Presa franceza: Copiii nedoriti ai Romaniei comuniste, "orfanii subnutriti si murdari in '89", primesc astazi o sansa din partea societatii
In decembrie 1989, colapsul regimului condus de dictatorul roman Nicolae Ceausescu a scos la lumina situatia a mii de orfani subnutriti, blocati in institutii ascunse, murdare si neincalzite. La 20 de ani dupa caderea dictatorului, Romania se straduieste sa le dea o sansa copiilor nedoriti, informeaza AFP, intr-un material despre copiii „nedoriti” din tara noastra, pe care comunismul i-a lasat in urma.
„Au fost unele schimbari destul de dramatice. In 1989, conditiile erau foarte proaste, copiii sufereau, iar personalul nu era instruit pentru ingrijirea copiilor”, a declarat pentru agentia franceza de presa reprezentantul UNICEF in Romania, Edmond McLoughney. „Nu este totul perfect, dar majoritatea copiilor se afla acum in ingrijirea unor familii, ceea ce reprezinta o schimbare uriasa”, a explicat acesta.
Jurnalistii franceza explica si cum s-a ajuns la aceasta situatie. Condus de dorinta de a face din Romania o natiune puternic industrializata, Ceausescu a interzis in 1966 avorturile pentru femeile sub 45 de ani. Rezultatul a fost ca multe femei au dat nastere mai multor copii decat puteau hrani; asa ca unele nu au avut de ales si i-au abandonat.
Au fost si cazuri dramatice, in care femeile au recurs la avorturi ilegale foarte periculoase, care puteau duce atat mama, cat si medicul la inchisoare, daca fapta lor era descoperita de politia secreta a regimului.
Se pare ca pana la 200.000 de copii traiau in orfelinate, in 1989, noteaza AFP. Astazi, aproximativ 70.000 de copii sunt in grija statului, in cea mai mare parte din cauza saraciei parintilor care i-au abandonat. Dar 45.000 dintre acestia sunt sub ingrijirea unor familii. Numai 19.000 inca traiesc in institutii publice, iar numarul lor este in scadere.
„Imaginile din 1989 care aratau copii rasi in cap, scaldati in propria urina si care se clatinau in paturi ore in sir au socat opinia publica din intreaga lume si au atras un potop de ajutoare din partea unor ONG-uri”, scrie Agentia France Presse.
Dar reformele incepute in anii ’90 au avut ca scop mai mult decat imbunatatirea conditiilor de viata. Conform unei legi adoptate in 2002, copiii sub varsta de doi ani nu mai pot fi adusi in centre de plasament, cu exceptia cazurilor in care sufera de un handicap ce necesita asistenta medicala constanta. In schimb, ei trebuie sa fie plasati in inrgijirea unor familii. Scopul este ca atunci cand ajung la adolescenta sa fie pregatiti pentru „viata adevarata”.
In Buzau, 69 de orfani cu varste cuprinse intre 14 si 21 de ani traiesc in apartamente inchiriate de departamentul pentru protectia copilului si invata cum sa-si poarte de grija singuri.
Florentina are 18 ani si imparte un asemenea apartament cu alti 6 adolescenti. Toti merg la liceul din localitate, iar tanara spune ca are tot ce are nevoie, „cu exceptia parintilor mei”. „In 1990, am fost socata de respingerea venita din partea vecinilor, a profesorilor si a parintilor”, povesteste Elena Dragomir, o profesoara care ii supravegheaza pe tineri. „Astazi, insa, oamenii inteleg ca daca nu le putem da inapoi parintii, cel putin le putem oferi afectiune si incredere”, incheie AFP.