Reacție după dezvăluirile consilierului lui Bolojan despre parcurile din comune. „În sfârșit, începem să vedem mai clar ce trebuie să finanțeze banii de la Guvern: serviciile”

Primăriile nu trebuie să cheltuiească bani „ca să facă investiții”, ci ca să îmbunătățească viața oamenilor. Iar discuția care s-a stârnit odată cu picarea guvernului Bolojan este utilă, consideră expertul Florin Bodnar. „Banii de la Guvern trebuie să finanțeze serviciile: apă, canalizare, mobilitate”, insistă el.

• Florin Bondar, formator la Institutul Național de Administrație, a publicat un articol de opinie în Contributors.

• Expertul reacționează astfel la declarațiile făcute de Victor Giosan, consilier al premierului pentru reforma administrației publice, într-un interviu pentru HotNews în care a criticat modul în care sunt folosite de către primari fondurile din programul Anghel Saligny: „S-au umplut satele din Bărăgan de piste de biciclete”. 

„Un risc subtil, dar real”

„În dezbaterea despre reforma administrației locale pare că, în sfârșit, începem să vedem mai clar. Se vorbește deschis despre lucruri care până nu demult erau ocolite: ineficiență, investiții fără logică economică, dependență de fonduri centrale, proiecte gândite mai degrabă pentru finanțare decât pentru comunitate. Este, fără îndoială, un pas înainte.

Și totuși, există un risc subtil, dar real: acela de a confunda claritatea diagnosticului cu corectitudinea direcției. Există o observație recentă, greu de contestat: o mare parte din administrațiile locale din România nu se pot susține din venituri proprii. 

Estimările recente (vezi interviul realizat de HotNews cu domnului consilier Victor Giosan) arată că aproximativ 80% dintre primăriile sub 2.000 de locuitori nu își pot acoperi costurile din taxe și impozite locale, iar chiar și în rândul celor sub 5.000 de locuitori, două treimi se află în aceeași situație. Cifrele arată clar că aceasta nu este o disfuncție punctuală, ci este o caracteristică structurală.

În același timp, există un alt fenomen, la fel de revelator: primării cu venituri curente reduse – de ordinul a 1–2 milioane – derulează proiecte de investiții de 10–15 milioane, finanțate prin programe centrale sau fonduri europene. Din nou, nici aceasta nu este o excepție, ci este regula. 

Iar atunci când rezultatul acestor investiții este evaluat, concluzia devine și mai incomodă: efectul economic este adesea subunitar. Cu alte cuvinte, investițiile generează mai puțin decât costă. Toate acestea sunt reale. Și, într-un anumit sens, revelatoare. Dar aici apare problema”, scrie Florin Bondar, care, la rândul său, este un expert cu mare experiență în administrația publică, inclusiv în organizații internaționale precum OECD.

„Administrațiile care reușesc să-și crească veniturile să fie recompensate, nu sancționate”

Specialistul are mai multe propuneri, astfel încât banii trimiși din bugetul statului către primării să nu mai fie cheltuiți ineficient. Prima ar fi recalibrarea transferurilor de la bugetul de stat astfel încât administrațiile locale să știe că dacă reușesc să-și crească veniturile proprii, prin dezvoltarea economiei locale, nu vor pierde banii de la centru, „ci își vor păstra o parte semnificativă din acest câștig, fără a fi imediat penalizate prin reducerea alocărilor”. 

A doua propunere este ca finanțarea să nu mai fie orientată către proiecte, ci către funcționarea eficientă a serviciilor. „Sistemul actual încurajează acumularea de investiții fără o corelare reală cu nevoile și capacitatea de întreținere. O orientare către finanțarea serviciilor – apă, canalizare, mobilitate, servicii sociale – ar introduce o legătură mai directă între resurse și utilitatea lor publică”, scrie Bondar.

În al treilea rând, mai spune specialistul, trebuie creat un mecanism real de stimulare a performanței. Nu prin sancțiuni, ci prin recompense clare și previzibile.

Administrațiile care reușesc să crească veniturile proprii, să atragă investiții sau să gestioneze eficient resursele ar trebui să beneficieze de avantaje concrete: acces prioritar la finanțare, flexibilitate bugetară mai mare sau posibilitatea de a reinvesti integral surplusul generat. În prezent, sistemul funcționează invers: performanța reduce eligibilitatea pentru sprijin.

În fine, nu poate fi evitată discuția despre restructurarea administrativ-teritorială. Menținerea unui număr mare de unități administrative fără capacitate financiară reală perpetuează problema.

Reforma nu înseamnă neapărat reducere mecanică, dar presupune găsirea unor forme de organizare care să permită agregarea resurselor și creșterea eficienței: fie prin comasare, (nu la kilogram sau pe criterii rigide stabilite la centru, ci pe o analiză punctuală de la caz la caz), fie prin consolidarea structurilor de cooperare locală.

Toate aceste direcții au un element comun: schimbarea stimulentelor, mai spune Florin Bondar.

„Pentru un leu investit, obținem acum mai puțin de un leu”

„România investește sume mari la nivel local, dar efectul lor de multiplicare economică este limitat. Pentru un leu investit, obținem acum mai puțin de un leu”, spune Victor Giosan, consilier al premierul Ilie Bolojan pentru reforma în administrație. 

Într-un interviu pentru publicul HotNews, expertul a povestit despre obiceiul multor primari din România de a cere bani de la Guvern, pentru a-și continua investițiile, deși multe dintre acestea nu sunt cu adevărat utile. Cum arătau cererile? „Dați-ne bani, ajutați-ne că e o situație temporară, dar noi suntem foarte performanți”.  

Cum ajungeau primarii în această situație? „Evident, mai întâi contractau împrumuturi, apoi pentru că nu mai puteau contracta împrumuturi de la bănci se împrumutau la trezorerie și în final se blocau”.   

Ce făceau cu acești bani? „S-a umplut zona rurală din Bărăgan de piste de bicicletă”, a descris Victor Giosan.