Maia a fost adoptată de o femeie singură, de 46 de ani: „La început, nu mai voia să meargă la școală, să nu râdă copiii de ea că are altă mamă”

Peste 6.000 de copii din România așteaptă ca cineva să le ofere un loc numit „acasă”. Mulți dintre copiii adoptabili sunt deja școlari, dar nevoia lor de părinți iubitori e la fel de mare ca a celor mici, preferați de majoritatea celor care vor să adopte. Totul Despre Mame prezintă o serie de povești emoționante ale unor familii care au înfiat în ultimii ani, arătând provocările și bucuriile pe care le presupune adopția.

„Am învățat, am muncit ca să-mi construiesc o carieră și a venit o zi în care să mă întreb: Pentru cine?… Și-atunci, decizia mea a venit în mod natural. Fiind singură, am hotărât că cel mai bine ar fi să adopt un copil și să-i ofer lui tot ce am și tot ce pot.” – Așa se rezumă în câteva cuvinte povestea emoționantă a Adrianei și a Maiei, care au devenit o familie cu trei ani în urmă, când fetița avea 7 ani și jumătate, iar Adriana, 46 de ani.

Decizia Adrianei Vasilescu de a adopta a fost una bine cântărită și asumată. Nu a speriat-o gândul că îi va fi greu să fie mamă singură, nici acela că va crește un copil cu un trecut pe care nu-l va cunoaște foarte bine. A pornit pe drumul acesta cu tot curajul, de una singură. Familiei i-a spus despre planul ei abia după ce decizia fusese luată, iar prietenii apropiați au aflat și mai târziu. Dar și unii, și ceilalți au sprijinit-o și i-au fost alături la fiecare pas pe care l-a făcut în această călătorie a adopției.

„Simți că este copilul tău încă de când îi vezi fotografia”

Adriana a știut de la început, încă de când îi încolțise în minte gândul adopției, că va aduce acasă o fetiță. „Am știut că va fi o fetiță, dar m-am gândit tot timpul că va fi mai mică. De aceea consider că acea listă pe care o parcurgi (lista copiilor adoptabili – n.red.) este foarte importantă. În fața acelei liste, simți. Simți că este copilul tău atunci când îl vezi. Eu una, când am văzut fotografia cu Maia, efectiv am știut că ea este fetița mea. Fetița aceea micuță, slăbuță, cu ochi senini și cu un zâmbet care îi lumina toată fața, copilul acela care emana bucurie- ea era fetița mea”, spune Adriana.

Când au stat față în față pentru prima dată, nu a fost deloc ușor. Nu a fost ca în filme sau ca în vise, cu brațe mici încolăcite de gât, cu lacrimi și zâmbete amestecate. Reacția fetiței nu a fost cea la care a sperat Adriana. Asistenta maternală în grija căreia se afla a făcut imprudența de a-i spune fetiței care este motivul pentru care „se va întâlni cu o doamnă”.

„Maia era suficient de mare ca să înțeleagă tot ce se întâmpla. La început, nu a vrut să mă cunoască. Dar cu ajutorul doamnelor de la DGASPC Sector 4, cu pași mici, dar siguri, totul a decurs bine”. Și pentru mamă a fost la fel de greu, pentru că emoțiile erau copleșitoare. „Aveam foarte multe gânduri și neliniști. Mă întrebam dacă mă va accepta. Dacă ne vom acomoda una cu cealaltă. Și mai aveam și o mare teamă de a nu greși cu ceva față de ea”, își amintește Adriana.

Trăindu-l pe „prima dată”                                                  

Adriana a obținut atestatul de persoană adoptatoare în mai 2021, iar la începutul lui noiembrie 2022 a cunoscut-o pe Maia. O lună mai târziu, în decembrie, Maia venea pentru prima dată în casa celei care urma să-i fie mamă, pentru a petrece Crăciunul împreună cu ea și cu bunica. Primul Crăciun adevărat în familie, luminat de iubire și de promisiunea că așa vor fi toate de-atunci înainte.

Pentru Maia, viața alături de mama ei, Adriana, s-a construit din multe premiere: primul Crăciun și primul Paște împreună, prima trotinetă cumpărată, primele role, prima zi de școală însoțită de mama, prima călătorie cu avionul la rudele din Spania, nerăbdătoare să o cunoască. Acomodarea uneia cu cealaltă a fost ușoară, relația lor s-a format și dezvoltat firesc, iar în momentul de față Adriana consideră că sunt deja o familie bine închegată.

Citiți mai mult pe Totuldespremame.ro.