REPORTAJ. Coiful de la Coțofenești, expus din nou într-un muzeu din România.  „Toată lumea vrea direct la el”, spune o angajată / Situația readusă în atenție după revenirea tezaurului

Coiful de la Coțofenești și două brățări dacice din aur, recuperate după furtul din Olanda, pot fi văzute timp de zece zile la Muzeul Național de Istorie a României, începând de miercuri, 22 aprilie. Sunt expuse la parter, în programul obișnuit al muzeului, cu bilet de intrare. În prima zi de vizite, nu au fost mulți vizitatori, însă cei veniți au fost foarte încântați. Piesele de tezaur au fost așezate în mijlocul unei săli de la parterul clădirii, încă nerenovată, cu o mulțime de probleme. 

La ora 11 fără câteva minute, în fața Muzeul Național de Istorie a României nu era aglomerație. Intrau, pe rând, grupuri mici, doi sau trei oameni. Unii știau exact ce caută.

A fost prima zi în care coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice din aur puteau fi văzute din nou de public, după ce au fost furate din Muzeul Drents din Olanda și recuperate de autorități. 

Au ajuns în țară marți seara și vor rămâne expuse aici zece zile, până pe 3 mai. 

Biletul pentru adulți costă 32 de lei și include accesul la toate expozițiile muzeului, în special colecțiile din Tezaurul istoric. Biletul pentru seniori scade la 16 lei, iar cel pentru elevi sau studenți costă 8 lei. Programul de vizitare al muzeului este cel obișnuit, de miercuri până sâmbătă, în intervalul orar 10:00 – 18.00. 

În spațiul public au apărut și întrebări legate de autenticitate, respinse de reprezentanții muzeului, care au spus că obiectele au fost verificate în detaliu, inclusiv microscopic. După cele zece zile de expunere, acestea vor intra în restaurare, fără un termen anunțat de autorități. 

„Toată lumea mă întreabă de artefacte”

La intrare, câteva automate de bilete procesează rapid plățile cu cardul. Vizitatorii nu stau mult pe loc. „O să fac 20.000 de pași azi”, spune o angajată a muzeului, după ce o rog să mă îndrume. „Toată lumea mă întreabă de artefacte și vrea direct la coif și brățări. Haideți cu mine”. 

Prețioasele obiecte sunt ușor de găsit. Ele sunt plasate în mijlocul unei săli la parter, într-o vitrină de sticlă, pe perne albe. Sunt luminate uniform și pot fi văzute din toate părțile. 

Cei care ajung în fața vitrinei se apropie mult. Unii se apleacă, își schimbă poziția, caută unghiuri mai bune. Se uită atent la suprafața aurului și își fac poze. Se discută în șoaptă despre felul în care arată după furt. Alții par intimidați de prezența reporterilor de televiziune și ezită să se apropie, rămân să privească de la distanță. 

„Să treacă de pojghița asta naționalistă și oamenii să priceapă ce eram”

Rareș, 45 de ani, inginer IT, a venit special să vadă din nou coiful, pe care îl știa deja din vizite anterioare. „E fascinant pentru mine. Are niște motive care par asiriene, animale fantastice nu prea de pe aici.” Spune că l-a interesat mereu felul în care este expus și ce se poate observa de aproape. „Eu sunt pasionat de istorie și de detalii și am observat că e tot timpul prezentat orizontal. Am văzut că e destul de lovit, dar e aur, aurul se repară, e moale, avem experți.”

„Faptul că a fost furat, continuă bărbatul, arată un eșec complet din ambele țări. Faptul că a fost recuperat, având în vedere că era mare riscul să fie topit rapid și vândut pe piața neagră, este un lucru foarte bun”. 

E mai vehement când vine vorba de pedepsirea hoților. Spune că „nu ar avea clemență pentru cei implicați”, dar apreciază intervenția autorităților olandeze, „în contrapartidă cu cum noi nu am reușit să recuperăm acele tablouri care au fost arse de niște mafioți locali din Brăila”. Se referă la furtul din 2012 de la Kunsthal Rotterdam, unde mai multe tablouri celebre au fost furate de o rețea de români și, potrivit anchetei, ar fi fost ulterior arse, fără a mai putea fi recuperate.

Rareș crede că furtul coifului de la Coțofenești și a celor trei brățări dacice au atras mai multă atenție asupra acestor comori, dar speră „să stârnească mult mai mult, să treacă de pojghița asta naționalistă și oamenii să priceapă ce eram, cum făceam lucrurile, să-și cunoască cu adevărat istoria.” 

„Simbol spiritual pentru țara noastră” 

Runa, 56 de ani, s-a oprit mai mult în fața vitrinei. Spune că a venit acum, dar ar vrea să revină după restaurare. „Cred că trebuie să-l vedem (n..r Coiful de la Coțofenești) din nou după ce va fi restaurat. Ne-am grăbit cu toții să-l vedem acum, pentru că ne-am bucurat foarte mult că a fost recuperat. Dar ca simbol spiritual pentru țara noastră, așa bolnăvior așezat pe o pernă și turtit, te doare inima… Dar e bine că e în țară.”

Nu a venit doar pentru coiful de la Coțofenești. Spune că a vrut să vadă și celelalte piese similare expuse acum în muzeu. „Știți că au fost descoperite cinci coifuri princiare geto-dace și patru dintre ele pot fi văzute acum aici, ceea ce e un lucru rar.”

Despre furt, spune că ar fi mai bine ca astfel de obiecte să rămână în țară „După mine, patrimoniul nostru nu ar mai trebui să plece de aici. Adică părerea mea este că ar trebui să fie ca la British Museum și să se investească în muzeistica de aici. Și să vină lumea să le vadă aici.”

Spune că i s-a părut „ciudat” că o expoziție cu piese geto-dace, adunate din mai multe muzee din țară, a fost văzută mai întâi în afara României. „Mie mi s-a părut foarte straniu că acea expoziție cu exponate geto-dace, adunate din șaptesprezece muzee de istorie ale noastre, a fost expoziție itinerantă. Dar noi nu am văzut-o în țară în această formă. Ar trebui să fie făcute aceste expoziții în primul rând în țară.” 

„Era păcat efectiv să trec pe aici fără să intru”

Florian Țurlete, 58 de ani, jurist, a intrat în muzeu în trecere. „Era păcat efectiv să trec pe aici fără să intru, știți cum e, stăm prost cu timpul. Mi-am făcut timp 10 minute.”

Nu e sigur dacă le-a mai văzut în trecut, dar spune că interesul pentru istorie a rămas. S-a uitat atent la piese și spune că brățările l-au impresionat mai mult decât coiful. „Sunt fabuloase. Dacă te uiți la tehnica de prelucrare pentru timpurile acelea, lăsând la o parte cantitatea de aur… modul în care au fost confecționate pare foarte avansat.”

Despre furt, reacția lui e mai relaxată: „Important e că le-am recuperat. S-a mai furat și din muzee mai mari”, spune el, sugerând că astfel de incidente nu sunt chiar excepții. Crede că obiectele ar trebui în continuare expuse, inclusiv în afara țării: „ar fi o prostie să le ținem închise, sigur că ele trebuie expuse, atât la noi cât și în străinătate, dar supravegheate, cum trebuie”. 

La un moment dat, lângă vitrină a ajuns și un grup de angajați ai muzeului. Nu au vorbit cu jurnaliștii, dar au spus între ei că au venit să le vadă, pentru că au lipsit de la conferința de presă de cu o seară înainte. 

Flori Boje, 72 de ani, pensionară, fostă asistentă medicală, spune că a mai văzut artefactele și înainte și a revenit acum să le revadă.

„La prima vedere, nu văd mare lucru schimbat”, spune ea. A fost recent în muzeu și spune că a venit din nou și pentru restul colecției. „Eu acum o lună am vizitat Muzeul Național de Istorie, dar am venit și azi să revăd tezaurul.”

Ce spun turiștii străini 

Printre vizitatori au fost și câteva grupuri mici de turiști străini, veniți la muzeu fără să știe despre artefactele recuperate.

Doi bărbați din Spania, în jur de 45 de ani, au intrat în sală fără să se oprească la vitrină. S-au uitat mai întâi în jur, ușor surprinși de prezența camerelor și a jurnaliștilor, apoi au trecut mai departe, fotografiind alte exponate. Nu știau povestea furtului.

Spun că sunt pentru prima dată în România și că au venit la București pentru câteva zile. „Am venit să vizităm muzeul și ni se pare extraordinar.”

Vin din Mérida, un oraș cunoscut pentru vestigiile sale romane, cu amfiteatru și situri antice, și spun că ceea ce văd aici le este în același timp familiar și diferit. Când află că obiectele au fost furate și apoi recuperate, reacționează: „Wow, faptul că au fost recuperate e minunat.”

Întoarcerea artefactelor aduce din nou în discuție starea muzeului 

Revenirea artefactelor a readus în discuție și starea clădirii muzeului. Paul Angelescu, jurnalist PRO TV, reporter de investigații al emisiunii „România, Te iubesc!”, care a realizat anul trecut un reportaj despre condițiile în care este păstrat patrimoniul, a criticat  faptul că la conferința de presă de marți seară nu s-a vorbit despre aceste probleme.

„Oficialii au organizat o conferință cu mare fast, bucurie, strângeri de mâini și mulțumiri. «Să privim patrimoniul cu mai multă responsabilitate și apropiere» a declarat ministrul culturii. Haideți să-l privim. Imediat după furtul din Olanda am realizat un amplu reportaj despre condițiile în care ne ținem patrimoniul de miliarde. Coiful și brățările s-au întors la Muzeul Național de Istorie, cel mai important muzeu din România. De două decenii clădirea de patrimoniu este închisă în proporție de 80%. De ce? Pentru că pereții se dezintegrează la propriu”, a scris acesta pe Facebook. 

El continuă, referindu-se la starea clădirii: „Despre acest imens elefant din cameră nimeni n-a vorbit astăzi. «Patrimoniul trebuie apărat cu fermitate oriunde s-ar afla» a mai spus ministrul Demeter. Azi coiful s-a întors într-o clădire al cărei acoperiș este găurit. Intră apa prin el, igrasia a cuprins etaje întregi. Podelele tremură când păsești pe ele. În unele depozite nu merge nici lumina.”

La conferința de marți seara, transmisă live și pe Facebook, ministrul Culturii, Demeter Istvan Andras, a spus despre situația clădirii că sunt „probleme care de peste două decenii n-au fost rezolvate” și că acestea „nu vor putea fi rezolvate de pe-o zi pe alta”.