Ponta, baby-face killer

Cinci saptamini la Palatul Victoria au fost suficiente pentru ca Victor Ponta sa dinamiteze unul din singurele asset-uri ale Romaniei: credibilitatea. Credibilitatea greu recistigata in urma unor reforme dureroase si deseori nedrepte pentru multi contribuabili satui de aroganta fostului guvern portocaliu. Ponta a reusit in doar cinci saptamini sa spulbere aceasta credibilitate: contrareforma in educatie, dinamitarea imaginii unor ministere prin numirile controversate de ministri, scandalul ICR, scandalul privind reprezentarea la Consiliul European, propriul scandal cu plagiatul. Si ultima decizie, probabil cu cel mai mare impact economic, impingerea spre insolventa a Hidroelectrica. Cel mai tinar premier din istoria Romaniei, cu figura sa inocenta, s-a dovedit un baby-face killer pentru imaginea tarii pe care o guverneaza.

Sa le luam pe rind.

Hidroelectrica:

Decizia (neanuntata public) a conducerii Hidroelectrica de a cere insolventa companiei a fost o surpriza uriasa pentru toti cei implicati: FMI, Banca Mondiala, creditori, parteneri comerciali. Unda de soc s-a propagat imediat dupa ce marile agentii de presa au difuzat stirea ca o companie-fanion a Romaniei, cu o uriasa cifra de afaceri, care urma sa fie listata pe bursa, va intra in insolventa. Si nu la cererea vreunui creditor, ci la cererea conducerii.

Intrarea in insolventa are impact major si asupra bancilor – vezi ce spune seful Bancpost, unul dintre creditorii Hidroelectrica.

Moody’s a reactionat imediat si a retrogradat cu 4 trepte ratingul companiei, scumpind astfel finantarea de care are nevoie Hidroelectrica.

Dar semnalul cel mai dur trimis catre exterior e urmatorul: statul roman e imprevizibil (nu-si respecta acordurile cu finantatorii) si incapabil sa-si gestioneze acele companii cu potential major si active valoroase.

Iar scuza ca intrarea in insolventa reprezinta unica sansa de a scapa de contractele cu „baietii destepti” e stravezie: nu poti pune pe butuci un mamut energetic pentru un astfel de motiv. Daca esti manager bun, gaseste solutii, asa cum te-ai laudat in campania electorala.

Semnalele legate de posibila modificare a Codului Muncii:

De doua saptamini se discuta in spatiul public despre o posibila relaxare a Codului Muncii. Sindicalistii vorbesc incontinuu despre propunerile lor, iar Guvernul le cinta in struna, trimitind la intilniri ministrii Muncii si al Dialogului Social. Intoarcerea la un cod care limiteaza flexibilitatea, da drepturi nelimitate salariatilor si sugruma angajatorii e privita ca o potentiala catastrofa atit de companiile care sint in piata, cit si de posibilii investitori. Marile confederatii patronale trimit semnale disperate catre Guvern, constiente ca intoarcerea la un cod cvasi-socialist ar scadea si mai mult competitivitatea business-urilor.

Aminarea calendarului de numire a managerilor privati:

Marile companii de stat isi asteapta si acum managerii privati promisi de Guvern in acordurile cu FMI, BM si CE. Le-a intirziat cit a putut si guvernul Boc, le intirzie acum si Guvernul Ponta. Nimeni nu mai discuta despre ele, au iesit complet de pe agenda. Inca un semn de neseriozitate.

Resursele naturale:

Populismul din Opozitie s-a mutat instantaneu in agenda Guvernului:

– Rosia Montana a fost pusa pe hold pina la calendele grecesti

– Chevron si alti potentiali investitori sint amenintati cu un moratoriu-frate-cu-moratoriul-bulgaresc

– companiile petroliere (citeste Petrom) sint amenintate cu taxarea suplimentara a veniturilor

Toate aceste amenintari cu iz de santaj dau si ele un semnal catastrofal in exterior: daca tot esti un Guvern prieten cu Greenpeace, WWF si Remus Cernea, macar asuma-ti un refuz clar. In locul deciziei (oricare ar fi ea), vedem un joc de-a soarecele si pisica, in dauna unor companii cu oarece greutate.

Scandalurile de imagine:

Semnalele enumerate mai sus sunt cu siguranta receptionate, analizate corect si probabil, contracarate, cu discretie, in lumea businessului, a parteneriatelor strategice, fara tambalau public, dar cu consecinte negative pentru Romania, intr-un orizont de timp greu de apreciat acum.

In schimb, scandalul plagiatelor are cel mai mare impact in plan intern. Cind doi ministri ai Educatiei pleaca pentru ca au mintit, iar premierul insusi tine prima pagina in toata lumea cu un scandal de plagiat, imaginea e facuta tandari. Credibilitatea Guvernului, si odata cu ea a intregii tari e pusa la indoiala.

Scandalul incompatibilitatilor e si el in floare: dupa avertismentul cu Victor Alistar, Ponta s-a incapatinat sa-l tina ministru pe Mircea Diaconu, aflat in plin proces cu ANI. L-a pierdut si a iesit din Guvern pe usa din dos. Reactia lui Ponta? O numeste la Ministerul Educatiei pe Ecaterina Andronescu, si ea in proces pe acelasi motiv. O consecventa remarcabila…

Contrareforma in educatie:

Cele cinci saptamini au insemnat un potop de schimbari si semnale halucinante in Educatie, sistemul care tocmai trecuse printr-o reforma apreciata de toti partenerii externi si care adusese o boare de credibilitate intr-un domeniu infestat de interese de clan. Iata cele mai importante lovituri:

1. Reintroducerea retinerii cotizatiilor sindicale pe statul de plata al profesorilor

2. Schimbarea fara nici un motiv a membrilor Consiliului de Etica (care judeca sesizarile de plagiat)

3. Majorarea numarului de locuri la doctorat si in invatamintul superior (spre deliciul fabricilor de diplome)

4. Atacul frontal in Justitie la clasificarea universitatilor (spre multumirea acelorasi fabrici de diplome)

5. Amanarea contractarii serviciilor marilor edituri stiintifice, ceea ce a lasat cercetatorii romani fara acces la articolele stiintifice internationale

6. Renuntarea la licitatii pentru achizitionarea de mobilier la clasa pregatitoare si transferarea banilor si a responsabilitatii achizitiilor catre directorii de scoli.

Vendete politice:

Premierul Ponta si-a facut mina schimbarilor politice cu citiva secretari de stat (lucru absolut firesc la schimbarea unui guvern). Marile lovituri au venit repede. Au fost vizate ICR, IICMER, Arhivele Nationale si alte institutii care au avut ghinionul de-a fi conduse de oameni apropiati de Traian Basescu sau PDL. In cazul scandalului ICR, reactiile vehemente interne si externe au fost acoperite doar de magnitutinea scandalului de plagiat al premierului Victor Ponta.

Tot la vendete politice trebuie inclus si scandalul Adrian Grajdan – Inspectoratul de Stat in Constructii – Trofeul Calitatii, o jalnica tentativa de a-l exonera pe fostul premier Nastase de raspundere in dosarul aflat pe rolul Inaltei Curti. Chiar daca Victor Ponta s-a dezis repede de Grajdan, ramine un mare semn de intrebare legat de modul in care acesta a aterizat la ISC tocmai cind premierul decisese sa treaca institutia in subordinea sa.

Ultimul mare scandal de imagine este legat de reprezentarea Romaniei la Consiliul European. Incapatinarea cu care premierul isi asuma rolul reprezentarii, fara a cere insa o decizie cu efecte juridice de la Parlament, arata mai degraba o tactica de hartuire a inamicului de la Cotroceni. Rezultatul? O zarva la care partenerii europeni, prinsi intr-o criza fara sfirsit, se uita cu dezgust si totala lipsa de intelegere.

Iar in tot acest timp, premierul cu fata imberba calca peste cadavrele institutiilor, ministerelor si companiilor sacrificate in marsul spre cistigarea alegerilor din toamna. Premierul Ponta s-a transformat intr-un baby-face killer.