Cei doi oameni cu funcții importante în stat, Ilie Bolojan și Simina Tănăsescu, au dreptul să se vadă, dar și publicul are dreptul să știe clar un lucru.
- Problema e că nerespectarea procedurilor oficiale naște un mimetism al disprețului față de public.
- Un recent email dezvăluit din interiorul Ministerului de Externe arată cum guvernarea care nu dă socoteală cetățenilor ajunge să scape de sub control. Cântăriți singuri dacă este sau nu un mesaj misogin și dacă un șef numit politic își bate joc de sute de angajați din MAE.
- Aceste exemple din dreptul guvernului Bolojan necesită clarificări. Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan conduc aceste instituții efemer. Leadershipul nu înseamnă posesie. Nu deții instituția pe care o conduci, vorba unui recent exemplu celebru. Și e nevoie ca cei doi înalți demnitari publici să răspundă unei întrebări esențiale.
- Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
Nu e chiar cel mai ascuns dintre locurile în care se pot vedea doi oameni. Dacă au vrut să se întâlnească în secret, e greu să obții confidențialitate într-una dintre cele mai mari clădiri oficiale din Europa: Casa Poporului.
Parlamentul României e un colos, unde lucrează în fiecare zi sute de oameni și se perindă alte sute.
Aici, întâlnirea dintre prim-ministrul Ilie Bolojan și Simina Tănăsescu, președinta Curții Constituționale, nu avea mari șanse să rămână în umbră. Și, din fericire, n-a rămas.
Discuția de vineri
Foarte bine au făcut jurnaliștii de la Știri pe surse că au dezvăluit că, vineri, Bolojan s-a văzut într-un birou la Parlament cu Tănăsescu. Asta e meseria ziariștilor. Nu e treaba noastră să fim simpatici. Într-o democrație, e o știre de interes public când se întâlnesc premierul și șefa CCR.
Reacțiile celor doi înalți demnitari publici au fost îngrijorătoare, conform standardelor minime de informare a cetățenilor. Ilie Bolojan a tăcut. Simina Tănăsescu a spus că „respinge ferm și categoric orice speculație privind discutarea cauzelor aflate pe rolul Curții în afara cadrului strict legal”.
Duminică, Curtea Constituțională a declarat că sunt deasupra oricăror bănuieli „conduita constantă și publică, precum și reperele etice și profesionale ale președintei Curții Constituționale”.
Iar ajungem la persoane. Dar nu despre temperamentul și excepționalismul persoanelor e vorba aici, ci despre regulile îndeplinirii funcției publice.
Nu discutăm persoane, intenții, ci cadrul oficial al întâlnirii
E folositor pentru oamenii din România să știe care a fost natura întâlnirii și cum s-a stabilit „cadrul” acesteia, ca să o cităm pe Simina Tănăsescu.
Curtea susține că cei doi s-au văzut în legătură cu „buna organizare, administrare și desfășurare a activității instituției”. Foarte bine. Dar asta înseamnă că a fost o întrevedere oficială. Oficială înseamnă că a avut o agendă clară.
În mod normal, știau colegii Siminei Tănăsescu, știa aparatul CCR, știau colegii lui Ilie Bolojan și știa Palatul Victoria. Și, prin urmare, ar fi trebuit să știe și publicul.
Sau poate instituțiile nu știau. Însă cei doi conduc aceste instituții efemer. Vorba celor de la UEFA, când Infantino, șeful FIFA, s-a apucat să negocieze el, de capul lui, în numele instituției: „Leadershipul nu înseamnă posesie. Nu deții instituția pe care o conduci”. E nevoie urgentă de clarificare.
Așteptăm confirmarea, pentru public, a naturii oficiale a întâlnirii
Clarificarea are un motiv principial și unul concret. Nu e orice conversație cea pe care o ai vineri, înainte ca luni CCR să dezbată o cauză unde Guvernul poate fi beneficiar.
Dacă se întâlneau să discute despre cum bagă Guvernul aparate noi de aer condiționat în sediul CCR, ar fi fost mai bine să aștepte întâi judecata Curții. Să acceptăm că acești înalți demnitari sunt ocupați. Se întâlnesc când pot. Iar discuția lor nu a avut nicio corelație cu dosarele de pe masa CCR.
Așadar, a fost o întrevedere oficială, de „administrare”, o spune chiar CCR. Atunci, unde e agenda? Unde au anunțat oficial premierul Bolojan și președinta Tănăsescu că se văd unul cu celălalt?
Publicul nu e dator să creadă Guvernul, dar Guvernul e dator să se facă crezut de către public. Puteți rezolva simplu: arătați-ne agenda.
La „ai noștri” le permitem
Deputatul USR Emanuel Ungureanu a spus că e prea multă discuție pe o simplă întâlnire. La urma urmei, și alții au făcut la fel. „Ce căutau acum 2 ani judecătorii Curții Constituționale în biroul președintelui Camerei Deputaților de la PSD?”, a întrebat Ungureanu.
Dar ideea e chiar asta, nu? Guvernul Bolojan a promis că va face o altă politică. Dacă judecătorii CCR din trecut au fost la șefii PSD ca să obțină ascuțitori, considerăm că e normal să meargă judecătorii CCR de azi la șefii PNL că li s-a terminat hârtia A4?
O scrisoare electronică pierdută
E prea mult mesianism și prea puțin standard în felul în care se mișcă oamenii din guvernul Bolojan, în frunte cu premierul. Iar dacă prim-ministrul nu respectă proceduri și nu dă socoteală oamenilor, nu poți pretinde mare lucru de la alți reprezentanți din guvern și ministere.
Poate v-a scăpat recentul email care i-a uluit pe angajații Ministerului de Externe. Cezar-Ionuț Trifan este secretarul general adjunct al ministerului. Trifan a fost consilier la grupul parlamentar USR. A venit în MAE de cinci luni. A fost numit temporar, prin semnătura premierului Bolojan. E „al nostru”, potrivit USR și PNL.
Recent, Cezar-Ionuț Trifan a trimis un email angajaților din minister. A vrut să-i disciplineze. Gândul a făcut public mesajul.
Indiferent de „marca tocului de la pantof”
Trifan începe astfel: „Prezența zilnică la locul de muncă nu este o noțiune din domeniul utopicului. Ea (prezența) este obligatorie. Indiferent de grad, funcție, sex, vârstă, educație, culoarea mașinii, marca tocului de la pantof etc. Pe cei care au nelămuriri asupra acestui aspect îi rog să mă contacteze”.
Chiar, l-a contactat cineva pe secretarul general adjunct al MAE ca să discute despre „marca tocului de la pantof”?
Parcă suntem în „Diavolul se îmbracă de la Prada”. E suprarealist. În anul 2026, un om din conducerea MAE practică ironii misogine când trimite mesaje organizatorice, prin care vrea să întărească și să schimbe reguli. Se referă la tocurile de la pantof.
În plus, Trifan se referă la „indiferent de grad”, o trimitere evidentă la popularea unui minister civil cu ofițeri. Sunt sute de oameni la MAE, e o instituție, de când se fac glumițe despre ce ai de reparat dacă tu ai depistat ofițeri? Stați să vedem continuarea.
„Deși sunt un romantic incurabil”
„Toată lumea vorbește despre salarii, vouchere și alte chestiuni dintr-astea pământene”, le spune mai departe Cezar-Ionuț Trifan angajaților din MAE. Colegilor lui, adică.
„Știți câți bani cheltuie anual ministerul nostru pe post-ituri, de exemplu? Sau pe mentenanța imprimantelor de pe holuri, la care văd lumina zilei o grămadă de opere literare?”, le atrage el atenția. „Lăsând gluma la o parte, deși sunt un romantic incurabil, bilețelele de amor care însoțesc (aproape) fiecare document care ajunge la mine, cu texte care de care mai „măgulitoare” (URGENT, F URGENT, FF URGENT, FFFFFFFF URGENT, PRIORITAR ABSOLUT – acesta în vârful icebergului, de departe) au un efect, de cele mai multe ori, contrar intenției autorului. Vă rog frumos, pe cât posibil, să renunțați la acest obicei. Aleg să îmi prioritizez singur sarcinile, pe cât posibil”. În general, prioritizarea este făcută de regulile instituției, nu depinde decât în mică măsură de custodele temporar al funcției.
Oare cum s-o fi simțit ministrul Oana Țoiu când a văzut mesajul scăpat de sub control al secretarului general adjunct al său?
Așa arată o guvernare unde agenda, procedurile și standardele sunt înlocuite de credința că doar „ai noștri” salvează țara și, prin urmare, nu trebuie să-i mai deranjeze nimeni cu întrebări.
