Principesa Margareta a Romaniei: "Am trait jumatate din viata mea in afara Romaniei. Acum trebuie sa recuperez."

Principesa Margareta a Romaniei intarzie la intalnirea cu jurnalistul care-i va tulbura linistea. Din curtea interioara se vede stindardul Casei Regale care flutura greoi pe acoperisul Palatului Elisabeta. Nu se aude niciun zgomot, dar imi vuieste mintea plina de nume: presedintele Ion Iliescu, premierul Gordon Brown, candidatul Principe Radu. Fiecare dintre acesti barbati a jucat un anume rol in viata femeii pe care o astept. Fiecare dintre ei este un semn de intrebare al prezentului care acopera povestea deja de atatea ori spusa a trecutului. E liniste in Palatul Elisabeta. O liniste care s-ar vrea tulburata. ​

Vlad Mixich:Alteta, ce este sangele albastru?

Principesa Margareta: Sangele albastru? (rade) Cand vizitez o scoala, copiii de acolo nu ma intreaba asa ceva, ma intreaba de ce nu am venit cu o rochie lunga si unde e coroana. Le spun ca n-am adus-o pentru ca e prea grea. Sange albastru inseamna regalitate. Dar nu stiu de unde vine expresia aceasta. Trebuie sa caut. Sangele albastru e un fel de simbol, e o descriere a ceva ce de fapt nu exista.

V.M.:Desi ati venit in Romania de 20 de ani, in interviurile pe care le acordati intrebarile fac referire mai degraba la trecutul indepartat decat la contemporaneitate. Pareti a fi perceputa mai curand ca o legatura cu trecutul, ca o lectie de istorie, decat ca un actor al prezentului.

Principesa Margareta: Se poate.

V.M.:De unde vine aceasta atitudine?

Principesa Margareta: Cand am venit prima oara in Romania, toata lumea mi-a cerut ajutorul: puteti sa ne

Si fara bani si fara media e foarte dificil sa mergi inainte.

Principesa Margareta

redati istoria noastra pierduta? Noi nu cunoastem adevarul, spuneau. Cred ca este o rana care a ramas si din cauza aceasta oamenii sunt fascinati de unde venim. Doar stiind de unde venim putem merge mai departe.

V.M.:Trecuse mai putin de o luna de la executarea cuplului Ceausescu si dormeati deja intr-una dintre camerele hotelului Intercontinental din Bucuresti. Ati povestit ca nu toata lumea v-a primit atunci cu entuziasm si fac o paralela cu relatarile Hertei Muller despre cum, la revenirea in Romania, a fost permanent flancata de umbra unui securist. Ati avut parte de un astfel de tratament?

Principesa Margareta: Nu. De fapt am fost tratata foarte bine. Numai la aeroport a fost putina tensiune. Cand ne-au luat pasaportul pentru control m-au inchis impreuna cu principesa Sofia, sora mea, intr-o camera mica. Am stat aproape o ora acolo. Era cu noi o fata tanara care avea o figura foarte incruntata. Si – atunci nu vorbeam decat cateva cuvinte in limba romana – atunci i-am zambit. Si ea, ea s-a transformat. O transformare absoluta si mai apoi lucrurile s-au relaxat.

Nu e suficient sa taiem fonduri, trebuie creat un sistem intreg. E nevoie de un echilibru dublat de servicii.

Principesa Margareta

V.M.:Care au fost cele mai riscante momente din acea prima vizita?

Principesa Margareta: Nu stiu daca au fost momente riscante. Nu existau pe atunci telefoane mobile si am dorit sa-mi sun parintii, care au fost foarte ingrijorati. Dupa episodul din aeroport am iesit si ma asteptau cei de la Medecins Sans Frontieres si cativa studenti. Era o mica multime acolo. A fost foarte frumos pentru ca am simtit ca nu sunt singura. In plus, am sosit cu niste ziaristi pentru ca am fost sfatuita asa: “cea mai buna protectie este presa”. M-am simtit destul de in siguranta. Stiam ca la Intercontinental, in camere, erau montate aparate de ascultare. Intr-o zi, o prietena a mea a mers jos, pe un coridor, a deschis o usa si a vazut un zid intreg de aparatura de inregistrare. Mi-a povestit imediat. Simteam o senzatie ca de Orwell, dar nu mi-a fost frica. Cand am ajuns eu la Bucuresti, ororile se terminasera si am si avut un pasaport din alta tara, ceea ce iti oferea protectie. Neplacut a fost ca unii imi reprosau “unde ati fost cand noi am suferit atat de mult?”. Noi fuseseram interzisi de comunisti. Apoi am mers prin cateva sate.

V.M.:Stiau oamenii de la tara cine e Principesa Margareta?

Principesa Margareta: Cei mai in varsta si studentii ma cunosteau foarte bine. Generatia de mijloc nu prea.

V.M.:Multe familii de romani s-au identificat cu familia regala prin suferinta care le-a fost pricinuita de comunisti. In 2001, cel mai influent comunist al ultimilor 20 de ani, Ion Iliescu, a pranzit impreuna cu Majestatea Sa Regele Mihai. Iliescu este si astazi invitat la evenimentele de la palatul Elisabeta. Exista aici o lectie pe care ar trebui sa o invatam?

Principesa Margareta: Nu. Dar daca cititi discursul de atunci al Regelui s-a dorit o reconciliere nationala.

Palatul Elisabeta a fost inaugurat in 1937, fiind proiectat de arhitectul Corneliu Marcu ca resedinta a printesei Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand. Aici este locul unde, in 1947, Regele Mihai a semnat abdicarea fortata.

Palatul Elisabeta

Regele s-a gandit ca nu este bine ca el sa fie un factor de diviziune. Stiti foarte bine ca Ion Iliescu a fost ales cu o mare majoritate si rolul monarhiei, rolul Regelui, nu este de a fi un simbol al opozitiei. Regele s-a gandit foarte bine, au trecut cateva luni de reflectie si el, cand stie ca ceva e corect, face. El spune mereu: nu conteaza cine are dreptate, conteaza ce este adevarat. Atunci cand arati pe cineva cu degetul, intotdeauna trei degete sunt indreptate inapoi spre tine. Aceasta a fost filozofia lui. Nu a fost usor nici pentru Ion Iliescu, nici pentru Rege. A fost o intalnire dificila, o intalnire necesara pentru natiunea romana, nu pentru el personal. A fost nevoie de o reconciliere pentru ca toata lumea se cearta, si in exil si aici. Si asta e foarte urat.

V.M.: Incepand cu acea perioada s-a imbunatatit si statutul financiar al Casei Regale…

Principesa Margareta: A, da… oamenii au spus ca…

V.M.:…o data cu aceasta s-a schimbat din acel moment modul in care oamenii relationau cu Alteta Voastra?Au inceput sa va priveasca cu mai mult respect?

Principesa Margareta: Da, pentru ca daca esti in exil si esti imbracat nu stiu cum si locuiesti intr-un mic apartament… Oamenii au nevoie de un simbol. Fiind la Palat e ca si cum am devenit intregi, suntem unde

Expresia „sange albastru” provine din „sangre azul”, folosit in Spania pentru a diferentia intre nobilimea de origine europeana si cea de origine maura. In limba engleza, expresia a patruns la inceputul secolului 19, fiind rapid adoptata pentru ca pielea aristocratilor, neexpusa soarelui, lasa sa se intrevada venele. Exista si o explicatie medicala: hemofilia este extrem de frecventa in randul familiilor regale ale Europei.

Originea expresiei „sange albastru”

trebuie sa fim, nu mai exista o disonanta intre simbol si realitate. E adevarat ca oamenii au inceput sa se raporteze altfel, au fost mult mai relaxati si mai deschisi. Dar pentru prieteni a fost dificil. Am avut multi prieteni, foarte dragi, care m-au ajutat: “saraca” si asa mai departe. Si cand i-am invitat eu aici, a fost putin un soc pentru ei. A fost o schimbare de rol.

V.M.:Si totusi, simpatia manifesta fata de Casa Regala parca a fost invers proportionala cu cresterea, de altfel indreptatita, a sigurantei financiare.

Principesa Margareta: Cred ca va inselati. Pentru ca vazand niste sondaje, simpatia a crescut foarte mult. Iar aceasta s-a intamplat pentru ca acum suntem la locul nostru. E adevarat ca, la inceput, fiind o noutate, o stire, exista mai multa agitatie in jurul nostru. Acum exista mai mult calm, dar asta nu inseamna ca s-a produs un declin in aceasta simpatie.

V.M.:Asadar percepeti o receptare publica pozitiva in 2010 fata de anul 2000?

Principesa Margareta: Foarte pozitiva.

V.M.: Unii politicieni vorbesc despre scaderea capitalului de simpatie al Casei Regale.

Principesa Margareta: Spun ei. Se poate manipula orice sondaj. Nu este asa deloc. Noi mergem foarte des in tara. Si peste tot suntem primiti cu mare caldura si simpatie si putem sta de vorba foarte mult cu oamenii. Poate curiozitatea a scazut, poate ca nu mai ies oamenii pe strada, dar frumos este ca putem sa deschidem orice usa.

V.M.: Ca pe fiecare roman, criza actuala a lovit si Casa Regala. Pana la urma cum s-a solutionat problema intretinerii palatului Elisabeta. Cine plateste acum aceste cheltuieli?

Principesa Margareta: E vorba de o suma intre 2000 si 2500 euro pe luna.

V.M.:Care acum este platita de…

Principesa Margareta: …de noi. Nu este mult pentru o casa atat de mare. Asa s-a rezolvat.

V.M.:Criza aceasta a lovit si intr-o zona extrem de sensibila a societatii romanesti: familia. Alteta Voastra remarca de curand cat “de greu e pentru o mamă care are mulţi copii şi care vrea să-şi facă o carieră să gătească în fiecare zi”. Iata, se pare ca din 2011 ii va fi si mai greu, dat fiind ca indemnizatia acordata mamelor pentru cresterea copilului a fost redusa. Ce parere aveti despre acest subiect?

Principesa Margareta: Nu vreau sa se dea o interpretare politica declaratiei mele dar, vorbind ca o fiinta umana, ca femeie, acesta este un punct foarte sensibil care trebuie totusi vazut intr-un context general.

Principesa Margareta s-a nascut la Lausanne, in martie 1949, la doi ani dupa abdicarea Regelui Mihai. Fiind prima fiica a acestuia este si Principesa Mostenitoare a Romaniei.Face liceul in Elvetia si Marea Britanie si obtine Bacalaureatul Francez. In 1974 isi ia licenta in Sociologie si Stiinte Politice la Universitatea din Edinburgh. Se specializeaza in sociologie medicala si sanatate publica, fiind angajata in cadrul Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie si la Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura. In ianuarie 1990 vine pentru prima oara in Romania, infiintand organizatia caritabila Fundatia Principesa Margareta. In 1996 se casatoreste cu Radu Duda si din 2001 locuieste la Palatul Elisabeta din Bucuresti.

carte de vizita

Exista tari in care concediul este doar de cateva luni, alte tari in care si tatal isi poate lua concediu de ingrijire al copilului. Din punct de vedere uman e foarte important pentru un copil sa fie ingrijit de mama si pentru mama e important sa fie impreuna cu copilul. Dar daca o persoana vrea sa munceasca, dupa doi ani de stat cu copilul si-ar putea pierde postul. Asadar trebuie creat un echilibru, un echilibru dublat de alte servicii. De exemplu: fiecare firma ar putea avea o cresa. Mamele care au copii de un an nu pot merge la serviciu pentru ca nu exista facilitati de ingrijire a copilului. Aceste crese trebuie create in paralel. Dar daca aceste lucruri nu se completeaza, nu sunt realizate impreuna, e ca si cum construim tot felul de autostrazi si nu sunt masini. Ca in Nigeria unde s-au fabricat o multime de fabrici de tractoare dar nu au piese de schimb. Trebuie creat un sistem intreg, nu e suficient sa taiem. Nu va fi posibil nici din punct de vedere uman, nici din punct de vedere economic: avem nevoie de doamne care sa lucreze si femeile isi doresc asta. Mai exista o resursa in Romania care este lasata des deoparte: pensionarii. Ei ar putea fi foarte utili in cadrul unui sistem de protectie a copiilor si mamelor. Eu am crescut in Elvetia si acolo sunt crese peste tot, si in alte tari sunt crese peste tot. Trebuie pregatit terenul dinainte pentru astfel de masuri, nu e vina administratiei de acum ci e nevoie de o gandire in timp. Acolo unde exista dorinta exista si o cale de realizare. Daca vrei sa faci ceva, se poate face.

V.M.:Romania e pe locul 3 in UE la capitolul uniunilor consensuale (57%). In aceste conditii, cat de realista este declaratia Altetei Voastre care spunea ca “institutia casatoriei este astazi la fel de actuala ca oricand”?

Principesa Margareta: Da, in Romania poate ca nu mai este chiar asa, dar casatoria e departe de a fi disparut. Unii oameni isi doresc numai asta. Poate ca generatia mai tanara va schimba lucrurile. E important ca un cuplu sa fie unit. De exemplu, Obama si Michelle Obama au in fiecare saptamana, o data pe saptamana, o iesire romantica: merg impreuna la un restaurant, isi fac timp unul pentru celalalt. Asa ceva e foarte important pentru un cuplu si, desi nu e posibil in fiecare zi, trebuie cultivat acest obicei. De exemplu, Principele Radu este acum la Savarsin, eu sunt aici la Bucuresti, dar in fiecare week-end avem grija mare sa eliminam toate presiunile externe si sa fim singuri aici. Numai noi doi. Pe de alta parte stiu cat de grea e viata familiilor tinere din Romania si stiu ca nu le e deloc usor. Foarte multi au emigrat, din pacate, in occident acolo unde legislatia este mai suportiva. Sprijinirea familiilor prin programe comunitare este esentiala. Daca o comunitate este unita si puternica, tot restul poate sa creasca. Am vazut niste rezultate fantastice daca oamenii se unesc. Si nu costa atat de mult. Este vorba de mentalitate si noi, in Romania, suntem foarte individualisti. In alte parti, sentimentul comunitatii este foarte dezvoltat.

V.M.:In 2000, PNTCD v-a pus la un moment dat pe lista candidatilor la Senat. V-au cerut atunci acordul pentru asta?

Principesa Margareta: Da. Cred ca mi-au scris o scrisoare. Am spus ca nu este posibil asa ceva. In Constitutia din 1923, membrii familiei regale aveau dreptul sa fie senatori onorifici si, atunci, le-am raspuns asa. Dar nu pot sa fiu pe buletinele de vot.

V.M.: Familia regala a fost intotdeauna invaluita de un rol politic…

Principesa Margareta: Da, intr-un fel da.

V.M.:…cel mai recent rol este candidatura Principelui Radu. Cum priviti acum acel episod? Ca pe o greseala, ca pe o incercare a apei cu degetul?

Principesa Margareta: Nu. El a vrut acest lucru. Noi am vrut acest lucru. Mesajul lui a fost cel de depolitizare a Institutiei Prezidentiale. Cred ca a fost prea devreme. Oamenii nu au fost pregatiti. Se asteptau ca el sa vina cu toate solutiile. Dar el a spus “nu, eu vreau sa respectam Constitutia, unde e scris ca Presedintele are rol de reprezentare si gata”. A fost foarte interesant pentru noi. Pana atunci oamenii ne spuneau ca: “Dar ce faceti voi? Doar stati aici si primiti oamenii la Fundatie.” Cu ocazia asta am aratat insa ca vrem sa facem ceva pentru tara noastra si oamenii dupa aceea au tacut. Au vazut ca facem ceva dar ca mergem prea departe, cum a fost Principele. Pe unii i-a provocat, dar in altii a trezit simpatie. De exemplu, blogul lui a depasit 2 milioane de participanti unici. Prin urmare, exista un mare potential de a fi cunoscuti si de a arata ca suntem aici pentru voi, nu pentru noi.

V.M.: Daca asa stateau lucrurile, de ce s-a retras Principele Radu?

Principesa Margareta: El a vorbit foarte clar despre un boicot mediatic foarte puternic si un boicot financiar. Si fara bani si fara media e foarte dificil sa mergi inainte.

V.M.: Luati in calcul repetarea acestei candidaturi in viitor, la momentul potrivit?

Principesa Margareta: Asta nu stiu. Trebuie sa vedem cum evolueaza situatia. La acel moment a fost un lucru foarte bun de facut. La inceput, cand inca nu aparuse acel boicot, in doar 2 luni a urcat in sondaje pana la 12%. Dar cred ca au existat cateva persoane care s-au speriat din cauza asta.

V.M.:Ma gandesc la rolul jucat de Casa Regala in istoria recenta a Romaniei si va intreb daca Romania a avut ceva de castigat, in ultimul deceniu, ca o consecinta a prieteniei dintre Alteta Voastra si Gordon Brown, fostul premier si cancelar al Marii Britanii?

Principesa Margareta: Nu. Absolut nimic. Zero. Ar fi fost foarte incorect.

V.M.:De ce?

Principesa Margareta: Pentru ca nu am un rol oficial sa pot face asa ceva. Si nu-mi place sa amestec viata privata cu cea publica.

V.M.: Cu toate acestea, in sferele politicii inalte relatiile din viata privata au intotdeauna o influenta.

Principesa Margareta: E adevarat, dar nu. Am simtit ca nu s-ar putea asa ceva.

V.M.:Fundatia Principesa Margareta a reusit sa stranga, in 20 de ani, zece milioane de euro pentru actiuni

Fundatia Principesa Margareta a strans de-a lungul a 20 de ani aproximativ 10 milioane de euro, investiti in comunitatile sarace din Romania. Beneficiarii Fundatiei sunt copii, batrani si familii aflate in situatii dificile. Fundatia deruleaza proiecte intergenerationale prin care incearca sa stimuleze comunicarea dintre batrani si copii.

Fundatia Principesa Margareta

caritabile. E o medie de 500.000 euro/an.

Principesa Margareta: Da, e destul de putin. Dar totusi e ceva.

V.M.:In Romania nu e chiar atat de putin. Cum reusiti sa strangeti acesti bani?

Principesa Margareta: Cu ajutorul unei echipe foarte bune. Avem 6 filiale in lume si fiecare a cules bani. Si evident, numele meu este un garant. Dar daca nu avem proiecte bune, lucrurile nu merg. Facem si un raport oficial pentru fiecare donator care poate astfel vedea unde s-au dus banii lui.

V.M.: Destinul familiei regale in ultimii 50 de ani e marcat de regrete si tristeti. Care e cel mai mare regret al Principesei Margareta?

Principesa Margareta: Nu stiu daca am fost marcata de regrete pentru ca tristetea e un lucru, regretele sunt altceva. Nu am regrete. Am avut tristeti ca nu am putut sa venim aici inainte. E mai grav ce s-a intamplat in Romania inainte: comunismul, care este cel mai oribil lucru pe care l-a trait Romania. Dar noi nu am putut face nimic impotriva asta. Tatal meu a incercat dar… a fost prea tanar. Era Stalin acolo.

V.M.: Ce rol credeti ca va juca peste un deceniu Casa Regala in Romania?

Principesa Margareta: As dori ca Fundatia sa devina mai puternica. Mi-as dori sa ne implicam mai mult in dezvoltarea rurala. Din punct de vedere politic nu stiu, nu pot sa va spun in acest moment. Avem o viziune pentru 30 de ani si vrem sa realizam cateva dintre acele obiective. Sa mergem inainte.

V.M.:Obiectivele nu pot fi realizate fara o implicare activa in viata politica…

Principesa Margareta: Sau in viata economica. Si in domeniul cultural, unde putem sa influentam niste decizii. Depinde.

V.M.:Dar pe viitor, doriti sa jucati un rol consistent in viata cetatii?

Principesa Margareta: Da. As dori. Pentru ca am trait jumatate din viata mea in afara Romaniei si acum trebuie sa recuperez.

​