diferenta intre tabloidele care se ocupa cu astfel de subiecte si presa „de calitate” este ca la cea din urma locul fotbalistilor si starletelor e luat de politicieni si analisti. In rest, reteta e aceeasi: „politicianul X. l-a acuzat pe politicianul Y. de…”, „purtatorul de cuvant al partidului P1 a spus ca cei de la partidul P2 sunt…”, „analistul A considera ca guvernul G este…” etc. Presa? Eu i-as zice mai degraba zgomot, imprumutand termenul tehnic care se opune informatiei. Atunci cand nu sunt simple injuraturi, stirile astea prezinta opinii fara vreun fel de argumentatie sau acuzatii fara vreun fel de temei. Sunt complet irelevante si sunt date uitarii imediat ce apare noul val de stiri asemanatoare.
Partea proasta este ca zgomotul nu se opune informatiei, ci o si ascunde. Am observat, nu o data, cum stiri politice importante sunt trecute cu vederea de presa. Ultima stire din aceasta categorie o reprezinta schimbarea de pozitie a PNL in ce priveste sistemul de vot. Partidul dlui Antonescu sustine sistemul uninominal:
„Optiunea noastra pentru sistemul electoral este una pentru vot uninominal in doua tururi – pentru primari, presedintii de consilii judetene si Parlament. Din cele doua formule sanatoase si perfect articulate – vot de lista care respecta principiul proportionalitatii si vot uninominal care da alegatorului ultimul verdict – noi optam pentru votul uninominal si consideram ca trebuie facut pasul de la formula intermediara pe care am consacrat-o la alegerile parlamentare din 2008, la o formula de uninominal curat, in doua tururi”
(Crin Antonescu, presedintele PNL preluat de EvZ)
Singura observatie pe care trebuie sa o fac apropo de acest pasaj este legata de expresia „uninominal curat”. Nu exista asa ceva; expresia vine din impostura veche care a botezat „uninominal” sistemul de vot folosit adoptat in 2008 pentru alegerile parlamentare, un sistem care e, in realitate, mixt-proportional original. In rest, nu pot decat sa sustin declaratia presedintelui PNL.
Impreuna cu Mihai am scris foarte mult despre reforma sistemului de vot, pe Inventarul Stricaciunilor Politice. Am scris despre problemele sistemului pe liste si despre necesitatea schimbarii lui. Am scris si despre sistemul original al dlui Stanciu imediat dupa ce a fost adoptat, inainte ca acesta sa fie pus in practica (aici si aici). Am vorbit despre motivele care il fac sa fie un pas inainte; am vorbit si despre problemele pe care le are si cele pe care nu reuseste sa le rezolve (aici si aici). La doi ani dupa adoptarea lui, si dupa runda de alegeri parlamentare desfasurate conform lui, problemele sunt tot acolo. Una din ele – dificultatea de a forma o coalitie majoritara functionala in parlament – este la baza blocajului actual, in conditiile in care in plen e o majoritate fragila iar in unele comisii parlamentare si in Birouri Permanente exista o majoritate la fel de fragila dar de alta culoare politica.
Propunerea reprezinta, in acelasi timp, o provocare si o oportunitate pentru toate partidele.
Pentru PSD, care conduce detasat in sondaje, reprezinta posibilitatea de a iesi din zodia „combinagiilor”, reprezentata de dl Hrebenciuc si, mai nou, de dl Geoana: oameni pentru care reteta succesului sta in diverse combinatii si negocieri obscure, trafic netransparent de posturi si de decizii. Ma vad obligat sa dau ca exemplu aici intelegerea dintre PNL si PSD din 2007: PNL primea sprijin politic, inclusiv impotriva adoptarii sistemului de vot uninominal, in schimb PSD primea promisiunea unui sprijin politic pentru un guvern dupa alegerile parlamentare din 2008. Refuzul PNL de a onora intelegerea in 2008, precum si esecul de dupa 2009 l-au determinat pe dl Ponta sa schimbe macazul, si sa vorbeasca de victorie pe cont propriu. Insa infrangerea motiunii de cenzura l-au „imblanzit” la loc, si presedintele PSD vorbeste din nou de aliante si combinatii cu PNL. Pentru dl Ponta pasul inapoi e cu siguranta amar. E treaba lui; problema, din punctul de vedere al interesului public, este ca in conditiile in care cele doua partide se inteleg atat de greu chiar si in opozitie, o eventuala coalitie are toate sansele sa fie instabila si imprevizibila, cu toate problemele care decurg de aici.
Pentru PNL adoptarea unui sistem majoritar e o oportunitate de a se afirma ca principal partid pe scena politica. E o cale de a iesi din postura de partid „balama” (partid care isi ofera sprijinul oricarui partid mai mare, contra unor beneficii politice uneori excesive), sau din postura si mai ingrijoratoare de partid anti-sistem (partid care refuza programatic orice fel de coalizare cu oricare din partidele mari).
Pentru PD-L propunerea este un test. PD-L este la ora asta pe locul trei in sondaje, intr-o postura in care, teoretic, trecerea la un sistem majoritar i-ar afecta ca numar de parlamentari. In aceste conditii partidul prezidential trebuie sa decida daca isi asuma acest risc; asumarea ar fi o dovada de coerenta (sa nu uitam ca exista un referendum pentru vot uninominal, referendum la care PD-L a pledat pentru DA), dar, mai important, ar fi o dovada de maturizare. Ar insemna ca PD-L este destul de sigur pe viitorul sau ca partid politic incat sa accepte sa treaca printr-un ciclu electoral din care risca sa iasa serios sifonat din pricina sistemului de vot. Alternativa ar fi sa se reintoarca la confortul sistemului proportional si sa spere ca intr-o buna zi o alta „locomotiva” si/sau conjunctura fericita ii vor aduce din nou la putere.
In fine, e bine daca problema se pune de acum, desi mai sunt doi ani pana la alegerile parlamentare la termen. Experienta anterioara a aratat cat de dificila poate fi o astfel de schimbare de sistem si cum, daca e lasata pana in ultima clipa, risca sa fie abandonata, ca in 2004, sau sa fie adoptat un proiect facut in pripa, ale carui defecte sa se vada doar dupa alegeri, asa cum s-a intamplat in 2008.
INTERVIURILE HotNews.ro