Polirom publica postum Jurnalul lui Sorin Stoica

La mai putin de doua luni de la disparitia autorului, Editura Polirom publica, in colectia „Ego-grafii”, Jurnalul lui Sorin Stoica, unul dintre cei mai apreciati scriitori ai «noii generatii», un foarte rafinat observator al cotidianului, cu o sensibilitate rara pentru oralitate.

Notatiile din jurnal acopera anul 2005, cel de dinaintea mortii sale, avind astfel o incarcatura afectiva deosebita, dincolo de talentul de povestitor evident pe tot parcursul lecturii. Scris intr-o forma interactiva, de corespondenta cu un grup de prieteni, jurnalul releva starile autorului, bolnav si asediat permanent, nu si explicit, de constientizarea posibilitatii disparitiei sale.

Latura tragica, pe care cititorul, cu toate datele biografice cunoscute, nu o poate ocoli, este insa contrabalansata de povestile cuprinse aici, de observatiile marunte cu privire la viata din satul in care autorul s-a vazut izolat de boala, de sentimentul prieteniei, mereu prezent, de referirile la spatiul literar contemporan.

Jurnalul lui Sorin Stoica capata astfel si calitatea de martor al lumii actuale, un martor foarte acid pe alocuri si, nu in mai mica masura, spectaculos.

„Scriu pentru ca am nevoie de un public, scriu ca sa ma dau in stamba si, de fapt, toti fac asta. Mai ales acum cind, pentru o perioada, am spus vietii piua… Textele astea pe care le scriu aproape zilnic sint ca un fel de pepiniera unde plantez obsesiile, disperarile s.a.m.d. Pina acum, povesteam unuia sau altuia cum aflam cite ceva care ma innebunea de placere.

Ma tineam de capul lui sau, oricum, pe cine prindeam il frecam, il suceam sa-i povestesc o chestie pe care am auzit-o. Pe care mi-am reamintit-o. Uneori povesteam aceluiasi de mai multe ori, dar de fiecare data altfel. Acum am pepiniera asta, din care sper ca, din cind in cind, sa extrag cite un puiet in faza de coacere si sa pun la cale un text ceva mai elaborat, mai matur.

Pui doua povesti una linga alta si, pina la urma, ele vor duce la un inteles comun. O filiatie comuna, pe care nici macar n-o banuiai initial. De fapt, asa se scrie proza.” (Sorin Stoica)

Sorin Stoica (1978-2006) – a fost unul dintre cei mai apreciati prozatori care s-au facut remarcati in ultimul deceniu. A colaborat cu proza si publicistica la numeroase reviste, printre care: Vatra, Dilema Veche, Deci, Formula As, Ultimul Atu, Cultura. A fost semnatarul rubricii „Liberul arbitru” din saptaminalul Suplimentul de cultura.

Volume publicate: Povestiri cu injuraturi, Paralela 45, 2000; Dincolo de frontiere, Paralela 45, 2002; Povestiri mici si mijlocii, proza scurta (in colab), Curtea Veche, 2004; Cartea cu euri, proza scurta (in colab.), Curtea Veche, 2005. A mai fost coordonator, alaturi de Zoltán Rostás, al volumelor: Istorie la firul ierbii.

Documente sociale orale, Tritonic, 2003, si Televizorul in micul infern, volum de etnografie massmedia, Tritonic, 2005. La Editura Polirom a mai publicat, in 2004, romanul O limba comuna.