Recurs la memorie: Raportul Final, Muzeul National al Dictaturii Comuniste si binele public

Se discuta mult si cu mare pasiune despre propunerea PDL de infiintare a Muzeului National al Dictaturii Comuniste din Romania. Mi se atribuie un rol decisiv in aceasta idee, desi propunerea a fost formulata cat se poate de clar si categoric asumata de catre dl Teodor Baconschi, prim-vicepresedinte al acestui partid. In interventiile mele (un interviu dat “Romaniei Libere” si emisiunea de pe TVR Info cu Iolanda Staniloiu) am precizat ca ne aflam abia intr-un stadiu incipient, ca nu este normal ca la peste doua decenii de la prabusirea dictaturii comuniste sa nu avem in Capitala un asemenea Muzeu, ca este vorba de reluarea unei prea adesea intrerupte conversatii democratice pe acest subiect, ca este loc pentru dialog, dezbateri, polemici civilizate.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=106851&id_media=95078

N-am pus niciodata sub semnul intrebarii semnificatia morala si istorica a Memorialului de la Sighet. Dimpotriva, in discutia cu Iolanda Staniloiu, am dat glas admiratiei mele statornice pentru acest loc de memorie unic in Romania si pentru exemplara stradanie a celor care l-au creat si dezvoltat. Am fost la Sighet, pretuiesc in cel mai inalt grad ceea ce se face acolo, inclusiv activitatile de cercetare si de pedagogie a memoriei. Intre expertii Comisiei Prezidentiale s-au numarat cercetatorii Ioana Boca si Robert Furtos, ambii asociati cu Centrul de Cercetari condus de dl Romulus Rusan. As mai aminti ca am fost in 2010 la Budapesta, am vizitat Casa Terorii si am purtat o lunga discutie cu istorica Maria Schmidt. Am citit si unele interventii care sustin necesitatea unui Muzeu al Totalitarismului (ori Totalitarismelor). Nu ma voi pronunta pe larg aici, ideea este nobila si incitanta, dar eu unul cred ca ar fi necesar un Muzeu al Holocaustului din Romania si unul al Dictaturii Comuniste, tot asa cum au existat doua demersuri de cercetare efectuate prin cele doua comisii prezidentiale. La Washington exista Muzeul Memorial al Holocaustului si se incearca infiintarea unui Muzeul Global al Comunismului (deocamdata aflat in forma virtuala). Poate ca merita amintit ca intre membrii Consiliului Stiintific al IICCMER se numara istoricul polonez Andrzej Paczkowski, unul dintre fondatorii IPN (Institutul Memoriei Nationale), istorica Anna Kaminsky dela Fundatia pentru Analiza Dictaturii PSUG si istoricul Janos Rainer, directorul Institutului 1956 de la Budapesta. Mentionez acest lucru pentru a sublinia caracterul international al eforturilor IICCMER, efortul de a examina alte experiente legate de memorializarea traumelor totalitare ca si a rezistentei in raport cu aceste dictaturi. Nu acesta este scopul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington,al Muzeul Yad Vashem din Ierusalim ori al Muzeului Insurectiei de la Varsovia din 1944?

Ideea Muzeului National al Dictaturii Comuniste din Romania este formulata explicit in propunerile legate de memorializare din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii din Romania (editia Humanitas, 2007, p. 777). Raportul Final a fost asumat prin semnatura proprie de toti membrii Comisiei (intre care regretatii Constantin Ticu Dumitrescu si Monica Lovinescu, precum si domnii Radu Filipescu, Sorin Iliesiu, N. Manolescu, Marius Oprea, H.-R. Patapievici, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Alexandru Zub, spre a-i numi doar pe cativa). Reproduc asadar propunerea :

“Infiintarea, in colaborare cu Academia Civica, AFDPR, CNSAS, IICCR, Institutul de Istorie ‘A. D. Xenopol’, Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, Institutul de Istorie ‘George Barit’, a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Romania. Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, acest muzeu va fi in egala masura un loc de memorie si unul al afirmarii valorilor societatii deschise. Muzeul va fi condus de un consiliu stiintific numit de Presedintele tarii. Pe langa Muzeu ar fi necesara crearea unui centru de documentare destinat informatiei publice,cu acces neingradit, in care sa fie colectionate documente esentiale pentru intelegerea fenomenului comunist, a universului concentrationar, a propagandei ca mijloc de constrangere spirituala”.

In legatura cu discutiile privind necesitatea unui asemenea Muzeu National in Bucuresti, iata ce declara Presedintele Traian Basescu in discursul din 18 decembrie 2006, devenit act oficial al statului roman:

“Sustin infiintarea in Bucuresti a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Romania”. Deasemenea, seful statului a propus “organizarea unei expozitii permanente in cadrul Palatului Parlamentului cu documente ilustrative pentru ideea de politie politica, documente care sa fie reprezentative pentru fenomenul incalcarii drepturilor civile fundamentale in Romania comunista” (ibidem, p. 16).

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro