Premiul Nobel pentru economie. Doua tangente

Doua comentarii ce iau ca pretext anuntul facut de Academia Regala de Stiinte din Suedia potrivit caruia Peter A. Diamond (SUA), Dale T. Mortensen (SUA) si Christopher A. Pissarides (Marea Britanie) sunt laureatii premiului Nobel pentru Economie pe 2010. Primul comentariu este putin sarcastic. Dar merita facut. Entuziasmul pentru macroeconomie nou descoperit de catre unii compatrioti, entuziasm cu care ne-au terorizat in ultimele sase luni, n-a fost pentru nimeni usor de indurat. Al doilea este pur si simplu o nota privind un personaj interesant si o dezbatere mai putin obisnuita (unii ar spune „scandal”) ce are in centru, mai nou, institutia ce acorda premiul Nobel pentru Economie.

Preambul

Anuntul Academiei Regale de Stiinte din Suedia mentioneaza ca cei trei specialisti mai sus amintiti s-au distins prin analizele facute asupra pietei fortei de munca. Modelele propuse de laureati ne ajuta sa intelegem modul in care ocuparea fortei de munca (somajul, locurile de munca disponibile) si evident, salariile sunt afectate de reglementarile si politicile economice ale statului. O concluzie a teoriilor acestora este ca „ajutoarele de somaj generoase duc la un somaj mai ridicat si fac sa creasca durata procesului prin care somerii incearca sa gaseasca un loc de munca iar angajatorii cauta muncitori pentru angajare.” Daca asa spun laureatii – si nu unul, ci trei – probabil ca asa o fi.

Sa nu ne amagim. In mod sigur, orice ar zice unul si altul, in lume vor ramane in continuare multi sceptici care (a) vor pastra credinta ca „ajutoarele de somaj generoase duc la un somaj mai scazut si fac sa scada durata procesului prin care somerii incearca sa gaseasca un loc de munca” si care (b) vor fi convinsi ca acest lucru a fost demonstrat empiric si irefutabil de catre apreciata ganditoare si exploratoare polara Naomi Klein. Dar asta nu mai e problema noastra. Fiecare cu ale lui. Sa ne limitam in continuare la cele doua scurte comentarii promise.

O tacere dubioasa

Primul comentariu pleca de la o observatie: Absenta discutiilor si reactiilor in mass media si blogosfera noastra, romaneasca, la anuntarea premiului. Trebuie sa spunem ca este o surpriza dat fiind faptul ca este unanim recunoscut ca premiul de anul acesta este un premiu acordat pentru o contributie ce vizeaza in ultima instanta macroeconomia. Or, am constatat cu totii, nu de mult, ca Romania este asezata pe un imens zacamant de gandire macroeconomica. Vitalitatea si creativitatea macroeconomica a romanilor, manifestata in special prin sfaturi pertinente date oral sau in scris guvernului si altor decidenti politici (sfaturi bazate pe autoritatea epistemica absoluta ce deriva din „orice manual de macroeconomie”) ne plasau desigur intre tarile fruntase in productia de macroeconomie pe cap de locuitor.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro.