Posibila unificare a Irlandei – un exemplu pentru reunificarea cu Republica Moldova?

Fine Gael avea toate datele pentru a câştiga alegerile din Irlanda organizate pe data de 9 februarie. Liderul său, Leo Varadkar, a devenit cel mai tânăr prim – ministru al Irlandei, la 38 de ani, cu trei ani în urmă. Negocierile UE cu Marea Britanie legate de Brexit au marcat un succes pentru Irlanda. PIB a crescut în 2019 cu aproximativ 5%, media UE fiind 1,8%. Fine Gael a ignorat însă problemele cu adevărat importante pentru cetăţeni. Irlanda are un sistem public de sănătate care funcţionează defectuos, iar preţurile la chirii au devenit inaccesibile. Ȋn mod normal, electoratul şi-ar fi îndreptat atenţia către principalul partid de stânga, Fianna Fail. Marea problemă este însă că Fianna Fail a susţinut guvernul minoritar Fine Gael din 2016 până în prezent. Procedând astfel, Fianna Fail a dovedit că nu este o alternativă credibilă.

Alegătorii din Irlanda şi-au îndreptat atenţia în direcţia unui partid pe care îl ocoleau de obicei: Sinn Fein. Scorul acestui partid, strâns legat în trecut de IRA, nu depăşea niciodată 15%. De data aceasta Sinn Fein a obţinut 24,5% din voturile exprimate (cu 10,7% mai mult decât la precedentele alegeri din 2016). Fianna Fail s-a clasat pe locul doi, cu 22,2%, iar Fine Gael pe locul 3 cu 20,9%. Verzii au obţinut 7,1% (au dublat practic precedentul rezultat electoral), iar alte partide au obţinut cumulat 25,3%. Spectrul politic irlandez a continuat astfel tendinţa de fragmentare, remarcată la alegerile din 2016 şi la alegerile pentru Parlamentul European.

Sinn Fein a obţinut mai multe voturi cu un program de stânga: îngheţarea chiriilor, pensionări anticipate şi investiţii mai mari în sectorul public. Nefiind niciodată la guvernare, Sinn Fein a avut avantajul că nu putea fi acuzat de neâmplinirile guvernărilor precedente. Lidera Sinn Fein, Mary Lou McDonald, aleasă în 2018 în locul liderului istoric Gerry Adams, a avut avantajul că, datorită vârstei, nu a fost implicată în timpul când IRA era activă, iar tânăra generaţie din Irlanda nu a trăit acele vremuri. Sinn Fein s-a adresat cu precădere tinerei generaţii, reuşind să atragă foarte multe voturi de la această categorie de electorat.

Sinn Fein este cunoscut pentru determinarea cu care susţine unitatea Irlandei. Acest aspect nu a fost principala prioritate a programului său electoral dar nici nu a fost vreodată negat. Ulterior alegerilor parlamentare, Sinn Fein a pus drept condiţie pentru naşterea unei coaliţii guvernamentale acceptarea ideii unui referendum pentru unificarea Irlandei în 5 ani de acum înainte.

Nu este clar deocamdată care va fi componenţa viitoarei coaliţii de guvernare. O primă încercare de a forma o majoritate în noul Parlament a eşuat – niciunul din cei trei candidaţi ai celor trei mari partide nu a reuşit să adune suficiente voturi pentru a deveni prim – ministru. Este posibil să existe un guvern minoritar Sinn Fein şi alte partide de stânga sau o largă coaliţie Fianna Fail – Fine Gael – Verzi. Ȋn oricare dintre aceste ipoteze, problema unităţii Irlandei se va pune mult mai pregnant decât până la aceste alegeri.

A discuta deschis despre când va avea loc unificarea Irlandei a devenit o realitate şi există mai mulţi factori care explică acest aspect.

Ȋn primul, rând, Brexit. Irlanda de Nord a votat în ansamblu împotriva ieşirii din UE (56%) dar adepţii partidului unionist DUP au votat pentru. Cea mai spinoasă problemă a negocierilor dintre Marea Britanie şi UE ulterior referendumului din 2016 a fost libera circulaţie pe teritoriul insulei irlandeze. Sudul beneficiază de libera ciculaţie, Nordul a căpătat dreptul de a păstra libera circulaţie, ceea ce a însemnat impunerea unei frontiere de facto în Marea Nordului între Irlanda în ansamblu şi restul Marii Britanii. De la frontiera de facto la cea de jure nu mai este decât un singur pas. Efectul Brexit va fi resimţit mai dur în Irlanda de Nord decât în restul Marii Britanii (se estimează o scădere pe termen lung cu 8% a PIB, comparativ cu o scădere cu 5,6%). Un asemenea efect al Brexit va accelera dorinţa de unificare cu o Irlandă din ce în ce mai prosperă.

Un alt factor important este cel demografic. Următorul recensământ în Irlanda de Nord va avea loc în 2021. Este foarte probabil ca acest recensământ să confirme că, în premieră, numărul protestanţilor este mai mic decât cel al catolicilor. Partiţia Irlandei în 1922 a pornit de la presupunerea că Irlanda de Nord va rămâne întotdeauna sub controlul majorităţii protestante – acest argument începe să nu mai fie valabil.

Unificarea Irlandei a devenit un aspect acceptat de cetăţenii Irlandei de Nord dar pe termen lung. Sondajele de opinie arată că, dacă s-ar efectua un referendum în prezent în Irlanda de Nord, rezultatul ar fi împotriva unificării (într-un sondaj din septembrie 2019, numărul celor care ar vota împotriva unificării ar fi de 59%, într-un sondaj din februarie 2020 – înainte de alegeri – procentul respectiv este de 52%) dar, întrebaţi cum ar vota la un astfel de referendum dacă ar fi organizat peste 10 ani, 54% ar fi în favoarea unificării (sondajul din septembrie 2019).

Cum s-ar putea face practic unificarea Irlandei? Acordul de Vinerea Mare (Good Friday Agreement) din 1998 care a pus capăt conflictului din Irlanda de Nord precizează că “dacă la un moment apare ca posibil” un referendum trebuie convocat de secretarul de stat britanic pentru Irlanda de Nord. Ce înseamnă exact momentul respectiv? Poate fi o majoritate catolică în Irlanda de Nord, ori o majoritate politică în favoarea unificării în Irlanda. Este foarte posbil ca prima ipoteză să devină realitate după recensământul din 2021. Este deasemenea posibil ca un guvern format în jurul Sinn Fein să avanseze pe calea afirmării necesităţii unificării.

Mick Mulvaney, şeful administraţiei Casei Albe, a declarat recent că sectorul privat din SUA va ajuta Irlanda de Nord în eventualitatea unificării. SUA vede deja într-o posibilă unificare a Irlandei o oportunitate pentru extinderea companiilor americane care sunt plasate acum în Irlanda, datorită unui regim fiscal mai favorabil (despre care se presupune că va fi extins şi în Nord, în eventualitatea unificării).

Care ar fi costurile unei asemenea unificări? Irlanda de Nord ete mai săracă decât Irlanda dar decalajul nu este cel dintre RFG şi RDG. Irlanda unificată ar face parte din UE, unificarea ar aduce un beneficiu imediat celor din Irlanda de Nord (spre deosebire de Scoţia care, dacă doreşte secesiunea de Marea Britanie, va trebui să aplice din nou pentru a fi admisă în UE).

Cum va arăta din punct de vedere politic o Irlandă unificată? Constituţia Irlandei va trebui modificată dacă Irlanda de Nord va vota în favoarea unificării la referendum. Aranjamente instituţionale post-unificare nu au fost încă discutate. Un lucru este însă cert: Acordul de Vinerea Mare va continua să producă efecte, făcând parte din ordinea constituţională a Irlandei de Nord. Aceasta înseamnă că va exista în continuare un Parlament ales în partea de nord (Stormont), ceea ce va obliga Irlanda să meargă în direcţia unei descentralizări şi mai mari decât în prezent. Marea Britanie va continua să fie garantul funcţionării instituţiilor din partea de nord a Irlandei, precum şi a cetăţenilor britanici care vor putea opta şi pentru o a doua cetăţenie, cea irlandeză.

Este cazul unificării Irlandei relevant pentru o posibilă reunificare a României cu Republica Moldova? Ȋn mare măsură, da. Problema transnistreană s-ar putea rezolva dacă ar exista un referendum în restul Republicii Moldova pentru a acorda independenţă acestei regiuni (referendumul a avut loc deja la Tiraspol dar nu este recunoscut de comunitatea internaţională). Ȋn România ar trebui să existe un partid croit pe măsura Sinn Fein care să aibă ca obiectiv reunificarea dar să aibă şi soluţii extrem de pragmatice la problemele cetăţenilor. Este nevoie de asemenea de un referendum pe tema reunificării în România ori cel puţin de modificarea Constituţiei.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro