Putin a invocat cazul Kosovo în legitimarea republicilor separatiste Donețk și Luhansk. Care sunt, totuși, asemănările și deosebirile dintre cele două situații?
Cât de îndreptățită este comparația dintre cazul Kosovo și recunoașterea independenței de către Rusia a celor două republici separatiste din Ucraina, Donețk și Luhansk? Am încercat să răspundem la această întrebare cu ajutorul analistului de politică externă Claudiu Degeratu.
Kosovo și-a declarat independența pe 17 februarie 2008, inițial fiind recunoscută de SUA, Albania, Turcia și alte câteva state. Încă de la început a existat dezbaterea că recunoașterea unilaterală a independenței poate reprezenta un precedent și pentru alte mișcări separatiste din întreaga lume.
Din 2008 până acum 97 de state din cele 193 membre ale ONU și 22 de țări numai din Uniunea Europeană au recunoscut Kosovo. Putin a declarat în 2008 că independența Kosovo este „un precedent teribil care va lovi Vestul exact în față”.
Rusia s-a opus atunci declarării independenței față de Serbia. Acum, președintele Rusiei a invocat din nou acest precedent, cu ocazia recunoașterii republicilor separatiste Donețk și Luhansk.
În opinia analistului de politică externă Claudiu Degeratu există asemănări dar și câteva mari deosebiri între situația din Kosovo și cea de acum cu republicile separatiste Donețk și Luhansk.
Unde se întâlnesc cazurile Kosovo și Donețk & Luhansk
Asemănările sunt legate de dreptul la autodeterminare al unui grup etnic, iar acest lucru se poate remarca și în cazul populației albaneze din Kosovo și în cazul populației rusofone din Donețk și Luhansk, spune Claudiu Degeratu.
Un alt element la categoria „asemănări” este cel al procesului de recunoaștere internațională care este unul progresiv, nu e ceva automat în care toate țările recunosc de la început statul nou apărut, explică analistul.
Într-adevăr, statul Kosovo, care și-a declarat independența pe 17 februarie 2008, a fost recunoscut inițial doar de câteva state printre care SUA, Albania, Turcia. Astăzi nu mai puțin de 97 de țări din cele 193 membre ONU recunosc Kosovo. Dintre acestea, nu mai puțin de 22 de țări sunt membre ale UE (România nu se află printre ele).
În cazul republicilor Donețk și Luhansk recunoașterea nu vine acum decât din partea Federației Ruse.
Marile deosebiri dintre cazurile Kosovo și Donețk/Luhansk
Locuitor din Donețk sărbătorește recunoașterea republicii de către Rusia. FOTO: Ilya Pitalev / Sputnik / Profimedia Images
În primul rând, spune analistul de politică externă, în cazul celor două republici de pe teritoriul Ucrainei este vorba despre intervenția unilaterală a unei puteri pentru a schimba statutul unor regiuni. În cazul Kosovo a fost o intervenție a comunității internaționale.
„În Kosovo a fost un conflict dur (n.r- războiul din Kosovo dintre 1996 și 1999 între armata sârbă și armata de gherilă a etnicilor albanezi), o situație care a necesitat o intervenție umanitară a comunității internaționale”, explică Claudiu Degeratu.
Altfel spus, dacă am face o comparație forțată, în cazul Kosovo declararea independenței nu s-a făcut sub amenințarea armatei albaneze la adresa Serbiei, așa cum se întâmplă acum cu armata rusă masată la granița Ucrainei.
„Sigur că și unii politicieni din Albania au dorit atunci să se implice mai mult în Kosovo să se încerce un fel de anexare. S-a vehiculat ideea „Albaniei Mari”, dar acest lucru a fost stopat”, mai spune Claudiu Degeratu care mai precizează că în Kosovo comunitatea internațională s-a implicat într-o proces de reformă a instituțiilor statului, de eliminare a elementelor radicale, islamiste și așa mai departe.
Liderii kosovari au căutat legitimitate la ONU, mergeau în capitalele europene pentru a obține recunoașterea internațională, nu în Albania. Iar această țară nu s-a băgat totuși în conflictul intern de pe teritoriul Serbiei.
O altă diferență fundamentală, mai spune analistul, este aceea că liderii republicilor rusofone Donețk și Luhansk, ca și cei din Abhazia și Osetia, din Caucaz, au legătură directă și sunt sprijiniți de Moscova. Nu se întâmplă acest lucru în cazul Kosovo.
„În ultimele 30 de zile, Rusia a emis sute de mii de pașapoarte pentru populația din cele două regiuni separatiste. În Kosovo nu a existat un asemenea tip de politică invazivă”, mai spune Claudiu Degeratu.
O altă deosebire ar fi aceea legată de rolul pe care trebuie să-l joace aceste state. Claudiu Degeratu spune că nu se așteaptă la o recunoaștere internațională a republicilor Donețk și Luhansk, cum s-a întâmplat în cazul Kosovo.
„Vor avea aceeași evoluție ca în cazul Abhaziei, Osetiei sau Transnistriei pentru că au fost constituite doar ca pârghii de presiune împotriva țărilor pe teritoriul cărora s-au constituit. Din cauza acestor conflicte înghețate, nici Georgia (unde se află Abhazia și Osetia), nici Ucraina (Donețk și Luhansk) nu satisfac un criteriu de intrare în NATO.
Au existat niște voci în America care cereau să se meargă pe acceptarea Ucrainei în NATO chiar și cu aceste conflicte înghețate pe teritoriul său dar ar fi o schimbare mare de abordare a NATO și nu cred că va fi acceptată de mulți aliați europeni. Pentru că pericolul este ca aceste conflicte înghețate să fie încălzite peste noapte de Rusia”, mai spune Claudiu Degeratu.
În ceea ce privește includerea noilor republici în Federația Rusă, cum s-a întâmplat în cazul Crimeei, analistul susține că situația aici e mult diferită în sensul în care „peninsula Crimeea avea o mare densitate de baze militare pentru care trebuia un control serios”. Practic, Rusia nu-și putea permite să riște nimic în cazul Crimeei.
Cum a luat naștere statul Kosovo
Soldați kosovari poartă sicriul cu rămășițele unui militar albanez mort în războiul cu Serbia din 1998-1999, descoperite într-o groapă comună la 22 de ani după război. FOTO: AFP/ Profimedia
Kosovo este unul dintre cele mai mici state europene. Suprafața este de 11.000 kmp (cât două județe românești) iar populația este 1,9 milioane de locuitori. dintre care 92% sunt albanezi și 4% sunt sârbi. Capitala, Pristina, are 160.000 de locuitori. Albanezii îi spun Kosova acestei țări.
Kosovo este ceea ce în termeni diplomatici se numește ”stat parțial recunoscut”, fiindcă doar 97 de state (sub jumătate dintre membrii ONU) îi recunosc independența. La finalul anilor 90 au existat două conflicte în Kosovo.
Între 1996 și 1999 a fost un conflict între forțele sârbe și Armata de Eliberare din Kosovo care era grupare paramilitară de gherilă a etnicilor albanezi. Între martie și iunie 1999 RF Iugoslavă de atunci, condusă de Slobodan Milosevici, s-a luptat cu NATO și va rămâne în istorie Operațiunea Forțele Aliate, în cadrul căreia NATO a bombardat diverse ținte militare, inclusiv la Belgrad.
Avioanele NATO au primit în aprilie 1999 dreptul să utilizeze spațiul aerian românesc pentru operațiuni.
Trebuie spus că la un an de la moartea lui Tito au fost primele revolte ale separatiștilor din Kosovo, iar în 1987 Slobodan Milosevic i-a mobilizat pe sârbii care protestau pentru că ar fi fost persecutați de majoritatea albaneză. În iunie 1999, în urma campaniei de bombardament, Milosevic este de acord să retragă trupele, iar ONU aduce forța de menținere a păcii KFOR.
În teritoriu sosesc și trupe NATO. În 2002, Ibrahim Rugova este ales președinte, de către parlamentul kosovar. El este reales în decembrie 2004, dar moare de cancer în 2006. În februarie 2008, Kosovo își declară independența, iar Serbia spune că declarația este ilegală.
În iunie 2008 intra în vigoare constituția statului kosovar și puterea este transferată majorității albaneze, după nouă ani de conducere asigurată de forțele ONU. Sârbii din Kosovo își constituie propria adunare legislativă la Mitrovica. Relațiile dintre Serbia și Kosova rămân tensionate, deși au mai fost și runde de discuții între cele două țări.
Relațiile dintre Kosovo și Rusia
Despre Kosovo și Rusia s-a vorbit și s-a scris în ultimele zile. Serbia este unul dintre aliații Rusiei, rușii au investiții semnificative în infrastructura Serbiei și Rusia a ținut partea statului sârb când acesta a avut neînțelegeri cu Occidentul. Rusia s-a opus aderării Kosovo la ONU și evident că nici nu vrea să audă de o eventuală aderare a micului stat balcanic la NATO sau UE, chiar dacă aceste momente par acum foarte îndepărtate.
Rusia nu vrea sub nicio formă ca statele mici din Balcanii de Vest să intre în NATO. La discuțiile recente de la Kremlin dintre președintele Putin și cancelarul german Olaf Scholz, Putin a dat ca exemplu bombardamentele NATO asupra forțelor sârbe, în 1999, ca ”mostră” de comportament agresiv al NATO.
Cancelarul Scholz i-a replicat că NATO a acționat pentru a preveni genocidul, referindu-se la persecuțiile suferite de de majoritatea albaneză. Președintele republicii Kosovo, Vjosa Osmani-Sadriu, a declarat pe 16 februarie că Rusia se folosește de aliatul său tradițional, Serbia, pentru a destabiliza Balcanii.
UPDATE: Într-o declarație pentru o televiziune din Monaco, citată de Euractiv.com, președintele Serbiei Aleksandar Vučić a spus că va condamna recunoașterea de către Rusia a independenței regiunilor separatiste din estul Ucrainei dacă președintele ucrainean Volodimir Zelenski condamnă campania de bombardare a NATO împotriva Serbiei din 1999.
Declarația oficialului sârb vine ca un răspuns la afirmația ambasadorului ucrainean în Serbia care și-a manifestat așteptarea, în numele poporului ucrainean și țării sale, ca Serbia să condamne recunoașterea de către Rusia a independenței celor două republici din Donbass.
„Suntem o țară mică și nu vrem să eliminăm posibilitatea de a ne continua prieteniile cu unele țări”, a declarat Vučić pentru Pink TV, marți, la Monaco.
„Totuși, dacă este așa, îl invit pe domnul Aleksandrovich să-l sune pe președintele țării sale, domnul Zelenskyy și să-l rog să condamne încă din această seară la televizor agresiunea îngrozitoare și tragică împotriva Serbiei de către SUA, Regatul Unit, Germania și alte țări și sunt sigur că o va face. De îndată ce va face acest lucru, voi accepta cu plăcere invitația lui și îi voi răspunde cererilor”, a adăugat el, scrie Euractiv.com.
Citește și: Președintele Vučić: „Serbia va denunța Rusia dacă Zelenski condamnă bombardamentul NATO din 1999”
INTERVIURILE HotNews.ro