Politica invartelii si monitorizarea Justitiei  

Cu rare exceptii, liderii politici de la PSD, PDL sau PNL, pana si Traian Basescu, detesta monitorizarea Comisiei Europene. Unii o spun pe fata, altii in gand. Dar cu totii isi doresc intens, daca nu o justitie subordonata total, macar una docila cand se ocupa de invartelile lor mari sau mici. E o vocatie politica, un talent romanesc. Totul poate fi, la o adica, invartit: caltabosi, fregate, rafinarii, logan-uri, resurse naturale, Marea Neagra, Ziua Tineretului, termopane, arme de vanatoare. Iar invarteala – sublim cuvant – e arta de a ameti lumea din jurul tau in asa hal incat, intr-un final, sa ramai cu banii. Numai ca, a te invarti eficient presupune a nu fi monitorizat de UE.

Continutul raportului pe justitie dat publicitatii la 22 iulie nu e nici mai bun, nici mai prost decat altele. Doar tonul politic pare mai indulcit, verbele suna mai moale. Copertile sale par mai roz.

Parlamentul, de pilda, nu este acuzat de-a dreptul ca franeaza anchete. In documentul politic al raportului se mentioneaza doar ca “este important ca Parlamentul sa isi arate angajamentul deplin in ce priveste continuarea combaterii coruptiei la nivel inalt”.

In varianta initiala a documentului politic scapata in presa se arata ca “Dorinta de reforma nu este reflectata de angajamentul fara echivoc in clasa politica. In special Parlamentul pare inca sa ezite si nu ia intotdeauna deciziile necesare sustinerii eforturilor executivului pentru reformarea justitiei si lupta impotriva coruptiei.”

Raportul si nevoia de repere

Veti observa ca exista o uriasa diferenta intre prima varianta a textului si cea finala. Tonul s-a inmuiat ca urmare a lobby-ului romanesc la Bruxelles. Desigur, stilistica, duritatea termenilor utilizati in documentul politic, au o anumita relevanta ca semnal extern. Dar nu sunt esentiale.

Esential ramane documentul tehnic care insoteste fiecare raport de tara. E un text sec si precis, o radiografie calitativa si cantitativa intocmita de experti. Aici gasim reperele, bornele reformei in justitie. Pe baza documentului tehnic se negociaza apoi frazele documentului politic in Colegiul Comisarilor. Rezultatul final reprezinta, desigur, un compromis politic.

Cine va avea curiozitatea sa arunce un ochi in documentul tehnic care acompaniaza documentul politicva constata ca Parlamentul nu scapa de critici, in ciuda piruetelor verbale din documentul politic care i-a facut fericiti pe multi parlamentari romani. In documentul tehnic se arata ca “procedurile parlamentare s-au dovedit a fi lungi”in cazul marilor dosare care asteptau aviz de incepere a urmaririi penale. Ca sa fie mai convingatori, expertii europeni au calculat si au pus pe hartie: “cele patru cazuri in care Parlamentul si-a dat avizul pentru inceperea urmaririi penale au durat 4 luni, 7 luni, 7 luni, respectiv 10 luni”.

Unde vedeti vreo indulgenta fata de Parlament? Ce motive de mandrie au senatorii si deputatii?

Cazul Nastase: e sau nu e in raport?

• Comentand raportul de tara, Traian Basescu declara pe 23 iulie ca Parlamentul iese prost si din cauza unor politicieni ca Adrian Nastase: “Este evident ca blocarea dosarului sau in Parlament este unul din elementele care arunca o lumina foarte proasta pe Parlamentul Romaniei ca institutie. Si cred, in mod sincer, ca a venit momentul ca domnul Adrian Nastase sa inteleaga ca deasupra persoanei dansului se afla interesul national. Iar eu, daca vreti sa fiu foarte sincer, cred ca Adrian Nastase nu are o problema daca se duce in fata procurorilor. Am convingerea ca Adrian Nastase este curat ca lacrima. El nu isi da seama ca este curat si fuge din fata procurorilor”.

• Fostul premier PSD i-a raspuns pe blog a doua zi, ca numele sau nu apare in raportul de tara: “Nu exista referiri la mine in ceea ce Comisia a publicat miercuri. Comisia nu a vrut sa fie complice cu Basescu in campania electorala. De aceea, Traian Basescu a spus, in direct, ceea ce ar fi vrut EL sa scrie in raportul de tara, indiferent de ceea ce ar trebui sa fie interesul national. In raport nu exista nici un repros la adresa mea cu privire la blocarea justitiei. Dimpotriva, se fac referiri la imixtiuni in justitie, dar acestea nu cred ca pot fi facute de un simplu deputat, ci poate de cel care chiar conduce, cu o mana care a inceput sa cam tremure, sistemul.”

Adrian Nastase are dreptate doar pe jumatate. Numele sau nu apare in documentul politic, dar expertii europeni urmaresc cu atentie cazul sau in documentul tehnic. Aici se arata ca “In doua cazuri a fost refuzat avizul pentru inceperea urmaririi penale. In unul din aceste cazuri, parlamentarul a demisionat permitand astfel inceperea urmaririi penale, dar celalalt caz (referitor la un fost prim-ministru) a ramas efectiv blocat.”

In primul caz, expertii europeni se refera la Miron Mitrea, iar al doilea il indica in mod clar pe Adrian Nastase. Blocajul e opera lui. Vina ii apartine. Raportul tehnic se refera in detaliu si la cazul Copos, expertii declarandu-se uluiti ca in trei ani de zile de cand dosarul sau a ajuns in instanta, judecatorii n-au citit macar actul de acuzare.

Prin urmare, Comisia Europeana se intereseaza de mersul marilor dosare pentru ca ele reflecta eficienta justitiei romanesti, capacitatea ei de a sanctiona eventuale acte de coruptie.

Stat de drept functional sau aparent

Altfel spus, documentul politic si documentul tehnic trebuie citite impreuna. Formulele diplomatice utilizate in primul document au o valoare relativa. Important e documentul tehnic, evaluarea detaliata a sistemului. De acolo aflam cum stam si ce mai avem de facut.

Cei care minimalizeaza importanta raportului, vorbesc de inutilitatea lui sau se declara dezamagiti de compromisul politic ignora un lucru esential: in lipsa monitorizarii, reformele din justitie s-ar opri a doua zi. Iar cei care zbiara ca raportul nu se ocupa de problemele reale, de subfinantare, de problemele cetateanului, sunt pur si simplu populisti sau ignoranti. Cele patru benchmark-uri au in vedere anumite probleme din justitie, nu toate problemele.

Romania e incapabila sa administreze singura institutiile pe care se sprijina democratia: Justitie, Parlament, Presa. Cele trei mari institutii nu concura astazi la intarirea statului de drept. S-au transformat, ele insele, in stat in stat.

Pentru Romania,este vital sa aiba un raport de monitorizare pe justitie, ca reper indispensabil intr-o tara fara repere. In lipsa lui, Romania are slabe sanse sa ajunga un stat de drept functional. Elita politica va prefera intotdeauna sa mentina o aparenta de stat de drept, sa se invarteasca intr-o democratie trucata.

Politicienii romani, cu exceptia unora ca Monicai Macovei, nu au interiorizat valorile democratice pe care le urmareste Bruxelles-ul prin monitorizarea justitiei din Romania. Nu au asimilat in singe nevoia de reforme in justitie, ci actioneaza populist.

Acum un an, cu PDL, PSD si PNL, mai ales Traian Basescu, erau patrunsi de ideea ca monitorizarea justitiei e ceva rusinos pentru o tara care a intrat in UE din 2007, ca Romania e tratata ca un membru de mana a doua si ca pata trebuie indepartata rapid de pe obrazul patriei. Suna bine in campanie. Acum, doar Mircea Geoana si liberalii mai gandesc asa cu voce tare.

Un esec fericit: ridicarea monitorizarii in 2009

In urma cu un an, in 12 august 2008, Traian Basescu organiza la Cotroceni o intalnire cu toate partidele politice. Atunci, cu totii si-au stabilit ca obiectiv politic ridicarea monitorizarii pana in iulie 2009. Monitorizarea nu doar ca n-a fost ridicata, dar ea va continua si in 2010.

Tot acum un an, ministrul justitiei Catalin Predoiu cauta sa-l inlocuiasca pe Daniel Morar din fruntea DNA, desi Comisia ii lauda anchetele. Azi, Predoiu se impauneaza cu succesele celor de la DNA, dar ar rade institutia fara sa clipeasca daca i-o va cere puterea.

Dovada ca Traian Basescu nu are inca repere reformiste clare: l-a pastrat pe maleabilul Catalin Predoiu in fruntea Justitiei. La presiunea externa, Predoiu l-a mentinut pe Daniel Morar la sefia DNA, dar imaginati-va o Romanie scapata de sub ochiul vigilent al Bruxelles-ului. Ar mai proteja cineva independenta DNA? Ati mai vedea ministri in functie anchetati la sange, inregistrati audio-video, cum s-a intamplat in cazul Ridzi?

Traian Basescu, la fel ca alti politicieni, stie ca, fara monitorizare, justitia poate fi imblanzita. In cazul Monica Iacob Ridzi, DNA si-a dovedit din nou independenta cerand urmarirea penala in cazul unui ministru foarte apropiat de Elena Basescu, mezina presedintelui. Basescu n-a intervenit, dosarul n-a fost musamalizat cum prevesteau atotstiutorii de la televizor.

Basescu intre doua lumi

Dar oare chiar s-a bucurat seful statului ca ancheta DNA i-a spulberat un ministru promovat de el in PDL si Guvern? Si-l doreste cu adevarat pe unul ca Morar in fruntea procurorilor anticoruptie sau prefera oricand unul ca Predoiu, executantul perfect? Intre Predoiu si Morar, pe cine se bazeaza cu adevarat? Care sunt reperele sale in justitie? Cei doi reprezinta doua lumi cu valori diferite. Basescu ezita intre ele. Fara presiunea externa ma tem ca ar alege-o pe cea mai rea.

Inconsecventa sa da de banuit. Ieri isi dorea ridicarea monitorizarii, azi Traian Basescu s-a rasucit: “avem nevoie in continuare de mecanismul de cooperare si verificare.” Chiar daca nu crede ca e solutia cea mai buna pentru Romania, seful statului trebuie incurajat, in mod pragmatic, sau chiar presat sa ramana de partea celor care isi doresc reforme reale si ireversibile in justitie.

PSD se pronunta explicit impotriva lor pentru ca aici gasim marii suspecti, inamicii justitiei. La varf, Mircea Geoana mimeaza respectul fata de raportul de tara, insa voci importante din PSD ca Adrian Severin sau Victor Ponta (care declara public ca isi doreste sa ajunga ministrul justitiei) ataca frontal Comisia Europeana, satisfacand astfel interesele penalilor din partid.

• “Ei vorbesc despre niste lucruri, sunt niste functionari acolo care scriu. Noi traim in Romania si stim care e Justitia din Romania. O sa cititi raportul si o sa credeti ca se vorbeste despre alta tara. N-are nici o valoare, este zero pentru Justitia din Romania. Ce ne intereseaza pe noi, ne intereseaza problemele reale.” (Victor Ponta 20 iulie)

• Trebuie multa stiinta ca sa intelegi perfidia acestui raport. El nu ajuta cu nimic la rezolvarea problemelor Romaniei, el vrea doar sa puna Romania la marginea Europei cu consecinte foarte limpezi: vom intra mai greu in spatiul Schengen, vom intra mai greu in spatiul euro, vom primi mai greu fonduri si vom obtine mai greu functii de importanta. (Adrian Severin, 22 iulie)

Traian Basescu nu poate fi convins sa creada in reforma justitiei ca intr-o Biblie, dar pare singurul lider capabil sa garanteze respectarea unor angajamente luate fata de Bruxelles. Fie si sub presiunea externa, e bine ca seful statului spune azi public ca monitorizarea pe justitie trebuie sa continue, desi pana ieri era hotarat sa scape de monitorizarea Comisiei Europene. E bine ca nu se atinge de DNA, desi banuiesc ca Morar il incurca tot mai mult.

Monitorizarea, acest tip de administrare externa, ramane singura salvare reala si o speranta ca Romania nu va cadea iarasi intr-o epoca de tip Nastase, cu retele de coruptie generalizata care submineaza statul de drept. Adversarii expertilor de la Bruxelles sunt inamicii progresului Romaniei.

Din fericire, Romania este scoasa la raport de Bruxelles asa cum este, ca o tara de rang doi, inainte sa ajunga, prin arta invartelilor, intr-un fel de lume a treia de la periferia Europei, intr-un univers inchis, corupt si fara perspectiva.

Nota:Text aparut, cu mici modificari, si in ultimul numar al Revistei 22