Premiera mondiala in Romania cu "Adio, tovarasi!", un serial TV productie internationala in care est-europenii isi impartasesc amintirile despre comunism

Joi, 17 octombrie, ora 22.10, TVR 1 incepe sa difuzeze un serial inedit despre sfarsitul URSS si al comunismului. Regizat de un rus, produs de un german si un francez, si coprodus de 17 televiziuni europene, „Farewell, Comrades!” e un proiect fara precedent care include nu doar serialul TV, dar si o platforma media si o carte. HotNews.ro e primul site din lume care difuzeaza aceasta platforma online. Producatorul german Christian Beetz a venit la Bucuresti pentru lansare.

• Vezi aici proiectul „Adio, Tovarasi!”

Ideea proiectului „Farewell, Comrades” i-a venit producatorului german Christian Beetz (care are o nominalizare la Oscar pentru documentarul „Hotel Sahara”, regizat de Bettina Haasen) dupa ce a vazut un serial american in zece episoade, „The War”, care trata despre cel de-al doilea razboi mondial.

Beetz, care detine in Germania compania Gebruder Beetz Filmproduktion, impreuna cu fratele sau, Reinhard, a gandit initial acest proiect in colaborare cu un co-producator francez, Olivier Mille de la Artline Films si cu ARTE. Dar lucrurile au luat amploare.

Cand au semnat parteneriate cu mai multe televiziuni vest si est europene, producatorii s-au trezit cu peste 700 de ore de imagini de arhiva care trebuiau vizionate, sortate si traduse (initial, limba de lucru era rusa, pe urma s-a trecut la engleza.).

Cunoscutul regizor rus Andrei Nekrasov, pe care Christian Beetz l-a intalnit la Sofia, a fost desemnat sa realizeze serialul. Componenta online a aparut mai tarziu, cand producatorii – poate si depasiti de imensitatea materialului – au decis ca proiectul sa se adreseze tuturor categoriilor de public – online-ul fiind mediul in care tinerii se simt, nu-i asa, cel mai bine.

Serialul are la baza cartea „Farewell, Comrades!”, scrisa de istoricul maghiar Gyorgy Dalos, care a fost lansata recent la Targul de carte de la Frankfurt si despre care Christian Beetz spune ca spera sa apara in curand si in romana.

„Adio, tovarasi!” are sase episoade a cate 52 de minute. In 14 noiembrie, primul episod a fost proiectat la Cinemateca Romana, dupa care Christian Beetz a participat la o discutie cu Alexandru Solomon (coproducatorul roman, prin compania HiFilm Productions) si Ioan Stanomir, directorul executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. La proiectie a participat si ambasadorul Germaniei la Bucuresti.

Cu un Alexandru Solomon care a jucat rolul avocatului diavolului, spunand ca in Romania oamenii s-au saturat de comunism si de filme despre comunism, sau ca imaginile cu Ceausescu au fost des folosite in ultimii ani, „mai bine sau mai rau dar, in general, mai rau”, cei doi invitati (Andrei Nekrasov n-a mai ajuns la Bucuresti) s-au vazut obligati sa-si contrazica moderatorul.

Producatorul german a povestit prin ce e proiectul atat de original si a punctat zonele de interes ale conceptului. „Marea provocare a filmului e ca scoate in evidenta si conflictul dintre generatii. Pe de o parte e generatia care a trait comunismul pe pielea ei, dar n-a avut posibilitatea sa comunice cu celelalte tari. Pe de alta, tanara generatie care n-a prins deloc sau foarte putin din comunism si care n-are o legatura emotionala cu el”, a spus producatorul german referindu-se la faptul ca filmul e structurat ca un dialog dintre Andrei Nekrasov si fiica sa, studenta la Istorie.

Ioan Stanomir a impartasit publicului ce l-a impresionat la primul episod:

„Exista o enorma dificultate de a comunica o experienta care ramane fundamental incomunicabila, insa cred ca documentarul detine secretul de a combina intr-o doza sanatoasa patetismul si ironia. E un documentar care nu ezita sa spuna lucrurile intr-o maniera extrem de taioasa dar care, in acelasi timp, formuleaza judecatile cu o anumita nostalgie.

Socant si impresionant in documentar sunt si multiplele voci, extrem de diverse si care, de fapt, invalideaza mitul unei societati comuniste monolite, dupa cum il invalideaza si pe cel al supunerii clasei muncitoare fata de comunism. (…) E mult loc de comentarii aici si de interogare a propriei noastre memorii.”

Serialul urmeaza o ordine cronologica, din 1975 – anul Conferintei de la Helsinki, pana in 1991 – cand s-a destramat URSS, si nu se opreste la o tara anume in fiecare episod ci trece de la una la alta, ajutat de animatie si de interventiile video ale fiicei regizorului (in vreme ce pe banda sonora apar vocile amandurora.).

Anul 1975 in 52 de minute inseamna nu doar Conferinta de la Helsinki si declaratiile evazive pe care Brejnev le face presei, ci si amintirile de azi ale unor persoane mai mult sau mai putin publice.

Printre ei, Anatoli Cernaiev – care i-a scris discursurile lui Brejnev, un profesor de marxism-leninism, un fost student roman pe nume Paul, Sergiu Celac (fost traducator al lui Ceausescu), Waclav Havel, medicul Podrabinek trimis la inchisoare pentru dizidenta, liderul trupei rock The Plastic People of the Universe din Cehoslovacia, inchis pentru ca a semnat Carta 77 sau Marina Vlady, vaduva lui Vladimir Visoţki (moartea acestuia incheie profetic episodul.).

Optiunea de o folosi pe fiica regizorului nu e dintre cele mai inspirate, dar e de inteles pentru dorinta de a crea un dialog intre generatii. Ce e interesant nu sunt doar amintirile in sine, ci faptul ca sunt puse pentru prima oara impreuna si ca incep sa comunice.

Trailer:

Dupa proiectia de la Sala Eforie a Cinematecii Romane, Ioan Stanomir a spus ca „ar fi foarte interesant, de pilda, sa faci o cercetare pe fenomenul petrecerilor si nuntilor in comunism si sa vezi inclusiv ce se canta pe atunci.

Am sentimentul ca stim inca foarte putine despre cultura populara. As fi extrem de incantat sa vad imagini comparate ale unor familii underground din Europa Centrala si de Est. Ce ne arata acest episod e ca exista o asemanare frapanta intre modul in care se organizau cehii in zona underground si un spatiu cum a fost Club A.

Ar fi minunat ca intr-o zi sa avem o istorie a acestor spatii underground care ne spun foarte multe despre aceasta zona de umbra pe care regimul o tolera dar care, daca devenea periculoasa, era reprimata fara niciun fel de mila.”

Beneficiind de imaginile puse la dispozitie de 35 de arhive publice si 37 de arhive private, era de la sine inteles ca foarte mult material urma sa ramana pe dinafara – si aici intervine unul din rolurile platformei online, care are 22 de personaje in plus fata de serial si o calitate cross-mediala, nu transmediala (adica „iti da timp sa reflectezi asupra imaginilor vazute”, spune Christian Beetz.).

Tocmai ideea de dialog e scopul proiectului. Producatorul german a povestit amuzat cum, atunci cand cautau conceptul, coproducatorii aveau incinse discutii in contradictoriu despre ce tara a avut rolul hotarator in caderea comunismului. „Polonezii spuneau ca ei, deoarece Papa Ioan Paul al II-lea era polonez, cehii ca ei au iesit in strada”, spune Christian Beetz.