Procurorul de partid

Am avut ocazia saptamanile trecute sa discut cu unul dintre fostii sefi ai lui Victor Ponta de la Parchetul General de la sfarsitul anilor 90. Ca procuror, Ponta a avut pe mana cazuri irelevante din simplul motiv ca era vanator de seminarii si deplasari externe iar cand trecea prin parchet singura lui preocupare era, potrivit fostilor sai superiori, sa gaseasca alt semniar. Nu era prea respectat profesional de procurori, care-i apreciau totusi o anumita onestitate. Ponta nu-si ascundea simpatia fata de PSD si relatia sa apropiata cu Adrian Nastase, mentorul sau, dimpotriva. O exprima fara retinere intre colegi.

La vremea respectiva, Nastase era profesor la drept si avea fanii lui, intre care si Ponta, coleg cu Tiberiu Nitu, actualul procuror general, cu Robert Cazanciuc, actual ministru la justitie, cu Dan Sova etc. Colegi de generatie si buni amici sau chiar rude, nici unul dintre ei, in frunte cu Ponta, nu s-a remarcat prin mari anchete sau cariere stralucite in profesia lui.

N-am vazut la vreunul pasiune arzatoare pentru meserie, doar multa ambitie, oportunism cat incape si ideea ca justitia reprezinta un bun vehicul de promovare sociala si politica. Ponta, Cazanciuc, Nitu, adica toti cei care conduc astazi fraiele justitiei au actionat mereu, cu exceptia lui Sova care s-a facut avocat in buna traditie a familiei, ca niste bieti procurori de partid, binecunoscuti adica pentru simpatiile si relatiile lor politice.

Victor Ponta nu gandeste ca un magistrat adevarat, ci ca un tipic procuror de partid. Nu apreciaza valori ca independenta si libertatea magistratului, ci le repeta papagaliceste la televizor, le spune oricui doreste sa le auda, americanilor sau la Bruxelles. Aceste valori sunt bune doar la seminar sau dau bine maxim intr-o lucrare de drept si aia plagiata ca nu merita sa te omori cu teorie stearpa. In viziunea trupei Ponta, magistratul reprezinta unul din instrumentele cheie prin care partidul exercita puterea. Asa gandea mentorul lor, asa gandeau parintii mentorului lor. Vorbim, deci, despre o scoala de gandire, despre o traditie cu radacini in comunism si perpetuate dupa pe linie PSD.

Dovada stau cele trei mari interventii personale in actul de justitie de cand se afla in functia de premier. Ponta a condamnat public anchetele de la referendum iar colegul si prietenul Nitu de la parchetul general s-a executat si a inchis toate dosarele. Ponta s-a declarat ultragiat cand un procuror care ancheta fraudele de la referendum a decis sa-i aduca la audieri pe elevi cu autobuzul. Buna-rea, decizia procurorului a fost intoarsa dupa tipetele premierului la televizor.

In fine, acelasi fost procuror Ponta ajuns premier si aflat in plina campanie pentru prezidentiale tocmai a condamnat public masura sechestrului dispusa de procurori in dosarul Lukoil pe motiv ca 3500 de angajati risca sa ramana pe drumuri sau, mai rau, sa protesteze la guvern. A doua zi, procurorii au anuntat ca au ridicat partial sechestrul de pe conturi astfel incat compania sa poata plati salariile, satisfacand dorinta premierului de a evita un protest nedorit in plina campanie. In paranteza fie spus, sefa sectiei urmariri penale la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti este Silvia Nitu, sotia procurorului general, Tiberiu Nitu, prietenul si colegul premierului Ponta.

Acestea sunt interventii si presiuni exercitate direct, public si personal de Ponta asupra unor anchete in curs. In trecut, Ponta a manifestat alaturi de alti-lideri PSD aceeasi lipsa de respect fata de justitie organizand mitinguri in apararea unor cercetati penali, condamnati intre timp la inchisoare. Ponta s-a solidarizat cu Nastase, cu Nicolescu, cu Duicu, cu toti baronii si penalii in general. Cand in discutie sunt colegi de partid, in fostul procuror nu se manifesta nici o clipa setea de dreptate de care face atata parada la televizor.

Nici ministrul justitiei sau procurorul general nu s-au simtit vreodata datori sa sara in apararea justitiei in martea neagra sau in alte momente cand politicieni se pregateau sa macelareasca legile penale in favoarea infractorilor. Cazanciuc si Nitu, fosti procurori, n-au luat pozitie in nici unul dintre momentele dificile pentru judecatori sau procurori si nici n-au pus la zid linsajele mediatice organizate impotriva magistratilor curajosi. Au actionat ca niste procurori de partid, mereu loiali cauzei partidului. L-am vazut insa pe ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, ruda prin alianta cu premierul, batand cruci pe la Patriarh alaturi de Victor Ponta, in buza campaniei electorale.

In sistemele ierarhice, cum e procuratura, un sef slab demobilizeaza tot sistemul iar absenta vointei politice afecteaza eficienta institutiei.

Ca premier, Victor Ponta s-a ingrijit ca magistratii sa-si primeasca transele unor drepturi acordate de ei insisi, sa asigure bugete rezonabile si posturi suplimentare pentru DNA, ANI sau Inalta Curte. Asta le-a garantat functionarea dar i-a asigurat si lui o liniste adanca in sistem, plus ca a evitat critici de natura tehnica in MCV. Inca nu a omorat mari dosare, dar promite peste tot in partid ca va orpi masinaria anti-coruptie in cateva luni dupa ce ajunge presedinte.

Ar mai fi de remarcat insa atmosfera generala de apatie instalata in randul magistratilor. Declaratii facute pe vremea guvernarii Basescu/Boc, infinit mai benigne in comparatie cu interventiile brutale in treburile justitiei comise acum de premierul Ponta, atrageau instant reactii publice din partea asociatiilor de magistrati, din partea CSM-ului etc. Cu totii se simteau datori sa apere independenta magistratilor si sa condamne vehement abuzul politicienilor. Astazi insa, pusi in fata unor ordine date public de premier, magistratii le executa cu placere. Nu mai protesteaza nimeni, asociatile magistratilor au amutit si cu totii par sa se simta bine intrati la loc in lesa politicienilor.

Dupa ceva experienta, am ajuns la trista concluzia ca numerosi magistrati nu difera catusi de putin de restul cetatenilor obisnuiti. Cei mai multi nu stiu sa-si gestioneaze libertatea cand o intalnesc. Li se pare o povara, ceva greu de dus. Se simt in general bine cand decide altcineva in locul lor. Am cunoscut foarte putini magistrati mandri de libertatea lor, gata sa o apere cu orice riscuri si constienti de valoarea ei. Ceilalti sunt viteji doar in regimurile democratice, cand li se garanteaza independenta si sunt incurajati sa zburde liber, in schimb se tem de adevaratii satrapi care stiu cum sa-i linisteasca cu biciul si zaharelul.

Am intalnit destui magistrati inversunati doar impotriva acelor politicieni care atenteaza la privilegiile si la banii lor, bani multi in comparatie cu majoritatea lefurilor de stat din Romania. In schimb, stau drepti in fata acelor politicieni obisnuiti sa le comande. Daca le platesc la timp sutele de milioane de lei pe care tot ei, magistratii, si le-au acordat singuri in instante, n-au nici o problema ca-si pierd din independenta.

Ma tem ca intreg sistemul a cam obosit si se cere la loc in cusca vechiului sistem. Nici la opozitie nu vad o mare dorinta de a continua ce s-a obtinut in ultimii zece ani cu eforturi grele. Cred ca s-a atins o periculoasa masa critica anti-justitie iar o vreme vor fi mentinute aparentele gratie unui sistem functional din pura intertie, necum din vointa politica.

Prolifereaza, din pacate, modelul procurorului-neliber, fie ca dependentele sale le gasim la partid sau in alta parte. Cei liberi se retrag incet din prima linie, lasand locul executantilor docili. Din acest motiv, puterea nu trebuie lasata in mana unui singur om si la cheremul unui singur partid pentru a limita dezastrul. Avem de ales intre a ne prabusi abrupt sa a balti cativa ani.