Raspunsul Ministerului de Interne la intrebarea de ce a dat ministrul Radu Stroe verde urmaritilor penal sa ocupe functii de conducere: se respecta prezumtia de nevinovatie
Ministerul Afacerilor Interne a raspuns celor trei intrebari adresate de HotNews.ro in legatura cu Ordinul ministrului nr. 13 din 2013, care le permite angajatilor MAI urmariti penal sa ocupe functii de conducere. Ministerul a raspuns intrebarilor dupa ce HotNews.ro a publicat articolul si la trei zile dupa ce solicitarea de informatii a fost trimisa de redactie.
Vezi mai jos motivatia MAI pentru coborirea standardelor in privinta ocuparii functiilor de conducere:
„Ca urmare a solicitării dumneavoastră, înregistrată cu numărul de mai sus, formulată în baza Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, vă comunicăm următoarele:
I. În ceea ce priveşte motivele care au determinat reevaluarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească poliţiştii şi cadrele militare pentru a ocupa o funcţie de conducere vacantă:
Constituţia României prevede, la art. 23 alin. (11), că „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”. Acest principiu a fost transpus în cuprinsul art. 65 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, care, la alin. (1) şi (2) stipulează
„(1) În cazul în care împotriva poliţistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obişnuită.
(2) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori eliberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie”.
În ceea ce priveşte cadrele militare, potrivit art. 89 alin. (4) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, acesta se pun la dispoziţie „când sunt trimise în judecată sau sunt judecate de către instanţele judecătoreşti în stare de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiilor în care sunt încadrate.”
În considerarea acestor dispoziţii statutare, poliţiştii şi cadrele militare aflate în respectivele situaţii nu pot ocupa o funcţie de conducere, fiind puse la dispoziţie.
Cadrul normativ intern relativ la ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Afacerilor Interne este reprezentat de Ordinul m.a.i. nr. 69/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
La art. 19 din acest act normativ este reglementată modalitatea de ocupare a posturilor de conducere vacante, instituind regula generală potrivit căreia acestea se ocupă prin examen sau concurs.
Art. 20-23 din acelaşi act normativ stabilesc condiţiile minime obligatorii cumulative pentru participarea la examenele concursurile organizate în vederea ocupării funcţiilor de conducere vacante.
Astfel, unele dintre condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească poliţiştii şi cadrele militare în vederea ocupării unei funcţii de conducere vacante erau acelea de a nu se afla în curs de urmărire penală, pe de o parte, iar pe de altă parte, de nu fi puşi la dispoziţie în condiţiile art. 65 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, ale art. 89 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, exista deja o condiţie referitoare la neimplicarea poliţiştilor şi cadrelor militare în fapte penale, fapt ce asigura o selecţie din acest punct de vedere a personalului care accede la ocuparea unei funcţii de conducere.
Mai mult, din interpretarea textelor normative relative la condiţiile de ocupare a funcţiilor de conducere vacante, reiese o situaţie discriminatorie în ceea ce priveşte poliţiştii şi cadrele militare care doresc să participe la un examen/concurs pentru ocuparea unei astfel de funcţii, faţă de cei care ocupă o astfel de funcţie.
Exemplificăm în acest sens situaţia unui poliţist/cadru militar care ocupă o funcţie de conducere şi faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale: acesta poate ocupa în continuare o funcţie de conducere întrucât potrivit dispoziţiilor statutare punerea la dispoziţie şi implicit eliberarea din funcţie operează doar în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale/ trimiterii în judecată.
Însă, un poliţist/cadru militar faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale, deci aflat în aceeaşi situaţie cu cel din exemplul anterior, nu poate participa la un examen/concurs pentru ocuparea unei funcţii de conducere.
De asemenea, între un poliţist/cadru militar care ocupă o funcţie de conducere faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale şi care nu este eliberat din funcţie din motive neimputabile şi un poliţist/cadru militar aflat în aceeaşi situaţie, dar care se eliberează din funcţie în condiţiile de mai sus, tratamentul aplicat este inegal, primul putând rămâne în funcţia de conducere ocupată, în timp ce al doilea nu poate fi numit în condiţiile art. 19 alin. (2) Ordinul m.a.i. nr. 69/2009, cu modificările şi completările ulterioare, într-o altă funcţie de conducere, aflându-se în curs de urmărire penală, în aceleaşi condiţii ca primul.
În acest context, plecând de la principiul constituţional referitor la prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei a apărut ca necesară reevaluarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească poliţiştii şi cadrele militare pentru a ocupa o funcţie de conducere vacantă.
Astfel, O.m.a.i. nr. 13/2013 pentru modificarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Afacerilor Interne a repus prevederile O.m.a.i. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din M.a.I. în cadrul juridic reglementat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
II. În ceea ce priveşte concordanţa actului normativ de referinţă cu recomandările ultimului raport MCV:
Ghidul carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Afacerilor Interne, aprobat prin Ordinul m.a.i. nr. 69/2009, cu modificările şi completările ulterioare, prevede printre condiţiile minime obligatorii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru participarea poliţiştilor şi cadrelor militare la examenul/concursul organizat în vederea ocupării unei funcţii de conducere, ca aceştia să nu fie sub efectul unei sancţiuni disciplinare şi să nu fie puşi la dispoziţie în condiţiile art. 65 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, ale art. 89 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, actul normativ de referinţă conţine prevederi referitoare la interdicţia participării la examenul/concursul organizat în vederea ocupării unei funcţii de conducere a poliţiştilor faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care sunt judecaţi în stare de libertate ori liberaţi provizoriu pe cauţiune, precum şi a cadrelor militare trimise în judecată sau judecate de către instanţele judecătoreşti în stare de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiilor în care sunt încadrate.
De altfel, o preocupare permanentă a conducerii Ministerului Afacerilor Interne a constituit-o sancţionarea conduitei necorespunzătoare a personalului implicat în fapte de natură a aduce prejudicii imaginii instituţiei şi, implicit, impunerea unor condiţii referitoare la acest aspect pentru ocuparea funcţiilor de conducere.
III. Referitor la motivele care au determinat adoptarea Ordinului m.a.i. nr. 13/2013, respectiv „numirea chestorului de poliţie Constantin Manoloiu”:
Astfel cum reiese şi de pe site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Interne, chestorul de poliţie Constantin Manoloiu exercită funcţia de director general al Corpului de Control al ministrului, prin împuternicire.
Cadrul normativ de nivel superior care reglementează instituţia împuternicirii este reprezentat de prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, care prevede la alin. (1) faptul că „exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere se realizează prin numirea temporară a unei persoane angajate care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei de conducere şi care nu a fost sancţionată disciplinar, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, dacă în statute sau în legi speciale nu se prevede altfel.”
În ceea ce priveşte categoria de personal reprezentată de poliţişti, la nivel intern împuternicirea este reglementată de prevederile art. 19 şi urm. din Ordinul m.a.i. nr. 298/2011, în cuprinsul cărora se regăsesc aceleaşi condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoana ce urmează să exercite respectiva funcţie.
În considerarea cadrului normativ mai sus invocat, opinia dumneavoastră potrivit căreia Ordinul m.a.i. 13/2013 „a fost dat pentru a face posibilă numirea domnului chestor de poliţie Constantin Manoloiu”, nu poate fi susţinută.
Ce spun Curtea Constitutionala si CEDO
Jurisprudenta face posibilainsa ridicarea standardelor de integritate. Intr-o decizie CEDO pronuntata in noiembrie 2011 in cauza Marcel Tehnaciuc impotriva Romaniei, in care un fost politist suspendat dupa trimiterea in judecata care a reclamat la CEDO ca i-a fost incalcata prezumtia de nevinovatie, se arata ca suspendarea din functie nu incalca nici Constitutia Romaniei, nici alt drept fundamental. In acest sens, in decizia CEDO este amintita „decizia din 27 mai 2004, Curtea Constitutionala a Romaniei a sustinut ca suspendarea din functie a unui politist, astfel cum s-a prevazut la acea vreme, nu incalca prezumtia de nevinovatie”.
Asadar, in cazul unor sanctiuni mult mai dure, cum e suspendarea din functie la inceperea urmaririi penale, atat Curtea Constitutionala cat si CEDO considera ca nu se incalca principiul prezumtiei de nevinovatie. In aceste conditii, este evident ca o masura de precautie, deci mai blanda, cum este interdictia candidaturii la functii de conducere, nu are cum sa incalce prezumtia de nevinovatie. Astfel, gestul ministrului de interne de a elimina aceasta conditie minima obligatorie este de neinteles in lipsa oricaror explicatii.