Psiholog: „Să crești un copil autonom presupune să-i oferi libertate de decizie și să-l înveți să-și gestioneze emoțiile.” Strategiile cele mai bune pentru a construi independența copilului

Copiii tind să fie independenți din primul an de viață. Vedem acest lucru la bebelușii care încearcă să ducă lingurița cu mâncare la gură, la copiii mici care insistă să se îmbrace singuri sau să deschidă robinetul de la chiuvetă. Încercările copiilor de a face singuri lucruri, de a fi independenți, trebuie încurajate pentru că ele clădesc, în timp, un psihic puternic, cresc stima de sine, toleranța la frustrare și perseverența. Cum se construiește independența copilului chiar de la vârste mici?

Este dificil pentru un părinte să nu reacționeze când își vede copilul cum se cațără pe scaun și încearcă să-și toarne singur laptele în pahar. Cel mai probabil copilul va face un dezastru pe masă, asta dacă înainte nu va aluneca de pe scaun și se va lovi. Însă, a-i lăsa pe copii să ducă la bun sfârșit o inițiativă de acest tip este un lucru important, chiar dacă va dura de două ori mai mult, va crea de trei ori mai multă dezordine și se va solda cu eșec, frustrare și dezamăgire și de o parte și de alta.

Răbdare, răbdare, răbdare!

Pentru a crește un copil independent este nevoie în primul rând de răbdare,  atrag atenția psihologii. „Independența și autonomia unui copil nu se dezvoltă peste noapte. Este un proces gradual care necesită timp, implicare, ghidare, încredere și răbdare, răbdare, răbdare!”, insistă psihologul psihoterapeut Oana Puican.

La rândul lui, psihologul psihoterapeut Ion Andrei Puican subliniază faptul că să crești un copil autonom presupune să-i oferi libertate de decizie, să-l înveți să-și gestioneze emoțiile și să-și asume responsabilități. Pas cu pas. „Merită! Cel mai mare avantaj al acestui proces îl reprezintă creșterea unui copil independent care are toate șansele să devină un adult sigur pe sine, autonom, capabil, responsabil și asumat în propriul drum în viață”, enumeră Ion Andrei Puican avantajele acestui tip de educație.

Strategii care contribuie la independență

Cei doi specialiști recomandă câteva strategii care contribuie la creșterea unui copil independent încă de la vârste mici.

1. Dezvoltarea autonomiei prin cultivarea încrederii de sine și asumarea responsabilităților. „Aceasta înseamnă oportunitatea de a lua propriile decizii, oportunitate care este fundamentală pentru procesul de dezvoltare al unui copil. Desigur că acest proces necesită ghidaj și urmărre din partea părinților. Dar, în alegerea hainelor pentru grădiniță sau școală, ce joc să ne jucăm, culoarea caietului etc. copilul poate avea un rol important, lucru care îl ajută să înțeleagă ce înseamnă să decizi pentru ceea ce îți dorești și asumarea respectivelor decizii”, explică psihologul Oana Puican.

2. Gestionarea emoțiilor. „Dezvoltarea inteligenței emoționale este o parte esențială din procesul de autonomie la copii. Copiii au nevoie să învețe emoțiile, să învețe să și le recunoască și să fie încurajați să și le exprime într-un mod sănătos. Totodată să găsească soluții creative pentru gestionarea emoțiilor negative”, mai spune Oana Puican.

3. Rezolvarea de probleme și găsirea de soluții creative. Psihologul Ion Andrei Puican ne spune cum să facem asta: „Este indicat să nu oferim soluții imediat la problemele cu care se confruntă copilul – respectiv unde e jucăria, cum desfac fermoarul, ce pun în ghiozdanul de joacă etc. Ci, mai degrabă, să lăsăm copilul să găsească propriile soluții creative, ghidând cu blândețe și înțelegere. Aceste metode dezvoltă și toleranța la frustrare, atât de necesară unui viitor adult funcțional.”

4. Stabilirea de limite sănătoase. „Fixarea unor limite clare în legătură cu comportamentul celor mici și respectiv consecințe naturale pentru acțiunile acestora reprezintă o etapă importantă în procesul dezvoltării independenței. Copilul va învăța să își asume responsabilitatea pentru acțiunile sale și să gestioneze comportamentele în mod echilibrat”, mai spune Ioan Andrei Puican.

5. Și nu în ultimul rând comunicare și asertivitate: „Exprimarea propriului punct de vedere încă de la vârste fragede este important. Încurajarea copilului să pună întrebări, să ceară explicații și să își formeze propriile opinii ajută la dezvoltarea unui spirit independent. A spune «nu» în mod ferm și respectuos este esențial pentru a fi un copil și viitor adult asumat și autonom”, conchide psihologul Ioan Andrei Puican.

Independența începe acasă

Sarcinile simple îndeplinite acasă sunt oportunități grozave pentru părinți de a cultiva independența în devenire a copiilor și, în cele din urmă, de a obține mai mult timp pentru ei înșiși. 

Specialiștii de la Child Mind Institute din SUA recomandă câteva modalități simple de a face acest lucru.

Poate părea sau nu surprinzător, dar stabilirea unei rutine consistente este importantă pentru cultivarea independenței. La fel ca în cazul adulților, copiii au nevoie să știe care este succesiunea evenimentelor fiecărei zile, pentru a fi mai bine pregătiți în asumarea responsabilităților lor.

De exemplu: spălatul pe dinți – activitate care are loc de două ori pe zi, dimineața și seara și ai cărei pași sunt mereu aceeași. Respectiv, deschizi robinetul, clătești periuța, pui pasta de dinți pe periuță, periezi dinții, clătești gura, speli periuța, te ștergi pe mâini și la gură cu prosopul. La fel, ieșitul afară care presupune îmbrăcarea hăinuțelor, încălțarea pantofilor sau prepararea gustărilor pentru școală.

Pe măsură ce copiii exersează iar și iar aceste rutine învață să anticipeze ce urmează și încep să-și asume mai multe resposanbilități cu ajutor mai puțin. Un copil lăsat să-și pună singur pastă de dinți pe periuță sau să-și găsească singur hainuța și pantofii va face din ce în ce mai mulți pași în această direcție până când se va achita singur de aceste responsabilități. Părinții îi pot susține comunicându-le mereu că au încredere în ei că se descurcă singuri și că, dacă este nevoie, ei sunt acolo pentru a ajuta. 

Părintele nu face în locul copilului, dar ghidează!

Părinții care-și doresc copii independenți trebuie să le permită acestora să încerce lucruri dificile și să rezolve singuri mici probleme. De exemplu, atunci când copiii învață să meargă, trebuie să-i lăsăm să cadă și să se ridice singuri.

Similar, când învață să-și pună pantofii, trebuie să le permitem să și-i pună dandoaselea, chiar dacă acest lucru este frustrant și stresant pentru un părinte. În cazul în care copilul cere ajutor, părintele îi poate da câteva indicații care să-l ajute pe cel mic să facă pasul următor în rezolvarea problemei.

Proiectele celor mici – de la colorat ceva și până la construit – sunt căi prin care aceștia își pot concentra atenția asupra unei activități pentru o perioadă de timp. Aprecierea muncii copilului îi oferă acestuia un sentiment de realizare, de mândrie, de încredere și de seriozitate.

„Independența copilului nu înseamnă numai capacitatea de a se descurca singur, ci și dezvoltarea unei persoane echilibrate, asumate, cu o sănătate mintală echilibrată. Un mediu familial care încurajează autonomia, responsabilitatea și gestionarea emoțiilor conduc la formarea unui adult încrezător în sine și în propriile puteri, capabil să facă față provocărilor vieții”, conchide psihologul Ioan Andrei Puican.