PSD pedepsește clasa de mijloc. Va urma cota unică. Hai să-l urmărim pe Tăriceanu.

O fantomă bântuie de ceva vreme culoarele puterii: Renunțarea la cota unică și revenirea la sistemul progresiv de impozitare. Țopăiala fiscală supremă.

Asaltul asupra legilor Justiției pentru a-i scăpa pe unii de răspunderile penale – iar ALDE are numeroși co-interesați – unește alianța de guvernare. Va găsi Tăriceanu – autodeclaratul apărător închipuit al liberalismului – scuze și pentru desființarea cotei unice?

Ideea revenirii la sistemul de impozitare în trepte, cel de pe vremea guvernării Năstase, face parte din programul de guvernare ascuns al PSD de mai multă vreme. Au fost voci care vorbeau despre acest lucru încă din 2014, în timpul guvernării Ponta, atunci când Ministerul de Finanțe a scăpat pe Internet o analiză în care pregătea reintroducerea unui impozit progresiv în trei trepte. Atunci, reacția societății i-a liniștit.

Înapoi în epoca pedepsirii prin taxe a muncii și a inițiativei private

Pentru cei care nu au apucat perioada de dinainte de 2004, impozitarea veniturilor personale se făcea în 5 trepte, în funcție de venit: 18%, 23%, 28%, 34% și 40%. Găsiți la finalul acestui articol mai multe detalii despre treptele de venit, pentru a vă face o idee despre cum v-ar afecta această schimbare.

România a trecut la cota unică de impozitare, 16%, la începutul lui 2005. A fost una dintre primele decizii ale noului premier de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. Domnul Tăriceanu, pe atunci lider liberal, ar fi putut rămâne ca un personaj rezonabil în istoria României. A ales să fie șef de partid tomberon care culege corupții din administrație (modelul de recrutare ALDE la primari sună cam așa: ”hai, că iei bani din , dar poți să te lauzi în continuare la prieteni că ești liberal”).

O istorie care se repetă

De altfel, Tăriceanu pare că repetă trista istorie a dezertorilor liberali, capitol de mare anvergură. Istoria îl va ține minte așa cum l-a ținut pe Guță Tătărescu: prim-ministru și ministru în mai multe rânduri, a rupt o bucată din PNL și s-a aliat cu puternicii zilei sub două regimuri diferite. Și Carol al II-lea, și comuniștii l-au folosit pe rând pentru a rupe PNL și pentru a omorî democrația liberală în România.

Ce face Dragnea acum cu ALDE e doar o repetare a poveștii. ”Liberalul” Tătărescu, șef de partid partener junior la guvernarea Petru Groza, era ținut de marionetă în guvern. A criticat Statele Unite pentru că americanii au protestat față de abuzurile comise de comuniști la adresa opoziției. A respins ca ministru aplicarea Planului Marshall și în România. Când nu au mai avut nevoie de el, comuniștii l-au aruncat în pușcărie. Că Guță a sfârșit-o prost e doar o răzbunare meschină a istoriei împotriva prostănacilor fuduli. După ce îl va fi ajutat pe Dragnea să ne pună lațul, Tăriceanu va sfârși disprețuit de toată lumea, așa cum e acum disprețuit de Dragnea în primul rând.

I-ar putea însă supraviețui cea mai importantă măsură a guvernului Tăriceanu din 2005?

Impozitarea progresivă, discutată de PSD “pe la colțuri”

Cota unică tot apare în discuții atunci când câte un PSD-ist e prin vreun studio TV și ridică ochii din punctaj. Semn că se discută prin partid, dar nu le-au dat drumul din lesă să vorbească public despre asta.

Dar încet-încet se umflă tema, pe ocolite cât să nu simțim, ca broasca aceea care fierbe încet și nu își dă seama. Noul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, dă vina pe logică. „Nu exclud revenirea la impozitarea progresivă, dacă are o logica” zicea el în timpul audierilor din Parlament.

PSD versus Tăriceanu: cota unică!

Una dintre temele principale ale campaniei pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004 a fost schimbarea fiscalității.

Tăriceanu, susținătorul unui sistem liberal de impozitare, cota unică, era terfelit în campania electorală de PSD. Zi de zi.

Au trecut alegerile, unele extrem de complicate, domnul Tăriceanu a format un guvern, unul susținut de o coaliție foarte fragilă. Una dintre primele sale măsuri a fost modificarea Codului Fiscal prin Ordonanță de Guvern pentru introducerea cotei unice de impozitare.

Dar războiul nu se terminase.

PSD-iștii au folosit schimbarea de filozofie fiscală pentru a forța răsturnarea cabinetului Tăriceanu. În septembrie 2005, 110 parlamentari PSD – mulți dintre ei acum prieteni cu dușmanul de atunci – inițiau o moțiune simplă. (http://www.cdep.ro/motiuni/2005/809.pdf )

PSD-istul Eugen Nicolicea îi cerea socoteală premierului Tăriceanu pentru din programul de guvernare și cerea alegeri anticipate. Ce vremuri!

Grupul parlamentar PSD care susținea moțiunea îl acuza pe Tăriceanu că duce <o politică fiscală iresponsabilă> care are ca scop <îmbogățirea clientelei politice>. În accepțiunea PSD-iștilor, clasa de mijloc reprezenta <clientela politică> a dreptei.

Unul dintre cei mai vocali contestatari era Florin Iordache, cel care în 2005 îl făcea praf pe Tăriceanu în Parlament.

Florin Iordache – da, acel Iordache – îi reproșa, în martie 2005, lui Tăriceanu că, prin reforma fiscală impusă, <pune în pericol chiar şi respectarea calendarului de integrare a României în Uniunea Europeană.>. <Aşa-zisa relaxare fiscală datorată cotei unice impune noi taxe şi impozite punând în pericol chiar aderarea ţării la Uniunea Europeană.>.

Tot străinii și UE erau de vină și atunci

Bineînțeles, nu lipsea, din arsenalul atacurilor PSD-iste, nici tema <uneltirii Bruxelles-ului> împotriva României, deși nu eram încă membri UE. Bineînțeles, Tăriceanu și cota lui unică era o unealtă în mâinile străinilor.

<(…) te întrebi dacă nu cumva guvernul Tăriceanu este deja istorie, instalat doar pentru impopulara cotă de 16 la sută şi semnarea preaderării cu Uniunea Europeană.>

La toate astea, Tăriceanu era aprig foc: „nu voi face niciodată alianță cu cei de la PSD” spunea el în 2004. Și Guță Tătărescu a fost cel mai aprig anti-comunist din PNL. Până s-a aliat cu comuniștii.

Experiența ne-a arătat că, după modificările fiscale de la începutul lui 2005, sistemul impozitării veniturilor prin cota unică a crescut încasările la buget. Deci, au scăzut impozitele și au crescut încasările. De ce?

Din două motive. Primul: simplitatea. Dacă impozitul e ușor de colectat, statul ia mai mulți bani. Al doilea: munca nu mai e pedepsită. În sistemul cotelor progresive există un punct dincolo de care nu mai ai motiv să muncești. Dacă câștigi mai mult, statul îți crește cota de impozit, deci e rațional să nu mai muncești.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro