Ponta si haita mica, Dragnea si haita mare

Eternii numar doi din partid au ajuns, in fine, numarul unu: mai intai Blaga la PDL, apoi copresedinte la PNL, acum Dragnea la PSD. Intre ei exista asemanari uluitoare: amandoi au fost secretari generali in partidele lor, au condus cam aceleasi ministere. Dragnea a avut viata mai scurta la interne. Sunt, pe scurt, oamenii cu organizarea, cu inventarul, cu socoteala, legatura cu baronii, dirijorii de campanie etc. Genul de politician care nu straluceste prin carisma, viziune sau idei, dar stie partidul ca pe buzunarele lui.

Partidul, la randul sau, il respecta si are incredere in el, plus ca il simte mai aproape decat pe liderii-vedeta din simplul motiv ca si-a gasit timp pentru fiecare.

Cei doi mai au ceva in comun: au stat ani de zile in umbra liderului, visand sa ajunga intr-o buna zi in locul lui, constienti insa de limitele lor. Din acest motiv au evitat cat au putut confruntarea directa. Cand liderul s-a prabusit, au luat partidul fara ezitare. In criza de lideri-vedeta, speriate de perspectiva dezastrului, partidele s-au aruncat la randul lor in bratele celor din esalonul doi, s-au lasat pe mana oamenilor cu organizarea.

Aceste prime observatii sunt, asa, de dragul comparatiei si nu reflecta totusi esenta recentelor evenimente din PSD care au dus la schimbarea lui Ponta cu Dragnea. Esenta trebuie cautata in alta parte. Pentru a ajunge la ea va trebui sa pornim de la premisele corecte. Prin urmare, cine sunt cei doi? In ce relatii se afla Ponta si Dragnea? A fost un schimb de stafeta convenit sau am asistat la fortarea unui lider aflat in cadere libera sa predea puterea?

In ciuda declaratiilor complezente, a juramintelor de prietenie vesnica si a asigurarilor de respect reciproc date dupa alegerea lui Dragnea in calitate de presedinte interimar, realitatea sta exact pe dos. Cei doi se detesta sincer. Cat timp Ponta si-a tratat genunchiul in Turcia, Dragnea a batut tara in lung si-n lat pregatind meticulos puciul intern. L-a vorbit peste tot de rau pe Ponta, explicandu-le baronilor ce pacoste a devenit pentru partid. A lasat sa se inteleaga acest lucru inclusiv in mesajele publice, cerandu-i celui care inca era presedintele PSD sa revina urgent in tara.

In operatiunea de preluare a partidului, Dragnea s-a aliat de conjunctura cu Marian Oprisan, alt lider cu influenta la pesedistul de rand. Nici Dragnea si Oprisan nu se inteleg prea bine, dar ce i-a unit a fost dispretul fata de noua generatie care a acaparat partidul simbolizata de cuplul Ponta-Ghita. In treacat fie spus, mogulul din spatele fostului lider PSD a reusit sa ostilizeze baza partidului mai mult decat Ponta cu toate gafele lui, din cauza acuzatiilor de amenintare, santaj si comportament abuziv.

Nici invers sentimentele nu arata mai bine. In urma cu cativa ani, tata socru, Ilie Sarbu, se indigna in discutii amicale ca Dragnea e inca liber. Televiziunea de casa a lui Ponta l-a atacat frontal in zilele de dinaintea alegerii sale cu un scor intern care n-a mai lasat loc la echivoc. A luat 65 de voturi, fata de cele 18 pentru Rovana Plumb, propusa de Victor Ponta.

Prin urmare, ce s-a intamplat, totusi, la PSD? Cum a ajuns acest partid sa inlocuiasca un presedinte inculpat cu unul condamnat deja la un an de inchisoare cu suspendare in prima instanta?

In esenta, haita mare a inlaturat haita mica de la festin. In timp ce haita mica isi impartea contracte de sute de milioane, haita mare (baroni, primari, sefi de CJ, consilieri) era decimata de anchetele procurorilor.

In tot acest timp, Ponta, Ghita&co lasau tot timpul impresia ca se bucura de protectia sistemului, ca sunt intangibili si, mai mult, ca nu fac nimic in numele spiritului de haita care a consacrat PSD. Adica, nu miscau un deget pentru a opri actiunile procurorilor, pentru a slabi justitia. Dimpotriva, pana sa ajunga ei in situatia de a fi anchetati, gruparea Ponta, Ghita&co a tinut linia corecta la nivel declarativ, proslavind justitia, serviciile, curatenia interna.

Partidul s-a simtit tradat de doua ori. Odata ca actiunea justitiei a continuat in forta si dupa ce Guvernul Ponta a preluat puterea. A doua oara cand Ponta a fugit in Turcia de procurori pentru a-si salva pielea dovedind ca este dispus sa sacrifice tot PSD-ul, tara daca e nevoie, pentru a scapa.

Aceasta demonstratie de lasitate maxima a umplut paharul. Din acest moment, Ponta nu le-a mai folosit la nimic. Ce sa mai faca pesedimea cu un lider care pierde alegeri, asista neputincios la decimarea partidului, vaneaza in haite mici, iar cand justitia ajunge la el fuge mancand pamantul?

De ce nu l-ar pune in fruntea lor pe unul ca Dragnea, care a aratat mereu ca ii pasa de haita mare?Ambitiile lui Dragnea nu dateaza de ieri, motiv pentru care a investit in presa, televiziuni, pe scurt in propria imagine. Si-a cumparat bunavointa prin unele redactii, constient fiind ca altfel n-are nici o sansa de marire. Dar cel mai mult a investit in baroni, pozand in tatucul lor, promitand ca modifica o multime de legi, fie pentru a fluidiza administratia, fie pentru a le asigura imunitate in fata justitiei.

Asteptarile celor din PSD de la noul presedinte-interimar tin in primul rand de rezolvarea problemelor din justitie, pe langa alcatuirea listelor cu viitorii candidati, de accesul la resurse sau de alte nevoi tipice unui partid care se pregateste de alegeri. Pesedistii aflati in ancheta sau in stare de judecata risca sa-si piarda libertatea, averea, pozitiile de influenta. De la Drangea asteapta salvarea, nu vorbe frumoase la televizor.

Or, acesta le-a aratat odata ca este gata sa se sacrifice pe sine de dragul partidului incasand o condamnare din cauza ca a furat voturi la referendumul de demitere a presedintelui Basescu. Atunci, principala miza era, sa ne amintim, tot distrugerea justitiei.

Prioritatea lui Dragnea este insa alta acum. Noul presedinte-interimar este in plina actiune de consolidare a pozitiei interne, vezi chemarea Guvernului la ordinul partidului pe tema rectificarii bugetare, tot un mod de a gadila orgoliul baronilor.

PSD va alege viitoarea echipa de conducere la Congresul programat in luna noiembrie. Procesul lui Drangea se reia in septembrie. Daca pana in noiembrie va fi achitat, va fi ales din nou presedintele partidului fara probleme. Daca sentinta de condamnare se mentine sau procesul se amana, Dragnea va incerca probabil sa-l impuna pe Valeriu Zgonea si sa conduca partidul prin intermediari.

Asaltul asupra justitiei se va relua in toamna, cand vor fi puse din nou in discutie cele 24 de proiecte de legi de modificare a Codului Penal, deja se pregateste in secret modificarea legilor justitiei si a procedurii de numire a procurorilor sefi, tot atunci isi va incepe activitatea asa numita Comisie pentru evaluarea democratiei infiintata la propunerea lui Calin Popescu Tariceanu.

Ce nu stim acum este daca Victor Ponta mai ramane premier, mai ales ca pleaca in Turcia pentru o noua interventie la genunchi, si daca PSD va pleca de la guvernare din toamna. Retragerea PSD in opozitie, putin probabil dar luata in calcul la un moment dat in interiorul partidului, ar schimba radical datele problemei.

De abilul Dragnea ma tem mai mult decat de Ponta deoarece actioneaza mult mai periculos, in subteran, iar la vedere stie sa mentina perfect aparentele. Nu stiu daca i-a garantat cineva, ceva, de pilda ca ar putea scapa daca nu se atinge de jusitie. Nu cred ca acest lucru este azi posibil.

Va fi Liviu Dragnea presedintele – interimar al haitei mari, mana lunga a baronilor care vor lovi justitia? Este pur si simplu o solutie temporara, luata la disperare din cauza ca Victor Ponta scufunda incet si sigur partidul? Va avea ambitia de a lasa in urma lui ceva util, reorganizarea administrativa? Poate face un condamnat pentru furt de voturi tranzitia de la un partid al penalilor catre altceva?