Reacție din societatea civilă: De ce „sorosist” e rău în percepția politicienilor extremiști sau provinciali?

Adevărații inamici ai României nu sunt cei care investesc în educație și în drepturile civile, ci cei care propagă ura, spune Ciprian Necula, activist în mișcarea romă, într-un articol de opinie scris pentru publicul HotNews. El reacționează după ce un post TV l-a pus pe o listă a „soroșiștilor” din PSD.

• Ciprian Necula este activist rom, membru fondator al Platformei Aresel, doctor în sociologie și profesor asociat SNSPA.

Astăzi, pe postul de știri România TV, a apărut un carton cu lista a „sorosiștilor PSDiști” propuși pentru excluderea din PSD. Printre numele menționate – Mihnea Costoiu, Florin Manole, Alexandru Rafila, Victoria Stoiciu, Gabriel Petrea, Carmen Avram, Mihai Toader și Silvia Mihalcea – au fost incluși și Raed Arafat și subsemnatul. Detaliu important: nici eu, nici Arafat nu facem parte din PSD. Cu toate acestea, nu am scăpat de „amenințarea” excluderii (sâc!).

La prima vedere, pare un episod caragialesc de alarmism și superficialitate politică. Însă, dincolo de ridicol, această etichetare servește unui scop clar: eliminarea „sorosiștilor” – adică a intelectualilor de stânga din PSD (precum Negrescu, Manole, Stoiciu), a celor convenabil transformați în țapi ispășitori (precum Rafila și Arafat), a romilor (precum Manole și Necula), a universitarilor (precum Costoiu, Petrea și Necula) și, evident, a foștilor miniștri care nu mai au utilitate pentru partid (precum Costoiu și Petrea).

În plus, propagarea unor liste publice cu indezirabili nu este o tactică nouă în România, ci amintesc de vremurile în care antisemitismul, ura socială, romofobia și antieuropenismul au domimnat spațiul nostru. Asta s-a întâmplat și în timpul Holocaustului și în comunismul românesc. Vremuri aparent apuse, într-un context global favorabil, sunt renăscute de extremismul de dreapta, de ignoranță și de atitudinii anti-elite.

Ce înseamnă „sorosist”?

Termenul „sorosist” a devenit în România o etichetă stigmatizantă, folosită de politicieni extremiști sau ancorați într-o mentalitate provincială – nu doar autohtonă, ci și globală, promovată de figuri precum Viktor Orbán. Acest termen servește ca o soluție facilă pentru externalizarea eșecurilor politice și identificarea un țap ispășitor: evreu, bogat și implicat în susținerea grupurilor vulnerabile prin finanțări private.

În cazul României, George Soros bifează toate aceste criterii. Este un filantrop evreo-american care și-a folosit averea pentru a sprijini democrația, educația și drepturile minorităților. Un astfel de personaj este ideal pentru a fi transformat în „dușmanul perfect” de către politicienii care nu vor să-și asume propriile eșecuri.

Propaganda extremistă evită să menționeze că Soros a investit milioane de dolari în educația românească. Numai în cazul romilor, fundațiile sale au sprijinit peste 12.000 de bursieri în universități din țară și străinătate. A contribuit la dezvoltarea unei societăți civile active și la formarea unor lideri care, astăzi, lucrează în domenii esențiale pentru progresul României.

Pentru politicienii extremiști, sprijinirea educației romilor și a altor grupuri marginalizate reprezintă o amenințare directă. De ce? Pentru că o populație educată este mai greu de manipulat. Un rom sărac, fără școală, este ușor de transformat într-un votant captiv, într-o masă de manevră pentru politicienii care promit „ordine și disciplină” fără a rezolva nimic concret.

Cine face rău României?

Adevărații inamici ai României nu sunt cei care investesc în educație și în drepturile civile, ci cei care propagă ura pentru a-și menține sau pentru a accede în poziții politice, cei care mențin populația în sărăcie și ignoranță pentru a o putea controla și mesianicii iresponsabili.

Dacă „sorosist” înseamnă să lucrezi pentru cei care au nevoie – romi, persoane defavorizate, studenți fără sprijin din partea statului – atunci acest termen ar trebui să fie un compliment, nu o insultă.

Demonizarea lui Soros, în cel mai abject mod antisemit, nu este altceva decât o perdea de fum menită să ascundă lipsa competeței politice a extremiștilor. Nu au soluții, ci doar petarde! Iar dacă a fi „sorosist” înseamnă să faci cu resurse private ceea ce statul refuză să facă cu bani publici, atunci ar trebui să fim cu toții „sorosiști”.