Razvan Mazilu: „La un spectacol de dans contemporan, publicul poate avea aceleasi satisfactii ca la unul clasic”
Cind s-a nascut ideea proiectului Dance Energy?
in urma cu aproximativ un an, am fost la Liceul de Coregrafie si am vazut ca, in comparatie cu perioada cind eram eu elevul Liceului „Floria Capsali“ din Bucuresti, pe care l-am absolvit in 1992, lucrurile au ramas neschimbate in ceea ce priveste conditiile de lucru ale copiilor, poate doar au aparut citeva termopane.
Cind eram mic, inainte sa intru la scoala de coregrafie, ma gindeam ca voi patrunde intr-un mediu extrem de culturalizat, in care voi intilni numai artisti, de la care voi avea tot timpul de invatat, credeam ca voi intilni o emulatie creativa.
Eu atunci, pe linga faptul ca dansam si pictam, ascultam acasa foarte multa muzica, parintii mei – chiar daca nu sint propriu-zis intelectuali – mi-au oferit, impreuna cu sora mea, toate conditiile pentru a ma dezvolta ca viitor artist, pentru a-mi forma un bagaj cultural, mi-au stimulat fondul nativ.
Chiar daca liceul era lipsit de conditii, cred ca daca as fi intilnit oameni care sa ofere caldura si, de fapt, sa ma inteleaga, si inteleaga copiii in general, mi-ar fi fost mult mai usor. Dar, din nefericire, am intilnit mult prea putini profesori care sa ma stimuleze…
S-a vorbit, inainte de spectacolul din 12 martie, despre stringerea de fonduri, despre conditiile materiale grele cu care se confrunta invatamintul coregrafic preuniversitar. Discutia noastra acum se indreapta spre resursa umana…
S-a accentuat pe partea materiala, care trebuie neaparat rezolvata si care primeaza la fel de mult. in ceea ce priveste partea umana, aici sint mai greu de schimbat lucrurile,
sint doar citiva profesori care se pot numi pedagogi, care au acest har si pot ajuta copiii sa se dezvolte, care ii pot face artisti si le pot stimula dezvoltarea personalitatii in loc sa le-o striveasca.
Din pacate exista si profesori (si asta o spun foarte responsabil si imi asum tot ceea ce declar) care au esuat in pedagogie, pentru ca nu au putut sa faca altceva.
Cred ca partea umana ar putea fi remediata cumva tot prin aportul material, pentru ca daca ar exista bani si s-ar gasi subventii, ar putea fi adusi profesori din afara care sa tina stagii. Chiar si o saptamina de stagiu cu un profesor din strainatate conteaza enorm pentru un copil.
Crezi ca vor putea fi gasite fonduri astfel incit sa fie adusi profesori din strainatate?
Nu se vor putea gasi fonduri decit daca vor exista actiuni gen Dance Energy. Ma indoiesc ca de la Ministerul Educatiei vor veni vreodata fonduri pentru asa ceva. Din cadrul sistemului nu ne putem astepta la mare lucru, avind in vedere ca Liceul de Coregrafie „Floria Capsali“ nici macar nu are o cladire adecvata.
Spectacolul din 12 martie a fost centrat pe dansul contemporan. Care era statutul dansului contemporan cind erai tu elev si cit de mult crezi ca s-au schimbat lucrurile de atunci?
Eu mi-am dorit sa fac dans contemporan chiar dinaintea anilor de liceu, chiar din gimnaziu si sigur ca am avut dificultati din cauza programei, in care dansului contemporan i se acorda prea putin spatiu,
chiar atunci cind aveam ore de dans contemporan nu le faceam, din cauza profesorilor, pe care nu ii interesa sa ofere sau sa dea mai departe ceea ce se presupune ca stiau sa creasca. Nici acum in Liceul de Coregrafie nu se face dans contemporan atit cit ar fi necesar.
Am atras atentia asupra acestui gen ca o nevoie imperioasa a Liceului de Coregrafie. Sintem totusi in secolul al XXI-lea, si in programa scolara nu se acorda creditul necesar dansului acestor vremuri.
Baletul clasic isi pastreaza importanta lui, desigur, dar a acorda atita pondere doar unui gen al dansului cult (baletul clasic) in defavoarea altuia (dansul contemporan) e ca si cum la Facultatea de Litere ai studia tot timpul acelasi gen literar.
Am dorit sa personalizez spectacolul din 12 martie pe dans contemporan, mai ales ca in peisajul cultural romanesc productiile de dans contemporan sint sporadice. in ceea ce priveste specificul spectacolului,
am optat pentru acest gen si pentru ca marele public de la noi se extaziaza in genere mult prea mult in fata spectacolelor de balet clasic, atunci cind vine o companie din strainatate, atunci cind sint importate spectacole „de afara“, si pretuiesc mult prea putin ceea ce au aici.
La Festivalul „George Enescu“ am fost socat sa vad cum la spectacolele oferite de compania lui Boris Eifmann, spectacole foarte kitsch, gindite si create ca in secolul al XVIII-lea, lumea era foarte entuziasmata, pentru ca oamenii nu sint indeajuns informati si nu au criterii.
Publicul trebuie sa stie ca la un spectacol de dans contemporan poate avea aceleasi satisfactii ca la dansul clasic, incepind cu satisfactiile estetice.
Aici intram pe un teritoriu dificil, educatia pe care trebuie sa o aiba publicul… Cine face aceasta educatie?
Educatia ar trebui sa si-o mai faca si singuri, vazind o paleta cit mai larga de spectacole!
Au trecut aproape 18 ani de la Revolutia din 1989, ar trebui sa existe un public tinar foarte deschis…
Pe de o parte, exista o generatie deschisa, care vrea sa vada si sa cunoasca multe aspecte ale artei si din fericire acest tip de public incepe sa fie din ce in ce mai numeros…
Ce ecou a avut proiectul Dance Energy? A trecut mai bine de o luna de la spectacolul din 12 martie, de la Opera Nationala…
In mass-media a avut ecouri pe care mizam, pentru ca mass-media trebuie sa fie alaturi de un astfel de proiect pentru ca el sa devina cit mai cunoscut, iar presa a fost foarte deschisa si ne-a ajutat foarte mult.
Care este urmatorul pas?
Urmatorul pas consta in concentrarea asupra concretizarii materiale cit mai eficiente a proiectului. Pot sa spun, ca date concrete, ca in urma spectacolului s-au adunat aproximativ 15.000 euro si dorim ca in luna mai deja sa cumparam pianine (avem deja niste oferte),
dvd-uri pentru mediateca scolii, cu spectacole importante atit de dans clasic, cit si contemporan, un LCD, un aparat de proiectie, si, daca vor mai ajunge banii, va exista si un workshop de dans contemporan.
Preferam sa ne concentram pe cheltuirea fondurilor, pentru ca timpul trece si copiii au nevoie de obiectele mentionate. S-a muncit foarte mult si prima lectie invatata a fost ca un astfel de proiect trebuie inceput foarte din timp, pentru ca nu toate marile companii care detin resurse financiare
sint dispuse sa sprijine arta in general si invatamintul coregrafic in special si li se pare ca investesc in… nimic. Gasirea sponsorilor a fost o adevarata aventura!!!
Probabil ca in etapa urmatoare, avind in vedere succesul de care s-a bucurat proiectul, sponsorii vor fi mai usor de convins!
Da, sper sa se inteleaga ca in strainatate, de exemplu, este normal ca o mare companie sa sprijine arta, si ca acesta este un gest benefic si pentru cistigarea unui capital de imagine al companiei respective.
Cine administreaza fondurile obtinute?
Fundatia Prais, alaturi de care am realizat proiectul…
Fondurile sint, deci, contabilizate strict.
Da, sint contabilizate foarte strict si foarte transparent. Cind vom cumpara tot ceea ce am spus, pentru Liceul „Floria Capsali“, vom chema presa pentru a informa cu privire la cheltuirea fondurilor.
Si mai trebuie spus ca, in continuarea sa, proiectul va fi orientat spre celelalte licee de coregrafie din tara.
Daca ai infiinta tu o scoala de dans, cum ar fi ea structurata si cum crezi ca s-ar putea atinge performanta?
Stiu sigur ca as face tot posibilul sa le stimulez copiilor imaginatia, sa ii ajut sa nu fie inhibati, pentru ca din Liceul de Coregrafie eu am iesit inhibat si cu complexe, ceea ce nu e admisibil sa i se intimple unui absolvent al unei scoli de arta.
As pune accentul pe stiintele umaniste, pe materii menite sa dezvolte creativitatea, imaginatia si personalitatea copiilor. Ar fi acordat un rol important muzicii, chiar invatarii unui instrument.
I-as pune pe copii in contact cu personalitati importante ale lumii culturale de la care sa aiba realmente ce invata. in scoala respectiva s-ar acorda importanta unor domenii care sa dezvolte flexibilitatea si polivalenta interioara a copiilor, de la arte martiale, la muzica si literatura.
Si ceea ce e cel mai important, i-as distribui de mici in spectacole! Copiii ar trebui sa invete, intr-o astfel de scoala, cit mai multe stiluri de dans, ar afla ca nu trebuie sa danseze toti la fel, ca in lumea artei e loc pentru toata lumea si ca trebuie sa primeasca cu bucurie performantele altora. Sa inteleaga frumos ideea de concu-renta. Asadar ar exista si educatie morala in scoala respectiva.
Stiu ca e o intrebare extrem de prematura, dar risc… Cum proiectezi urmatorul spectacol din cadrul proiectului? Ma refer atit la conceptul spectacolului, cit si la invitati.
Spectacolul va fi in beneficiul altui liceu de coregrafie din tara. As vrea sa merg pe cu totul alta idee, invitatii vor fi diferiti (atit din dans cit si din alte arte).
M-am gindit la citiva invitati din domeniul dansului international, dar e prematur sa dau nume. Spectacolul va fi gindit astfel incit sa asigure conexiunea intre arte, pe care am avut-o mereu in vedere, in toate galele de dans pe care le-am regizat.
Un articol de Gina Serbanescu
INTERVIURILE HotNews.ro