Povestea unor asistente si medici romani din Elvetia care asteapta votul din 8 februarie privind acordul de libera circulatie

Elvetia este in fierbere inaintea votului din 8 februarie cand populatia va decide daca va reinnoi acordul de libera circulatie cu Uniunea Europeana care se refera, de aceasta data, si la Romania si Bulgaria. In conditiile in care intre 10 si 50 la suta dintre angajatii din sistemul sanitar elvetian sunt straini (si acestia greu de gasit), disparitia lor, in cazul unui vot negativ, ar obliga spitalele sa isi restranga activitatea sau chiar sa inchida sectii. Numarul asistentelor si a medicilor romani din Elvetia este de ordinul sutelor. Medicii vin pe cont propriu: isi trimit, pur si simplu, CV-ul la spitale iar asistentele vin, de regula, prin firme de recrutare, cu contracte de cate 18 luni.

Problema cu referendumul din 8 februarie, spun oamenii de afaceri dar si reprezentanti ai administratiei publice, este ca un posibil vot negativ loveste serios in economia Elvetiei. Si asta pentru ca tara cantoanelor are nevoie ca de aer de mana de lucru venita dinspre tari ca Romania: ieftina, bine pregatita si dornica sa demonstreze.

Sa luam un exemplu: sistemul sanitar. Saptamana trecuta, intr-o conferinta de presa, Asociatia nationala a spitalelor din Elvetia (H+), Asociatia stabilimentelor de ocrotire sociala (CURAVIVA) si cea a institutiilor pentru ingrijirea persoanelor cu handicap (INSOS) trageau un semnal disperat de alarma cu privire la ce s-ar intampla daca “strainii” nu ar mai fi lasati sa lucreze in Elvetia.

Elvetieni se tem de un dezastru

In conditiile in care intre 10 si 50 la suta dintre angajatii din sistemul sanitar elvetian sunt straini (si acestia greu de gasit), disparitia lor, in cazul unui vot negativ, ar obliga spitalele sa isi restranga activitatea sau chiar sa inchida sectii.

“Un NU liberei circulatii a persoanelor ar periclita furnizarea serviciilor medicale” a avertizat consilierul national radical-liberal Charles Favre, presedintele H+. La randul sau, presedintele CURAVIVA, Otto Piller, si-a exprimat temerea ca in urma unui vot negativ se va confrunta cu o lipsă de personal care ar avea consecinţe “dezastruoase” pentru calitatea serviciilor stabilimentelor de ingrijire sociala şi a institutiilor medicale.

Si, in situatia in care, de pilda, 46% dintre colaboratorii care lucreaza la Spitalul Universitar din Geneva sunt straini, nu este de mirare ca insusi presedintele Consiliului de stat din Geneva, David Hiler, a atentionat ca primirea românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din Elveţia este o chestiune “vitală”.

Peste 200 de doctori romani

Asadar, care ar fi numarul romanilor care lucreaza in sanatatea elvetiana? Incercarea noastra de a afla o cifra exacta de la Directia Federala de Sanatate Publica nu a avut nici un rezultat. Asa incat am intrebat organizatiile de romani. Am aflat astfel ca numarul asistentelor si a medicilor romani din Elvetia este de ordinul sutelor.

Medicii vin pe cont propriu: isi trimit, pur si simplu, CV-ul la spitale si urmeaza o cale fireasca de selectie. Asistentele vin, de regula, prin firme de recrutare, cu contracte de cate 18 luni.

Adrian Rachieru, un inginer roman care este si presedintele Asociatiei Romanilor din Lausanne (numele exact este ARCH-I: Association Roumanie-CH de l’Interculturel), spune ca numarul medicilor români din Elvetia poate ajunge la 200. “Ieri a fost la radio o emisiune care vorbea despre doctorii romani de la Spitalul Universitar din cantonul Vaud: se pare ca sunt 20 de medici si o infirmiera doar în acest spital.

Din cate stiu mai sunt peste 20 de medici psihiatri în zona Bienne, Chaux-de-Fonds, Locle, Jura, care sunt reuniti intr-o asociatie. Apoi alti cativa care au cabinete private si-au angajat tot medici romani. As mai preciza ca intre doctorii care profeseaza in Elvetia sunt si nume cu notorietate. L-as aminti, de pilda, pe Ion Vianu, medic psiholog, doctor in medicina dar si scriitor, fiul criticului Tudor Vianu”, spune Adrian Rachieru.

Situatiile sunt diferite de la o persoana la alta, este de parere Razvan Andrei Popescu, un roman plecat de la varsta de 13 ani din tara si care acum este medic in Elvetia: “Prietenii mei romani medici au avut experiente diferite: acceptarea diplomei, inceputul la o treapta inferioara si, deseori, intr-un spital de periferie. Cei razbatatori au reusit, incet, sa-si echivaleze diplomele de specialitate dupa mai multi ani de lucru aici. Aceasta nu da automat dreptul de practica privata. In plus, cred ca elvetienii prefera sa mearga la un doctor care le vorbeste dialectul (…)”.

Asistentele romance – platite mai prost decat colegele lor

In spitalele si caminele de batrani din Elvetia poti intalni si sute de asistente medicale. Din pacate, spune Mariana Studer, asistenta la un camin de batrani din Zurich romanii sunt mai prost platiti decat colegii lor elvetieni:

”Salariile sunt mai mici decat cele pe care le primesc elvetienii, desi diplomele ne sunt recunoscute. Inainte de a ma angaja am primit multe refuzuri. Nimeni nu mentioneaza de ce, dar eu cred ca exista reticente in ceea ce-i priveste pe romani. Ei (angajatorii n.a) cred ca sunt diferente mari intre cunostintele unui roman si ale altor straini si de aceea cred ca prefera sa-i angajeze pe nemti, austrieci, unguri, polonezi, cehi (…).”

Adriana Schwarz, un asistent anestezist din cantonul Wallis, gaseste ca pasaportul romanesc poate fi “o piatra de moara” in acceptarea pe piata muncii din Elvetia:

“De colegi am fost acceptata de la inceput. Doar in primele zile am simtit poate mai multi ochi atintiti asupra mea in sala de operatii – doreau sa se convinga ca intr-adevar pot sa intubez sau sa supraveghez o anestezie. (…) Am locuit inainte in Germania – sotul meu este german si el a venit intai cu un contract nelimitat aici. Eu l-am urmat apoi (sunt in continuare cetatean roman). Contractul meu este tot nelimitat dar trebuie sa spun ca pasaportul lui a atarnat greu in balanta atunci cand am venit in Elvetia. Nu am primit viza de sedere pentru ca sunt romanca, ci pentru … reintregirea familiei.”

Chiar daca povestile lor difera pe ici pe colo, toti asistentii si medicii cu care am vorbit nu par sa fie ingrijorati de un posibil NU la votul din 8 februarie. Si asta pentru ca stiu ca fara ei in primul rand elvetienii ar avea de suferit; ca sunt “vitali”, ca sa citam un oficial elvetian.

• La nivelul omului de rand lumea e impartita fifty-fifty in functie de cine ce partid politic sustine. Adica, pe de o parte partidele populiste si radicalii in frunte cu UDC care par traumatizati rau de pelicula care i-a adus celebritatea lui Hitchcock de vreme ce vor sa le transmita si elvetienilor teama de niste … pasari (desigur, in acest caz ciori = tiganii romani si bulgari)! (Descrierea campaniei UDC o puteti gasi aici) De fapt, partidele extremiste ca UDC profita de confuzia care exista, nu doar in Elvetia ci si in alte tari europene, intre termenii de “roman” si “rrom”.

• Ambasadorul Uniunii Europene la Berna, Michael Reiterer, a declarat pentru Le Temps  ca „Uniunea Europeana este o institutie formata din 27 de state, iar Elvetia nu poate sa decida ca aceasta este 25 plus 2. Vecinii unei familii care are un copil nou-nascut nu pot sa pretinda: nu acceptam copilul”, a mai spus ambasadorul.