Renate Weber conduce misiunea UE in Bolivia, unde are loc duminica referendumul constitutional. Fotografia celei mai sarace tari din America Latina

Sefa Delegatiei PNL din Parlamentul European, Renate Weber, se afla luna aceasta in Bolivia, in calitate de Sefa a Misiunii UE de monitorizare a referendumului constitutional programat pentru data de 25 ianuarie 2009. Referendumul constitutional se va desfasura duminica in Bolivia, una dintre noile prevederi referindu-se la alegerea judecatorilor si procurorilor prin vot popular. Weber este primul eurodeputat roman caruia Comisia Europeana i-a incredintat conducerea unei misiuni UE de observare a procesului electoral dintr-o tara terta.

Rep: Cum ati primit aceasta insarcinare?

Renate Weber: La sfarsitul lunii septembrie am fost aleasa presedinta delegatiei Parlamentului European care a monitorizat referendumul constitutional din Ecuador. Chiar ma simt onorata, pentru ca de data aceasta e o misiune a UE, numirea este facuta de comisara Benita Ferrero-Waldner si nu mai stiu un alt eurodeputat care sa se fi bucurat de o asemenea incredere din partea Comisiei Europene in doar un an de activitate in PE. Aici este un program infernal, este obositor, dar este extrem de interesant, asa ca si satisfactia e pe masura.

Rep: Care sunt interesele Uniunii Europene intr-o tara din America Latina?

RW: Interesul pe termen lung al UE este asigurarea stabilitatii politice, economice si sociale a Boliviei. Nu e doar cazul Boliviei, ci si al altor tari din America Latina. In decembrie 2008 ministrul bolivian de Externe, David Choquehuanca, a fost la Bruxelles, iar cu acea ocazie s-a semnat protocolul privind cooperarea dintre UE si Bolivia pentru perioada 2007 – 2013, document care prevede o asistenta financiara de 234 milioane euro din partea UE.

Cooperarea se va concentra pe crearea de activitati economice durabile, lupta impotriva productiei ilicite si a traficului de droguri si gestiunea echilibrata a resurselor naturale. Statistic, UE este al patrulea partener comercial al Boliviei si al doilea (dupa NAFTA) in ceea ce priveste investitiile directe. De asemenea, Bolivia beneficiaza de acces privilegiat la piata UE prin schema GSP Plus.

Campania pentru noua constitutie Foto: Misiunea UE in Bolivia

Rep: Care este pozitia UE fata de un „OPEC al gazelor naturale”, format din Rusia, Iran si Qatar, care sa cuprinda si Bolivia?

RW: Personal, cred ca e prematur sa se vorbeasca deja de un organism similar OPEC, desi exista dovezi ale unui paralelism intre felul in care OPEC si-a inceput existenta si felul in care Rusia si alte tari exportatoare de gaz doresc sa actioneze in viitor. La Forumul tarilor exportatoare de gaz s-a vorbit de o Organizatie a tarilor exportatoare de gaz si de o Troica avand la carma Rusia si din care sa faca parte Iran si Qatar.

Rusia si-a exprimat interesul pentru impartirea pietii gazului pe sfere de influente dominate de cate un unic producator, iar tari precum Iran, Venezuela si Bolivia au cerut sa se creeze cat mai repede un astfel de cartel. Din cate stiu, nu exista o pozitie oficiala a UE in legatura cu aceasta structura, singura declaratie oficiala a comisarului Andris Pielbags salutand decizia Norvegiei de a nu se alatura unei astfel de organizatii.

Nici nu vad cum UE ar putea sa impiedice fromarea unui astfel de cartel, Uniunea trebuind sa se concentreze pe crearea unei politici energetice comune care sa apere interesele cetatenilor europeni si prin care sa se evite situatii de genul celor traite recent.

Unii analisti considera ca un astfel de cartel al gazelor s-ar putea crea in urmatorii zece ani, dar tot ei spun ca nu ne putem uita la modelul OPEC si sa-l aplicam exportatorilor de gaze pentru ca, pe de o parte, piata nu este la fel de dinamica precum cea a petrolului, iar pe de alta parte, cum singura modalitate de transport pentru gaz sunt conductele, avem de-a face cu implicarea mai multor actori decat producatorii directi.

Capra anti Foto: UE

Rep: Ce ne puteti spune despre libertatea presei?

RW: Libertatea presei este, deocamdata, o realitate. Canalele radio sunt, de departe, cele mai importante. Mai ales ca unele emit in limbile comunitatilor indigene (aymara, in principal). Exista presa de stat, un canal TV si unul radio. Exista – in acelasi timp – presa privata, de regula marile retele avand fiecare un ziar, un canal TV si un post de radio. Proprietarii acestora sunt fie oameni de afaceri bolivieni, fie spanioli, fie americani, fie biserica catolica locala.

Presedintele Morales nu are o relatie buna cu jurnalistii, pe care i-a acuzat in mai multe randuri ca nu relateaza corect, i-a amenintat ca nu-i va mai primi la conferintele sale de presa, pe care le va face exclusiv cu reprezentantii agentiilor de stiri straine. Ca evolutii interesant de urmarit merita semnalate doua actiuni.

Pe de o parte, Evo Morales a anuntat ca guvernul sau isi va crea propriile canale de comunicare: pe 22 ianuarie va fi lansat ziarul guvernamental, iar pentru viitor a anuntat crearea unui canal TV cu sprijin venezuelean si iranian. In acelasi timp, compania petroliera venezueleana (de stat) tocmai a finalizat cumpararea unei mari retele media din Bolivia (ziar, tv, radio, saptamanal).

Rep: Mai au loc nationalizari in Bolivia (carburantii, telecom)?

RW: Tema folosirii resurselor naturale a provocat mari revolte populare incepand cu anii ´80 si a dus, practic, la schimbarea a doua guverne. Nationalizarea hidrocarburilor a fost tema centrala a campaniei electorale a lui Evo Morales in 2005, cand a si fost ales presedinte. In guvernul bolivian exista chiar si un Minister pentru apararea juridica a intereselor statului. In acest moment nu mai sunt in curs procese de nationalizare.

Atat nationalizarea hidrocarburilor, cat si cea a companiei Entel, au fost finalizate in 2006, respectiv 2008. De asemenea, au fost nationalizate unele servicii de distribuire a apei potabile, ceea ce determinat companii precum Bechtel sau Suez sa paraseasca tara. Cu compania franceza Suez s-a incheiat un acord. Cu Bechtel s-a ajuns la arbitraj international, solutionat pe cale amiabila in favoarea Boliviei. In octombrie 2008, compania italiana Telecom (care cumparase Entel) a chemat statul bolivian in fata organismului international de arbitraj.

Poporul si noua constitutie Foto: UE

Rep: Cum e Bolivia?

RW: Bolivia este o tara extrem de complexa si cu o istorie recenta foarte framantata, din care nu au lipsit violentele fizice. Pe scurt, Bolivia este tara cea mai saraca din America Latina. In ciuda resureselor uriase de gaz pe care le are, aproape 70% din populatie traieste sub pragul de saracie.

Este o tara in care populatia rurala este mai numeroasa decat cea urbana, zonele rurale, foarte sarace, fiind locuite de populatia indigena, care inseamna aproape 40% din total. Populatia indigena, la randul ei e alcatuita din multe nationalitati, vorbind limbi diferite si avand obiceiuri proprii.

Rep: Ce prevede proiectul noii Constitutii?

RW: Proiectul actual al noii Constitutii vorbeste de un stat plurinational, de recunoasterea a 36 de comunitati indigene ale caror limbi ar deveni oficiale. In campania actuala se vorbeste mult despre aceasta tema, votantii pentru DA afirmand ca este o recuperare fireasca a drepturilor celor care au locuit teritoriul de milenii si au fost deposedati de drepturi in ultimii 500 de ani, iar votantii pentru NU (inclusiv persoane din comunitatile indigene) sustinand ca se vor crea cetateni de prin rang (persoanele din comunitatile indigene) si cetateni de rangul doi (ceilalti).

O tema majora a constituit-o in ultimii ani chestiunea autonomiei a 4 departamente din zona cunoscuta sub numele de Media Luna. In 2008 au fost organizate referendumuri pentru autonomie, aceasta fiind larg sustinuta in Media Luna. Referendum-urile nu au fost recunoscute de Curtea Electorala Nationala, dar au fost aprobate de Curtile Electorale Departamentale. Din pacate, chestiunea constitutionalitatii acestor consultari populare nu a putut fi rezolvata de Tribunalul Constitutional, pentru ca institutia nu mai functioneaza de la sfarsitul lui 2007, neavand decat un singur membru, numirea celorlalti nereusindu-se in Parlament.

In situatia aprobarii noii Constitutii, starea actuala va mai dura vreo doi ani, noua lege fundamentala prevazand alegerea judecatorilor si de la Tribunalul Constitutional si de la Curtea Suprema, dar si de la celelalte instante, ca si a procurorilor: prin vot popular. In prezent, chestiunea autonomiei este extrem de dezbatuta, este o tema majora a campaniei electorale, prevederile noii Constitutii fiind puternic criticate de votantii pentru Nu, care sustin ca ar fi doar o descentralizare, in vreme ce sustinatorii MAS (Movimiento al Socialismo, partidul presedintelui Morales) afirma ca e singura posibilitate de a avea autonomie.