Presedintele nimanui (de Dani Rockhoff)

Traiesc la 2000 de kilometri de Bucuresti. Nu-mi castig painea din Romania, insa mi-o sarez cu ea. Ma duc dimineata la serviciu, dupa-masa lucrez pentru mica mea firma, seara scriu pentru presa. Societatea germana merge de la sine, mai si schioapata. Cand vreau circ, dau drumul la televizorul romanesc. Ca mine, mai sunt cateva milioane de romani pe mapamond.

Cat tupeu trebuie sa existe in tara, la nivel de conducere de stat si institutionala, incat sa se ceara romanilor din strainatate sa faca lobby, sa netezeasca imaginea shifonata a Romaniei in lume? Cata ipocrizie electorala se acunde in dosul apelului „Reveniti in tara!”, cu bani agonisiti si know-how global, cu tot? Cat?…cand politicienii romani fac totul, de la 1 ianuarie incoace, sa ne scarbeasca de patrie, sa ne lecuiasca de dor?

Ceea ce se intampla acum in politichiile de la Bucuresti e impardonabil vizavi de noi si vizavi de Europa. Nu numai iluziile ni le-ati daramat, ci si increderea intr-un progres si o normalitate economica si politica, fara de care institutiile statului schioapata si cetateanul sangereaza.

Ceea ce se intampla la Bucuresti e de neconceput in pragul alegerilor europene din mai, in Romania amanate pe toamna. Cat s-a dorit statutul de „membru” si cum se da acum cu membrul in el? Ma intreb ce vrea tara, ce vrea guvernul restructurat, ce vrea presedintele suspendat? Ce vrea parlamentul, intre dulcea atipeala si patimasul sforait?

Delimitand etic, „intre bine si rau”, UE nu e uie, ci totusi, o treaba buna, sute de milioane de oameni traiesc civilizat in ea. Romania a vrut si ea „in club”, pentru fonduri, libertate de miscare, acces pe piata de bunuri, dar si de valori.

Au vrut si altii, mai de la vest, o granita in coasta ruseasca si piete noi de desfacere pe un teritoriu comunitar largit, competitiv cu cel asiatic sau american. Puzzle-ul de turta dulce a fost intregit cu fast si voiosie, la Bruxelles.

Brusc insa, din coca inca frageda, au inceput sa dospeasca biletele, acuze, razboiul presedinte-premier a fost dat pe fata. Razboiul intereselor abia incepe, tara e in pragul unei „revolutii”.

La ora actuala, exporturile Romaniei sunt in puternic regres, capacitatea de absorbtie a fondurilor structurale europene e slaba, romanii cotizeaza azi-maine la UE mai mult decat primesc. Taranii vand mielul de Pasti din portbagaj, branza si tuica la fel. Carutele cu cai -transport de baza al taranului auto-subzistent- nu mai au loc decat prin mocirlele de pe langa sosea.

Mineritul e in colaps, colosii industriali ceausisti la fel. Fara alternative reale si locuri de munca in compensatie. Taxele de inmatriculare auto sunt deplasate, turismul romanesc se muta la bulgari. Infloreste IT-ul, insa fraudarea pe Internet si smecherii spatiului virtual dau o noua palma la …atul romanesc.

Tineretul lucreaza, studiaza, dar mai ales viseaza. 80% din tinerii intervievati in mass-media, tanjesc la un post de manager, sau un job bine platit si cu perspective, undeva in lume. Natalitatea scade, capsunile din Spania se inmultesc. Romanul-capsuna… oare asta se vrea?

Romania isi pierde tineretul, dupa ce si-a sacrificat dizidentii, nemultumitii de comunism. Romania isi ignora oamenii de buna-credinta, specialisti sau doar buni meseriasi, fiecare „top” la locul lui, chiar daca nu face rating la televizor.

Pentru acesti oameni normali ai unor vremuri politice anormale, la 17 ani de la ruperea cu sange de trecutul comunist si dictator, nu exista loc pe campul de lupta politic actual, din Romania, nu sunt nici sperante.

7.000.000 suntem peste granite. Si traim bine, poate binisor, fiecare dupa cum putem. Iar Presedintelui, oricare ar fi el, ii uram sa nu se trezeasca dupa vot, al nimanui.