Realitatea TV in 2009: de ce si cand a intors armele? (de Mihnea Maruta)

Daca se va scrie candva o istorie a presei romanesti din acesti ani si mai ales daca acel istoric va avea rabdarea si curiozitatea de a investiga relatia dintre alegeri si mass-media, unul dintre capitolele cele mai interesante ale cartii sale ar putea fi schimbarea cu 180 de grade a politicii postului Realitatea TV. De ce, in 2009, televiziunea lui S.O. Vantu a „intors armele” impotriva lui Traian Basescu – aceasta este intrebarea. In randurile urmatoare nu veti gasi raspunsul, ci, dimpotriva, mai multe intrebari.

Axioma de la care pornesc este ca, in lumea de azi, influentarea electoratului se realizeaza in special prin televiziune. Principalele mesaje sunt lansate la ore si in emisiuni de maxima audienta, politicienii isi lucreaza preponderent latura de constructe imagistice in defavoarea propriei personalitati consistente, iar alegerile se castiga sau macar se inclina in functie de capacitatea candidatilor/partidelor de a dobandi spatiu „pe sticla” si de a-si atrage sustinatori credibili din randul formatorilor de opinie.

Tinand cont de aceste date, cazul Realitatea TV devine esential. La inceputul anului, acesta era singurul post cu amplu continut politic care avea o oarecare aura de obiectivitate. De aceea, 2009 a insemnat, ca intr-o poveste capitalista cu noi printese si cavaleri ahtiati dupa putere, lupta pentru „mana” Realitatii. Pretendenti la nurii ei eterici? Singurii care aveau forta si parghiile necesare – cele doua partide care-si impartisera guvernarea la finele lui 2008 si care stiau ca in acest an se vor ciocni inevitabil, prin propriii candidati la presedintie.

Miza numita „Realitatea TV” era mai mare pentru PDL si pentru Traian Basescu, deoarece Alianta PSD-PC avea deja de partea sa o televiziune de stiri, Antena 3, care, mai ales prin emisiunea-locomotiva „Sinteza zilei”, lovea inca din 2005 in tabara portocalie. A te gandi ca, in an electoral, mai poti astepta impartialitate sau vreun „armistitiu” de la realizatorii si invitatii cvasi-permanenti ai acestei emisiuni ar fi insemnat naivitate politica. Marile posturi comerciale nu s-au amestecat concret in competitia electorala, iar Televiziunea publica, din motive de conducere sau din inertie, se complace in mentalitati de nisa, astfel ca, asa cum am spus, mai ramanea Realitatea.

Un catalizator al acestor dispute de culise pentru controlul celui mai important canal de stiri a fost criza financiara. In 2008, S.O. Vintu pierduse cu Realitatea TV circa 20 de milioane de euro, iar 2009 se anunta si mai dificil, in conditiile scaderii drastice a pietei de publicitate.

Ce s-a intamplat, in primele luni ale acestui an, in relatia dintre patronul Realitatii si conducerile celor doua partide care formau coalitia de guvernamant? Nu stiu. Stiu doar ca, pana anul trecut, televiziunea lui S.O. Vintu era considerata, mentionata, dar si acuzata de adversari, ca fiind pro-Basescu. Iar aceasta orientare, in opinia mea, nu era efectul unei dispozitii venite „din Delta”, ci o alegere sau, mai degraba, o inclinatie oarecum naturala a jurnalistilor cu greutate din Realitatea.

Cat a cantarit lipsa de lichiditati in schimbarea de macaz? Au existat negocieri secrete pe contracte, pentru posturi-cheie in administratia publica sau pentru „ochi inchisi” in justitie? Ce i-au oferit PDL si PSD lui S.O. Vintu? Nu stiu. Ceea ce cred insa, si repet, este ca partidul presedintelui Basescu avea mult mai mare nevoie ca postul Realitatea sa-i fie cel putin ne-ostil, daca nu chiar prietenos.

Cand s-a produs „intoarcerea armelor”? Exista vreo data aproximativa pentru aceasta decizie cu grave implicatii politice, financiare si jurnalistice? Nici asta nu stiu.

E sigur, de pilda, ca, in februarie 2009, premierul Boc isi punea semnatura pe numirea in functia de presedinte la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale a lui Gelu Maracineanu, managerul care, potrivit presei bihorene, obtinuse pentru PSV Company (a lui Liviu Luca) concesionarea zacamantului de calcar de la Budureasa.

La fel de sigur este ca, in 9 martie, S.O. Vintu aparea, pentru prima data in acest an, intr-o dezbatere de seara gazduita de Realitatea TV si rostea cateva fraze devenite „antologice”, relevante pentru raporturile sale cu puterea: „Daca statul este incapabil sa-si protejeze resursele, este treaba statului. Omul de afaceri incearca. Este treaba statului sa-l prinda si sa-l lege. Intariti-va statul!”. In aceeasi dezbatere, tot ca invitat exceptional, Dinu Patriciu se declara „jignit” de titulatura de mogul.

Citeste articolul complet in presa.nu

Va invitam sa semnalati in comentariile la articol cazuri flagrante de manipulare sau joc incorect in campanie din partea mass-media.

Mihnea Maruta este unul dintre cei sapte cunoscuti comentatori media care scriu despre modul in care mass-media se comporta in campania electorala prezidentiala.