PSD-PNL, un partid-stat de carton care și-a ratat începutul de campanie

Marea iluzie a prea-marii alianțe PSD-PNL este că poate transforma un an electoral 2024 într-un galop de sănătate. Ei cred că toată lumea îi va privi (admirativ sau dimpotrivă) cum vor câștiga la rând toate cele patru rânduri de alegeri. Mai precis: ideea aceasta a inevitabilității victoriei PSD-PNL îi va înfrânge pe adversarii politici chiar înainte chiar ca bătăliile electorale să se dea.

Nu se poate exclude că acest calcul să se dovedească, până la urmă, corect. Însă e mult mai riscant decât pare. Reușita alianței la putere va depinde de capacitatea liderilor acestor partide de a transmite mesajul învingătorului, de a părea siguri pe ei și, în primă fază, de a transmite nucleului dur al electoratului lor certitudinea victoriei. Semnele din aceste ultime săptămâni ne spun exact contrariul: în locul certitudinilor, am fost bombardați de discursuri contradictorii. La nivelul deciziei asupra candidaților pentru București, comuni sau nu, o sumedenie de ședințe au pregătit ceea ce s-ar fi putut decide acum șase luni. Un prim-ministru și un fost prim ministru care sunt depășiți de funcțiile pe care le dețin, neconvingători nu numai pentru românii care ar trebui să-i privească ca pe inevitabili învingători, dar și pentru electoratul partidelor lor. Mai lipsește numai anularea comasării de către Curtea Constituțională pentru ca tabloul unui start ratat să fie complet.

E mai mult decât discutabil să pleci de la alibiul contextului internațional pentru a invoca faptul că ești singurul care poți să aduci «Stabilitate». Acesta e și primul cuvânt al sloganului lansat de cele două partide. Stabilitatea e necesară la nivel instituțional, dar nu implică înghețarea în proiect, oricum simpla continuitate nu duce neapărat la stabilitate. Stabilitatea e legată și de credibilitatea liderilor.

Contextul global impredictibil generează automat un mare nivel de impredictibilitatea și la nivel intern. E iluzoriu să credem că suntem o insulă, că nu vom importa, pe calea războiului informațional și nu numai, incertitudine și chiar instabilitate. Nu știm cum vor evolua în următoarele luni luptele de pe frontul din Ucraina, nu știm când SUA va trimite ajutorul anunțat de multe luni de Administrația Biden, nu știm capacitatea țărilor europene de a-și respecta promisiunile și, pe fond, de a se trezi, nu știm ce semnal va da electoratul european în iunie și dacă negocierile politice de la nivel UE vor rămâne în picioare. Nu în ultimul rând, nu știm ce spectacol va da SUA în campania electorală, ce rezultat va avea aceasta și cu ce consecințe pentru noi. Lista poate continua. Sigur că nu e nimic nou că viitorul e plin de incertitudini, dar măsura în care aproape fiecare dintre acestea poate avea un impact vital asupra României e fără precedent în trecutul recent.

Într-un astfel de context, a spera că elimină surprizele neplăcute e un obiectiv cu atât mai greu de atins pentru PSD-PNL cu cât are pseudo-liderii pe care îi are și cu cât insistă pe metoda de a fereca toate ușile prin care poate veni surpriza . Surprizele pot intra pe fereastră, sau, de ce nu, poate că cei care ajută acum cu zel să ferece toate ușile vor profita tocmai ei de slăbiciunea aceasta.

Cu cât se vinde mai mult povestea dominației inevitabile PSD-PNL și cu cât se vinde mai prost, cu atât se deschid mai larg ușile pescuitorilor în ape tulburi. Povestea politică e scrisă oricum chinuit, pentru că, până și în cazul în care dominația PSD-PNL chiar va fi validată de seria de alegeri, legitimarea dobândită va fi una foarte fragilă. PNL-PSD vând Stabilitate pentru că majoritatea vrea Stabilitate, dar majoritatea e contradictorie și vrea, poate în aceeași măsură, Schimbare.

Cine sunt azi pescuitorii în ape tulburi? Din bâlbâielile alianței la putere în ceea ce privește Bucureștiul, a apărut Piedone, primar alternativ pe două sectoare dar și fost inamic public care vrea să-i ia revanșa încurcând socotelile. Dar nu ar putea spera mare lucru dar nu l-ar avea în spate pe un mult mai de calibru pescuitor în ape tulburi, Dan Voiculescu, zis Văranul. Acesta își termină dividendele din urma investiției în « premierul de la Grivco » și e gata să-și joace cartea influenței sale pentru a proiecta pe scena politică alți primari, miniștrii, președinți etc. Vectorul său mediatic încearcă să-l împingă în față pe Piedone, dar nu se dă în lături nici de la sporirea notorietății candidatului PSD-PNL. De la pescuitul în ape tulburi, la jocul la două capete, nu-i decât un pas.

Mai sunt și alți investitori politico-mediatici, vizibili sau nu, dar sigur mai informați decât o populație servită zilnic cu un mix mediatic din care să nu poate înțelege mare lucru. Confuzia e un scop în sine al acestor investitori, căci face orice mobilizare socială mai complicată. Dar atunci când vor face pasul într-o anumită direcție, întrebarea este cine îi va urma. Sau poate electoratul o va lua exact invers față de direcția indicată din zone cu o credibilitate de mult stinsă.

În acest timp, după zece ani de mandat, președintele Iohannis vrea să facă uitat bilanțul său intern construind o victorie personală externă. E însă mai degrabă o dovadă că ignoranța nu cunoaște granițe, nici impostura limite. Dacă spre sfârșitul celor două mandate, Traian Băsescu a pierdut treptat din putere, probabil că în cazul Klaus Iohannis va fi o cădere bruscă, cu o undă de șoc ce se va propaga cu mare viteză. Atunci multe din construcțiile sale, prin care urmărește să-și păstreze influența și după pierderea funcției de președinte, se vor dovedi simple castele din cărți de joc. Un joc de proastă calitate, dus în spatele scenei, care nu va lăsa în urmă dezamăgire, pentru că actualul șef al statului nu a reușit să amăgească cu adevărat pe nimeni.

Va lăsa în schimb multe veleități, multă auto-iluzionare pornită de la ideea că după precedentul Iohannis oricine poate pretinde ocuparea fotoliului de la Palatul Cotroceni. Va lăsa în urmă un joc politic mai deschis, poate și mai sângeros. În concluzie, surpriza anului ar fi absența unei surprize sau a unor surprize. Va câștiga cine este mai pregătit să le speculeze, nu cei care își închipuie că își securizează o serie de victorii aparent facile, aparent inevitabile.Comenteaza pe Contributors.ro