Primul caz de variola maimuței din România

Ministerul Sănătății a anunțat ieri identificarea primului caz de variola maimuței de la noi din țară. Este vorba de un bărbat de 26 de ani al cărui partener „a călătorit în ultima perioadă în mai multe țări din Europa unde există numeroase cazuri de infecție cu variola maimuței„.[1]

Acest anunț nu este o surpriză dată fiind extinderea rapidă, în întreaga lume, a maladiei. Numărul global al cazurilor crește exponențial, dublîndu-se odată la circa 6 zile. În acest ritm, dacă nu se iau rapid măsuri eficace de limitare a îmbolnăvirilor, ne putem aștepta la început de august la depășirea pragului de 1.000.000 de cazuri.

Variola maimuței nu este o boală nou apărută, dar este pentru prima dată cînd virusul care o provoacă reușește să se instaleze în teritorii din afara Africii. Există indicii că virusul circula deja, nedetectat, de cîteva luni sau chiar de ani buni, căci analizele genetice ale probelor de virus colectate de la bolnavi arată că se întîlnesc cel puțin două sușe distincte.[2] Fiind o afecțiune foarte rar întîlnită și avînd manifestări asemănătoare altor boli cu transmisie sexuală, probabil că multe cazuri au fost diagnosticate greșit, permițînd virusului să se răspîndească nedetectat. De altfel, s-au tras semnale de alarmă încă din 2019, un grup de experți în sănătate publică și boli tropicale subliniind că, în lipsa vaccinării, variola maimuței riscă să ocupe nișa ecologică eliberată prin eradicarea variolei umane.[3]

Era inevitabil ca boala să ajungă și în România, iar cazul anunțat ieri nu va fi ultimul. În lipsa unor măsuri raționale și coerente, puse rapid în practică, există un risc semnificativ ca boală să devină endemică și la noi, un fel de nou sifilis al secolului XXI.

În urmă cu două săptămîni, scriam într-un articol publicat tot aici:

„Este doar o chestiune de timp pînă cînd vor fi detectate primele cazuri și la noi. Dar cum ne pregătim pînă atunci? Cum profităm de această mică perioadă de grație? […]

Din păcate, autoritățile române sînt aproape mute. Ați văzut vreun efort de comunicare din partea lor? Ați văzut vreo campanie de informare targetată, organizată de Ministerul Sănătății sau de DSP-uri? Eu nu.”

Iată că ce anticipam s-a petrecut, dar Ministerul Sănătății tot mut a rămas în aceste două săptămîni. Este pregătită România să facă față acestei noi crize sanitare? Este pregătită să vaccineze contacții bolnavilor? Este pregătită să vaccineze persoanele din grupele de risc (homosexuali cu parteneri multipli, prostituate, personalul din saloanele de „masaj erotic” ș.a.m.d.)? Este România capabilă să răspundă rațional unei probleme de sănătate publică?

Mi-e teamă că nu. Vă aduceți aminte cum a eșuat campania de vaccinare anti-HPV în 2008, deși aveam (și avem…) o uriașă mortalitate provocată de cancerul de col uterin? Vă aduceți aminte scandalul care se produce de fiecare dată cînd se discută posibilitatea legalizării prostituției, deși pe toate centurile orașelor și în parcările de tiruri mii de femei își cîștigă astfel existența în condiții abominabile, fără nici cel mai mic control sanitar? Vă aduceți aminte de imbecila opoziție la introducerea educației sexuale în școli, în condițiile în care bolile cu transmisie sexuală și sarcinile nedorite, la minore, ating valori demne de Africa?

În timp ce alte țări fac eforturi active să obțină vaccin anti-variolic, noi așteptăm să ne salveze Comisia Europeană. Nici măcar nu știm cîte doze de vaccin vrem și/sau am putea primi, ba sînt „cîteva sute de doze„,[4] ba 1.000,[5] ba „ceva în jur de 2.000, 2.000 și ceva de doze„,[6] ba „în jur de 2.500 de doze„…[7] Mai nou, ministrul Rafila ne anunță că „vaccinul e american„[8], deși Imvanex-ul este produs în Europa de o firmă europeană (Bavarian Nordic) și a fost autorizat de Agenția Europeană a Medicamentelor încă din 2013.[9]Citeste continuarea pe Contributors.ro