Refugiatii, primul esec mare al lui Iohannis. Cum a ajuns Romania in clubul marginalilor

Inevitabilul s-a intimplat. Romania a fost infrinta la vot in chestiunea refugiatilor si acum trebuie sa accepte exact atitia migranti cit a cerut Comisia Europeana. Era de asteptat, asa cum am prognozat acum doua saptamini. E un esec al lui Klaus Iohannis, dar, mai important, un esec major de politica externa pentru Romania. In primul sau mare dosar de cind e presedinte, Klaus Iohannis a dezamagit. Mai mult, el si-a proiectat singur imaginea unui presedinte ezitant, lipsit de forta, incapabil sa fie lider.

Iohannis a lansat, in prima lui iesire publica pe problema migrantilor (7 septembrie, in conferinta de presa) trei provocari. Una pentru el, una pentru Romania si una pentru electorat. Le-a pierdut pe toate. Iata explicatiile.

Provocarea personala.

In conferinta de presa din 7 septembrie, Klaus Iohannis a declarat extrem de ferm si in mod repetat ca Romania nu poate primi decit fix 1.785 de migranti, pentru ca atit are capacitate sa gestioneze. Si-a reluat pozitia si in conferinta de presa din 14 septembrie, cind – intrebat de subsemnatul daca un stat de 20 de milioane de locuitori e serios si credibil cind avanseaza o astfel de cifra, Iohannis a spus ca „mi se pare foarte serios. Şi mi se pare sincer, că puteam şi noi să zicem că <>, doar că nu putem să îi gestionăm”.

Doar ca fermitatea lui nu se baza pe nimic altceva decit sondajele de opinie care aratau ca majoritatea romanilor sint anti-refugiati. Mecanismele europene de decizie NU erau sub controlul Romaniei, Iohannis nu putea sa opuna un eventual veto la propunerea Comisiei Europene de stabilire a unor cote obligatorii, mult mai mari decit cele pe care Romania si le asumase voluntar.

Klaus Iohannis si-a riscat imaginea cind a spus in 7 septembrie ca „La noi, numărul de refugiaţi nu poate să crească, decât dacă noi vrem să primim mai mulţi”. Astazi, 23 septembrie, a anuntat ca nu poate contesta la Consiliul European decizia (asa e, nu are cum). Mai mult, a facut o pirueta logica si a anuntat ca „numarul de refugiati nu e mare… problema poate fi gestionata usor de Romania”.

De la 1.785 la peste 6.300 de refugiati e distanta mare. Iohannis a inregistrat un esec personal cind si-a ridicat singur miza. Acum, dupa prima provocare majora a mandatului sau, presedintele arata ca un personaj politic slab, atit la interior, cit si in plan extern. Iar cei care stiu sa descifreze comportamentul sau bizar si-au facut o imagine despre forta si competentele sale din acest moment.

Provocarea pentru Romania.

Cind tragem linie dupa toata discutia privind refugiatii, avem urmatorul bilant trist: Romania a votat cot la cot cu Ungaria, Cehia si Slovacia, impotriva tuturor celorlalte state membre. Cum a ajuns aici Romania, e o alta discutie: ca Merkel poarta raspunderea fiindca i-ar fi chemat pe refugiati si atunci Germania trebuie sa rezolve problema, ca nu avem capacitatea sa gestionam mai multi, ca ne temem de atentate etc.

Ramine insa faptul ca Romania s-a plasat alaturi de cele mai eurosceptice tari din UE, iar Iohannis – alaturi de tarile cu cei mai nationalisti lideri ai momentului.

Surse europene spun ca pozitionarea lui Klaus Iohannis a fost „dezamagitoare” pentru lideri importanti din UE. Toti asteptau solidaritate din partea Bucurestiului, dupa ce Bruxelles-ul a ajutat Romania enorm in ultimii ani.

Pastrandu-si pozitia dura si refuzind negocierea, asa cum a facut Polonia, de exemplu, Romania a pierdut atit ca imagine (aplicind o lovitura unei UE aflata deja in dificultate), dar si pragmatic: la o viitoare negociere pe o alta tema, Romaniei i se va aminti inflexibilitatea de azi. Asadar, inca o provocare pierduta.

Provocarea pentru electorat.

Dintre toti liderii politici romani, Klaus Iohannis era cel mai indreptatit sa transmita electoratului o pozitie toleranta fata de imigranti/refugiati. Din doua motive: are cel mai mare grad de incredere (si isi poate exercita leadership-ul fara teama de alegeri iminente), si este un minoritar. Alegerea sa ca presedinte a fost in sine simbolica pentru toleranta romanilor, a dus la o deschidere majora in mentalul colectiv. Era momentul ca Iohannis sa profite de aceasta deschidere si sa promoveze toleranta fata de strain, fata de cel diferit.

In schimb, Iohannis si-a calibrat discursul public astfel incit din spatele cuvintelor sale razbatea teama de migranti. Stim ca serviciile secrete si-ar dori sa nu existe prea multi musulmani in Romania ca sa nu aiba batai de cap, stim ca sondajele arata ca un curent nationalist are tendinta ascendenta, stim ca e greu sa gestionezi aproape 7.000 de refugiati. Dar mai stim ca un lider adevarat are obligatia si puterea de a merge impotriva curentului, de a milita pentru valori precum toleranta.

Iohannis nu a facut asta. Dimpotriva. A alimentat indirect un curent anti-musulman care alimenteaza teama fata de migrantii veniti din Orientul Mijlociu si nordul Africii. Or, stim ce urmeaza: cind migrantii se simt respinsi de comunitatea in care s-au stabilit, ei se radicalizeaza mult mai usor. Cind ai migranti musulmani radicalizati, factiunile teroriste stiu cum sa-i atraga. Si de-acolo incep problemele.

Iohannis a pierdut si aceasta provocare fata de electorat. In loc sa mearga pe drumul greu, dar corect, el a ales solutia facila si populista.

Cu acest esec la activ in prima batalie importanta a mandatului, incapabil sa provoace acasa caderea unui premier intrat in corzi, Iohannis pleaca intr-o lunga calatorie peste Ocean. In loc sa ajunga la Washington ca un lider real, cu forta si agenda clara, presedintele se prezinta intr-o postura slabita. Aproape un lame duck, doar ca mai are peste patru ani pina la finalul mandatului.