Ponderea dolarului american în rezervele valutare globale a scăzut la un minim record de 56,3% în 2025

Dolarul american a fost mult timp coloana vertebrală a finanțelor globale, moneda care ancorează rezervele, comerțul și încrederea. Cu toate acestea, încep să apară fisuri în încrederea lumii în dolarul american. Cele mai recente date ale FMI plasează ponderea dolarului în rezervele valutare globale la puțin peste 56% la mijlocul anului 2025, cel mai scăzut nivel din ultimele decenii și în scădere de la peste 70% la începutul secolului.

În 2025, ponderea dolarului american în rezervele valutare globale a scăzut la un minim istoric de 56%, ceea ce a determinat echipa de la Best Brokers să analizeze mai atent componența rezervelor valutare ale băncilor centrale.

Ei au analizat cele mai recente date privind componența valutară a rezervelor oficiale valutare (COFER) de la Fondul Monetar Internațional. Pentru a urmări atât modificările recente, cât și pe termen lung ale rezervelor, au consultat statistici trimestriale între anii 1999 și 2025. Setul de date pe care l-au compilat este disponibil pe Google Drive prin intermediul acestui link .

Pe hârtie, schimbarea pare mică. În practică, ea reflectă o diversificare discretă

Băncile centrale își distribuie riscul, adăugând euro, yen și, recent, chiar aur la rezervele lor, pe măsură ce puterea de influență financiară a Chinei crește, în timp ce sancțiunile americane demonstrează utilizarea cu succes a dolarului ca armă.

Scăderea ponderii dolarului a stârnit o dezbatere în rândul economiștilor cu privire la motivele din spatele dominației sale în declin – nu doar în rezervele valutare, ci și în comerțul internațional.

Anul 2025 se dovedește a fi anul în care dolarul american a început în sfârșit să-și piardă influența; cu toate acestea, este departe de a se prăbuși. Influența sa este încă foarte puternică, chiar și în perioade de incertitudine politică și economică, dolarul american ocupând acum un nivel record de 56,3% din rezervele valutare alocate la nivel mondial.

De la începutul noului secol, rezervele valutare globale au crescut, și odată cu ele, și deținerile de rezerve în dolari, cu excepția câtorva scăderi notabile.

La sfârșitul anului 2008, în timpul crizei financiare globale, rezervele în dolari s-au redus cu peste 4% în urma falimentului Lehman Brothers și a prăbușirii pieței bursiere. În primul trimestru al anului 2012 a existat o altă scădere de 0,26%, un efect întârziat al crizei datoriilor europene, care a accelerat declinul pe termen lung al acțiunilor euro în rezervele valutare cu câteva luni înainte.

Ceea ce a urmat a fost o traiectorie generală ascendentă pentru dolar până la pandemia de COVID-19, care, de la o problemă de sănătate oarecum serioasă, s-a transformat rapid într-o criză economică la scară globală. Între iunie și decembrie 2019, rezervele valutare alocate în dolari au scăzut cu peste 0,4%, ajungând la aproximativ 6,73 trilioane de dolari.

În 2022, rezervele globale în dolari au scăzut mult mai mult iar de data aceasta, precursorul a fost invadarea Ucrainei

Între martie și octombrie, deținerile de dolari americani ale băncilor centrale au scăzut cu aproximativ 9,6%; în termeni nominali, aceasta a reprezentat o scădere de peste 440 de miliarde de dolari și a marcat cel mai scăzut nivel al dolarului din 2017.

De atunci, valoarea rezervelor în dolari a fost mai mare, cu câteva scăderi, și anume una după vârful dolarului american de la mijlocul anului 2023, când băncile au început să își reechilibreze portofoliile cu euro și aur, în timp ce multe economii din Asia și Orientul Mijlociu au început să se diversifice în afara dolarului din motive politice și strategice, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Statele Unite și China.

Apoi, al doilea trimestru al anului 2024 a coincis și cu o reînnoire a retoricii de dedolarizare în rândul țărilor BRICS, în timp ce volatilitatea randamentelor Trezoreriei SUA a îndemnat unele piețe emergente să își mărească deținerile de aur față de rezervele în dolari. Desigur, deprecierea ușoară a dolarului în trimestrul 2 al anului 2024 a redus și mai mult evaluarea nominală a rezervelor deținute în dolari americani.

Deși toate aceste scăderi ale valorii nominale a rezervelor în dolari nu au fost semnificative, în timp, adevăratul lor efect a început să se vadă.

Euro și monedele netradiționale (yuan, dolari canadieni și australieni, won coreean, dolar singaporez) au câștigat teren, în timp ce ponderea rezervelor în dolari americani a scăzut la doar 56% până la mijlocul anului 2025.

Euro a devenit cel mai credibil rival al dolarului la începutul anilor 2000, ponderea sa în rezervele valutare crescând de la aproximativ 18% la peste 21%. Valoarea nominală a rezervelor denominate în euro a crescut însă vertiginos de la 246 de miliarde de dolari la peste 2,5 trilioane de dolari, stabilizându-se lent după criza datoriilor și creșterea inegală a Europei.

Lira sterlină a înregistrat, de asemenea, o creștere izbitoare în ultimii 25 de ani – de la 2,74%, ponderea rezervelor valutare globale în moneda britanică a crescut la 4,83% sau peste 580 de miliarde de dolari la mijlocul anului 2025.

Mai grăitoare, însă, ar putea fi creșterea celorlalte monede din datele FMI: ponderea lor în rezervele globale a crescut de la aproximativ 10% la sfârșitul anului 2000 la 22,55% în 2025. Cifrele sugerează un interes tot mai mare pentru alternative din ce în ce mai de încredere, cum ar fi dolarii canadian și australian, și chiar yuanul chinezesc (renminbi), care și-a găsit locul de la adăugarea sa în coșul de drepturi speciale de tragere (DST) al FMI în 2016.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca yuanul să își extindă influența în curând, cel puțin în rezervele valutare globale, din cauza controalelor de capital ale Chinei și a lipsei de transparență financiară.