Publicitate si dictatura (de Calin Rotarus)

Una din caracteristicile marilor dictaturi este eficienta publicitatii.

De la Alexandru, care s-a oprit din cucerirea lumii cand i s-a tocit nu sabia, ci discursul, trecand prin regimul nazist care sub bagheta doctorului Goebbels a fanatizat o natiune, pana la comunism, care a fost la un pas de a virusa intreaga populatie a globului, de numele marilor personalitati ale istoriei se leaga mai intotdeauna nume celebre de oratori, ministri ai propagandei sau institutii

specializate in comunicare. Si asa cum omul, saracul, este „supt vremi”, nu deasupra lor, asa si publicitatea este tributara epocilor istorice si este influentata dramatic de schimbarea lor. Si mai are o caracteristica foarte interesanta: infloreste la umbra puterii. Supusa, inteligenta si platita bine, este nepotul preferat al puternicilor zilei.

Pacat ca vremea dictaturilor a trecut. Sau nu? Hai sa ne uitam la listele cu personalitatile desemnate ca esentiale intr-un anumit an. Sa luam de exemplu titlurile acordate de Times.

Daca in anii 30-40 intalnim nume a caror putere a fost imensa – Cian Kai Si, Hitler sau Stalin, in anii 60-70 acordarea acestui prestigios titlu incepe sa reflecte puterea crescanda a comunitatilor, culminand cu acordarea acestui titlu fiecaruia dintre noi in 2006 (pe coperta care anunta castigatorul a aparut o oglinda). Fiecare dintre noi avem din ce in ce mai multa putere in relatia cu media.

Telecomanda televizorului amendeaza din ce in ce mai usturator audientele calupurilor publicitare, internetul ne ofera instantaneu aproape orice informatie de care avem nevoie, explozia numarului de titluri de presa ne imbie cu informatie din ce in ce mai specializata – intr-un cuvant suntem din ce in ce mai rasfatati ca si consumatori de informatie.

Si cum orice rasfatat e un dictator in devenire, deciziile noastre sunt tot mai autocratice in ce priveste consumul de media.

O adevarata revolutie, nu-i asa? Sigur, conceptul de revolutie s-a indepartat tot mai mult de conceptul de rascoala si de multe ori oamenii isi dau seama ca au trait o revolutie abia dupa ce aceasta s-a produs, analizand schimbarile majore din viata lor petrecute pe nesimtite, dar intr-o perioada relativ scurta. Sau cumva lovitura de stat, ca doar am stabilit ca suntem mici dictatori?

Asadar avem revolutie, avem dictatori, hai sa vedem daca se confirma ideea de mai sus cu inflorirea publicitatii la umbra puterii. La prima vedere parca nu. Audientele canalelor media consacrate sunt in scadere. Pe internet utilizatorii pur si simplu nu mai vad bannerele – celebrul banner blindness. De asemenea, studiile de impact ale campaniilor publicitare arata cifre tot mai mici.

Spre deosebire de acum cativa ani, rar mai atrage atentia o reclama si departamentele de creatie se dau peste cap sa vina tot timpul cu ceva revolutionar. Sau altfel spus, se vorbeste din ce in ce mai mult de calitatea comunicarii si mai putin de cantitate.

De aceea, tot mai multi oameni de marketing cauta modurile in care pot comunica catre acei – din ce in ce mai blazati – consumatori, in momentele in care scutul antireclama din fiecare din noi este mai slab si folosind mesaje fata de care un anumit individ, care face parte, intr-un anumit moment, dintr-o anumita comunitate, este mai putin reticent.

Cei care fac strategii de comunicare ar trebui, nu numai sa isi puna pentru un moment palaria potentialilor clienti ai produselor sau serviciilor pe care le comunica, dar si sa intre cu adevarat in pielea lor, sa simta acele contexte in care permeabilitatea fata de publicitate e mai mare.

Si mai important decat orice, sa le foloseasca cu mare precautie si respect, ca pe o resursa foarte valoroasa dar epuizabila.

Sa ne simtim frustrati ca, in loc sa identificam un target si sa-l bombardam cu informatia pe care dorim sa o trimitem intr-o forma cat mai agresiva, trebuie sa ne asumam pozitia filozofica de a comunica ceea ce micul dictator – consumatorul – vrea sa auda, in momentul in care e dispus? Sau sa percepem aceasta revolutie ca o sansa extraordinara cu care avem sansa sa fim contemporani?

Ce parere ai despre bannerele cu sunet? Participa la sondaj (coloana din stanga)