Ce civilizație! Sunt mii de oameni și Răzvan Lucescu dă mâna cu fiecare dintre ei
Cătălin Țepelin, redactor-șef al GOLAZO, despre secvențele în care arătăm cât de buni și demni putem fi.
Cea mai tulburătoare postură a acestor zile este cea cu Răzvan Lucescu stând ore la rând în picioare, lângă catafalcul de la Arena Națională, pentru a le strânge mâna miilor de oameni, simpli microbiști sau celebrități, veniți să-și ia rămas bun de la tatăl său.
Necunoscuți și prieteni, români și străini, cu toții primesc salutul acestui bărbat demn și elegant.
Cei de lângă el – membri ai familiei – au mai făcut cu schimbul. Doar Răzvan a rămas neclintit.
„Eu n-am nevoie de picioarele voastre, ci de mintea voastră”, obișnuia să le spună Mircea Lucescu jucătorilor, pentru a-i provoca mental, nu doar sportiv.
Azi, nu picioarele sunt cel care îl țin pe Răzvan drept 12 ore fără întrerupere. Ci mintea, sufletul și recunoștința pentru moștenirea pe care o lasă tatăl său României.