Todd Blanche, fostul avocat al lui Trump și acum procuror general al SUA, a declarat marți în Congres că Departamentul de Justiție renunță la fondul de 1,776 miliarde de dolari pentru „victimele represiunii justiției”. Dar imunitatea afacerilor familiei Trump față de Fisc, pentru taxele vechi, rămâne în vigoare.
Trump afișează stilul de lider al unui administrator de bloc care fuge cu plățile locatarilor: și-a lăsat baltă „tovarășii de drum”, ca să rămână el cu banii.
Dacă abuzurile la adresa altora și contra lui erau atât de mari, de ce a insistat doar pentru compensarea acelora la adresa lui, a familiei sale și a business-urilor proprii?
Nedreptățile la adresa altora nu contează?
Fostul președinte republican George W. Bush a scris un editorial memorabil.
Donald Trump a pus la cale, împreună cu propriul său Departament de Justiție, unde l-a numit procuror general pe cel care i-a fost avocat personal, constituirea unui fond de 1,776 miliarde de dolari. Suma reprezintă bugetul pe 4 ani al tuturor Parchetelor din a șasea țară ca populație din UE. În România, DNA, DIICOT și Parchetele cheltuiesc pe an echivalentul în lei a 450 de milioane de dolari.
Fondul lui Trump a fost conceput ca să-i recompenseze pe loialii săi pentru abuzurile pe care președintele SUA susține că aceștia le-au suferit, mai ales când au atacat Congresul SUA pe 6 ianuarie 2021.
Plățile urmau să se facă în secret și la discreția șefilor fondului. În plus, Trump, familia și toate afacerile asociate întregii familii extinse au încheiat cu guvernul condus de Trump o înțelegere: ei și firmele lor primesc imunitate „totală și pentru totdeauna” față de anchetele începute deja de Fiscul American în legătură cu taxele.
E ca în scena din filmul cu Bruce Willis, Armageddon, când vine meteoritul care amenință să distrugă lumea.
Imagine din filmul Armageddon (1998), cu Bruce Willis și Ben Affleck. Foto: Profimedia
„Niciunul nu vrem să mai plătim impozite. Niciodată”
În film, sub amenințarea extincției planetei, Casa Albă, NASA și Armata SUA strâng o echipă formidabilă de sondori petroliști. Planul este să-i trimită să înfigă o bombă pe meteoritul ucigaș, ca să-l deturneze din zborul fatal spre Terra.
Muncitorii păreau cam duși cu capul, dar erau testați drept cei mai buni. Lumea n-avea altă șansă. Pornește negocierea. Pe rând, fiecare dintre sondori cere ceva la schimb. Statul nu crâcnește, le dă.
La care unul dintre petroliști, văzând că se poate, îndrăznește marea cu degetul: „Da, cerem încă un lucru… niciunul nu vrem să mai plătim impozite. Niciodată”. E momentul în care șefii de la Washington îngheață. Li se ceruse imposibilul. În conștiința americanilor, să te lase Fiscul în pace era de neimaginat. Asta a obținut, în realitate, nu într-un film, Donald Trump.
În Europa, o asemenea lipsă de integritate nu se acceptă
Cum arată o asemenea propunere în ochii americanilor? Dar în ochii europenilor, cetățenii mustrați sistematic de administrația Trump că sunt insuficient de democrați?
Fostul lider al majorității republicane din Senat, Mitch McConnell a sintetizat într-un fel memorabil situația fondului de recompensare de 1,776 miliarde: „Deci, cel mai înalt oficial al forțelor de ordine din țară cere un fond secret pentru a plăti oameni care agresează polițiști? Absolut stupid, imoral – alegeți voi”.
Marți, Congresul SUA l-a audiat pe procurorul general Todd Blanche, fostul avocat al lui Trump. Acesta a declarat că Departamentul de Justiție își retrage propunerea fondului.
În schimb, înțelegerea de imunitate „pentru totdeauna” dintre familia Trump, afacerile lor și Departamentul de Justiție din subordinea lui Trump rămâne în picioare. E o completă deturnare a sistemului public în favoarea intereselor unei familii.
În Europa, un președinte de partid precum Liviu Dragnea a făcut închisoare după ce a angajat în sistemul public câteva persoane, care în realitate lucrau pentru interesul partidului său.
Trump i-a lăsat baltă pe „tovarășii de drum” ca să-și conserve avantajele de business
Situația este atât de absurdă încât va rezona mulți ani de acum înainte în memoria colectivă a Americii, a aliaților săi, dar și a adversarilor democrației. Aceștia din urmă își freacă mâinile de bucurie.
Inclusiv felul în care s-au derulat evenimentele de marți și tensiunea din Congresul SUA sunt atât de elocvente pentru „gândirea de business a lui Donald Trump. S-a separat de ceilalți „tovarăși de drum” fără nicio jenă.
Dacă abuzurile la adresa altora și a lui erau atât de mari, de ce a insistat doar pentru stingerea celor la adresa lui, a familiei sale și a business-urilor proprii? A picat fondul de 1,776 miliarde, dar s-a păstrat înțelegerea pentru familia Trump. Nedreptățile la adresa celorlalți din MAGA nu contează.
De data aceasta opoziția din Partidul Republican a fost de netrecut. S-a mai întâmplat ca partidul să respingă o numire, două, propuse de președintele Trump, dar acum e altceva.
Cum a ajuns martir Comey, fostul director FBI, deși a folosit puterea funcției contra lui Trump
Abuzurile administrației Trump au ajuns atât de departe încât ele îi ajută inclusiv pe cei care, în mod real, au folosit funcția publică în mod incorect împotriva republicanilor. Așa cum a fost cazul directorului FBI James B. Comey.
Comey susține, într-o carte care a apărut și în România, că Donald Trump i-a cerut în Biroul Oval să oprească investigația în ceea ce-l privește. Șeful FBI pretinde că le-a spus colegilor, când s-a întors șocat în sediul Biroului. Și că a consemnat asta, „ca să rămână”. Dacă interferența ar fi fost reală, ce l-a oprit pe James Comey să-i spună direct președintelui, atunci, pe loc? Frica? Un director FBI fricos?
În realitate, Comey a fost cel care a implicat FBI în lupta politică, împotriva lui Trump. El a comentat public un dosar în cercetare. A întreținut fumul. Dar felul în care se construiesc acum dosare la adresa lui Comey nu face decât să-l victimizeze.
Pentru republicani, se merge din rău în mai rău.
Articolul lui George W. Bush
Fostul președinte republican George W. Bush a scris un editorial pentru publicația de dreapta The Free Press. Dacă apărea în site-ul de stânga The New York Times, ar fi fost, probabil, ușor de suspectat.
Al 43-lea președinte al SUA îi aduce un omagiu primului președinte, George Washington, în opoziție cu situația de astăzi. Nu rostește niciun nume din prezent, însă trimiterile sunt transparente.
Bush remarcă faptul că „Primul nostru președinte ar fi putut rămâne atotputernic, dar de două ori a ales să nu o facă”. Fostul președinte amintește că „păstrarea puterii de dragul puterii a infectat politica de generații întregi”.
Care e riscul cu ce face astăzi Donald J Trump, posesorul unei statui de aur în Miami, unui institut internațional al păcii la Washington și unui mai modest, dar înverzit, parc în Berceni, București, România, Uniunea Europeană praful-și-pulberea-să-se-aleagă-de-ea?
George W. Bush explică felul în care un om care nu se lasă dominat de putere poate influența viața semenilor săi, pentru generații.
„Washington a fost omul «indispensabil». Fără el, nu ar exista America; iar fără America, lumea ar fi un loc foarte diferit și mult mai întunecat”.
Trump, indispensabil ca să înțelegem
La rândul său, Donald Trump e, de asemenea, indispensabil. El arată cum devine lumea dacă America e dusă de căpăstru în interesul unui om. Ce ne așteaptă dacă lingăii devin majoritari în apropierea „Șefului”.
Comportamentul președintelui SUA, nedemn pentru un lider și identic cu administratorul unei scari de bloc care fuge cu banii locatarilor, ne indică un posibil viitor. E un viitor haotic și amenințător, de care s-au speriat și o parte a loialilor săi. O parte mică.
E imposibil să nu te întrebi ce gândesc acum pe holurile ambasadei SUA din nordul Bucureștiului ambasadorul Darryl Nirenberg și colegii săi, profesioniști ai Departamentului de Stat. Cum le-au căzut lor episodul de marți, din Congres.
Poate că, așa cum a făcut-o de atâtea ori, America va supraviețui și va inspira generații, așa cum ne-a inspirat pe noi, cei născuți sub comunism.
America a avut, până acum, capacitatea de a rezista. Dar nimic nu e garantat. Iar pentru popoarele care n-au fonduri de 1,778 miliarde de aruncat pe geam, lupta este infinit mai riscantă.
