Presedintele Iohannis la primul test major. Ce probleme ridica demisia lui Maior 

George Maior a demisionat, marti, 27 ianuarie, de la sefia SRI din cauza unor iesiri, atacuri si amenintari inacceptabile impotriva Curtii Constitutionale, dupa ce judecatorii au picat pe rand asa-numitele „Legi Big Brother”. A incheiat prost opt ani de mandat reusit, cu reforme insitutionale dificile, cu performanta si aprecieri exprimate deschis din partea partenerilor externi, culminand cu desemnarea Romaniei de catre NATO ca leading state pe cyber defence in Ucraina.

Sub conducerea sa, SRI si-a castigat increderea in plan intern si extern, si-a construit reputatia de serviciu profesionist iesit de sub controlul politicienilor. A avut si umbre, dar in esenta a fost un mandat luminos. Asta trebuia subliniat, deoarece pare putin nedrept sa incheie atat de urat, printr-un gest sinucigas.

N-a fost nici un derapaj controlat, cum insinueaza unii comentatori. Nu cautati cabale, planuri absconse in spatele unei demisii pe care nici Maior, nici presedintele Iohannis nu si-au dorit-o acum, repet, nu acum. E absurd, complet ilogic sa crezi ca cineva exulta de fericire dupa opt ani de munca grea sa iasa din scena cu un scandal, cand ar putea incheia elegant, in aplauzele publicului. La ce i-ar folosi o demisie cu tambalau? Imi scapa complet subtilitatile unui astfel de scenariu. Orice sef intreg la cap isi doreste sa plece triumfal sau macar fara tinichele de coada.

Or, George Maior a reusit sa intoarca imaginea Serviciului cu zece-douazeci de ani in urma, prin comportamentul discretionar si abuziv impotriva Curtii Constitutionale, prin aroganta extrema de tip securist manifestata de seful SRI in ultimul sau interviu. Reiau principala observatie din textul publicat ieri despre Cum vor serviciile sa ia mai multa putere, in care am vorbit inclusiv despre nevoia unei demisii.

• „Ceea ce ridica mari semne de intrebare este, subliniez, modul cum SRI doreste sa-si impuna punctul de vedere: in forta, batand cu pumnul in masa, cu multa aroganta. Adevarul suprem este la noi, cine critica legile Big Brother pune automat in pericol siguranta nationala si sunt dusmanii statului – asta ne comunica in esenta seful SRI George Maior in interviul acordat EVZ/ B1TV. In acest interviu, seful SRI manifesta o ingrozitoare lipsa de respect fata de institutii democratice, fata de Curtea Constitutionala si presa. Asta spune multe despre modul in care prea multa putere corupe – inclusiv gandirea sanatoasa democratica. In plus, a te lauda ca ai ofiteri sub acoperire in presa mi se pare un bun motiv de demisie in orice tara civilizata.”

Alti experti in securitate consultati de HotNews.ro interpreteaza demisia ca un posibil semnal de alarma, o incercare de a atrage atentia ca, in lipsa instrumentelor oferite de legea retentiei datelor, de legea cartelelor pre platite si de legea securitatii cibernetice, serviciile sunt legate de maini si de picioare. Dupa atentatele de la Paris, nimeni nu doreste sa-si asume o responsabilitate uriasa – lupta impotriva terorismului – fara arme suplimentare si legi aduse la zi. Nu prea sta in picioare o asemenea varianta din simplul motiv ca Maior nu a demisionat, ci i s-a cerut sa plece. Iar realitatea e ca a facut legi proaste si a dat vina pe altii ca le-au picat. Aici nu avem prea multe dubii.

Toate informatiile – extrem de putine – disponibile pana in acest moment indica faptul ca presedintele Klaus Iohannis i-a solicitat demisia sefului SRI, George Maior. Acest lucru s-a intamplat dupa ce in mediile diplomatice comportamentul lui Maior a starnit uimire, perplexitate si o intrebarea ingrijorata: pana unde va merge ofensiva sa impotriva Curtii? Ce l-a apucat pe seful SRI? Aceste semnale au ajuns probabil si la Maior. Era insa prea tarziu sa mai repare ceva, intrase deja pe un drum cu sens unic.

Iohannis a intervenit corect in acest conflict fara precedent dintre SRI si Curtea Constitutionala, in baza atributiilor sale constitutionale. Discretia cu care a actionat a fost in aceasta situatie un lucru foarte bun. Chiar nu ar fi folosit la nimic inflamari suplimentare la Cotroceni.

Nu cred ca seful statului s-ar fi atins prea curand de seful SRI, neavand motive serioase sa-l schimbe. De ce s-ar fi grabit sa-l schimbe pe Maior in absenta iesirii catastrofale impotriva Curtii? In primul rand, seful statului nu dispune inca de o majoritate parlamentara care sa-i permita numirea unui nou sef. A determina o criza in sistemul de securitate fara un motiv temeinic nu ar fi fost bine primita in plan extern. Partenerii Romaniei spera ca macar aici sa aiba parte de ceva stabilitate intr-un Est dezlantuit. Nu schimbi un sef de servicii secrete aiurea si fara sansa de a trece prin parlament altul in locul lui.

Situatia se schimba insa radical cand seful SRI se transforma peste noapte intr-un inamic al institutiilor democratice, ameninta judecatorii Curtii ca vor raspunde pentru eventuale atacuri teroriste, aseaza incorect responsabilitati pentru a scapa la randul sau de acuzatia ca a girat un pachet de legi extrem de proaste. Asa ceva nu poate fi tolerat, nici iertat. Maior s-a plasat, prin tot comportamentul sau din ultimele doua saptamani, la limita exercitarii abuzive a puterii de temut de care beneficiaza orice serviciu secret. In consecinta, seful statului nu se mai putea face ca ploua, cum a procedat la legea bugetului sau ordonanta lui Ponta.

Cu sau fara majoritate in Parlament, Klaus Iohannis s-a vazut obligat de realitate sa-i ceara demisia sefului SRI. Acesta i-a oferit toate motivele. Desigur, unii vor spune ca le-a oferit inca din campanie, cand era clar ca joaca in tandem cu Ponta, cand s-a aratat dispus sa accepta o eventuala functie de premier daca liderul PSD l-ar propune, cand a facut curatenie in partidul baronilor. Dar acestea sunt speculatii, nimic clar. Doar cu atat nu s-ar fi justificat fortarea unei demisii. In treacat fie spus, planurile lui Maior de a ajunge prim-ministru s-au naruit pentru ani buni de aici incolo. S-a compromis in mod stupid.

Una peste alta, Klaus Iohannis are acum doua servicii de informatii conduse interimar de prim-adjuncti. La comanda SIE interimar e Silviu Predoiu de patru luni, la SRI Florian Coldea de astazi. Seful statului nu dispune inca de majoritate parlamentara, prin urmare s-ar putea sa nu se grabeasca. Ar putea tine interimari si sa numeasca sef plin dupa ce va pica guvernul Ponta, daca va pica. Dintre apropiatii presedintelui Iohannis, aud ca Edie Hellvig isi doreste mult sefia SRI, iar George Scutaru sefia SIE. Poate ceva idei s-au nascut si in capul lui Dan Mihalache, la cat e de ambitios. Ajunsi in acest punct, merita discutat daca nu cumva a sosit momentul ca serviciile sa fie conduse de profesionisti, cum sugera fostul presedinte Basescu pe final de mandat.

Din pacate, cu politicienii ne-am cam lamurit. S-au dovedit nesiguri, au diverse planuri in viata pe termen lung, ambitii de putere, afaceri, dependente de tot felul unde nu te astepti, vulnerabilitati etc. Ideea unui control civil, cu politicieni marioneta pusi in fruntea serviciilor s-a nascut dupa 89, dupa trauma securismului ceausist. Acesti sefi proveniti din partide au functionat in toti acesti ani ca un fel de tampon intre servicii si clasa politica, ca un fel de amortizor care a mai atenunat din frustrarile sau spaimele politicienilor si ca o garantie ca peste activitatea unor servicii secrete vegheaza si un ochi din afara lor.

A trecut insa un sfert de secol de la disparitia Securitatii comuniste, serviciile s-au reformat din temelii, suntem in NATO si in comunitatea de informatii a lumii occidentale. Greu de spus ce va urma, desi presedintele se afla pentru prima data in fata unei decizii care-i va greva mandatul pe termen lung. Viitoarele numiri sunt cruciale, atat pentru continuarea luptei anticoruptie la turatie maxima, cat si pentru sanatatea sistemului.

In tot cazul, putem zice un singur lucru cat de cat sigur: abia acum Victor Ponta a pierdut o halca buna de putere. Nasul Maior nu mai este la comanda SRI. Vremurile cand finul se putea baza pe el s-au dus.

Acum ar fi insa nevoie si de un audit pe bune al activitatii SRI. Asa-numitul control parlamentar din ultimii opt ani a fost o gluma proasta. Serviciul si-a mai facut curatenie interna, indicii de abuzuri grave sistematice n-am avut, dar tot ar fi cazul sa aflam din alte surse cum este condusa aceasta institutie scapata oricarui control civil real. Pe Sebastian Ghita si comisia lui ridicola de purtatori de cuvant ai SRI nu-i prea putem crede, mai ales ca unii fac afaceri cu institutia pe care ar trebui sa o controleze.

In loc de concluzie, mai e loc de o mica observatie. Cu totii am vazut in aceste zile un cu totul alt George Maior decat cel obisnuit, rezervat si decent. Desigur, tonul sau iritat poate fi explicat inainte de toate prin caderea legilor Big Brother la Curtea Constitutionala. Dar nu trebuie neglijata dorinta de putere. Maior s-a vazut, dupa plecarea lui Traian Basescu, inconjurat de lideri slabi. Fostul sef al statului a tinut serviciile din frana si ambreiaj, a stiut sa le tempereze amenintandu-i inclusiv cu demiterea. In noul context, Maior s-a crezut, poate, mai puternic decat era ieri, a intins coarda si a cazut in gol. Presedintele Iohannis i-a taiat elanul, pe muteste.