REPORTAJ Oamenii care îl plâng pe Ion Iliescu. Cum și-l amintesc pe fostul președinte cei veniți la catafalcul său – VIDEO

Câteva sute de oameni au trecut pe la catafalcul lui Ion Iliescu în primele ore de la deschiderea Palatului Cotroceni pentru public. Au depus flori și lumânări și i-au adus un omagiu fostului șef de stat. Reporterii HotNews.ro au vorbit cu unii dintre ei pentru a afla ce amintiri au cu Ion Iliescu.

Pe bulevardul Geniului din Capitală, la una dintre intrările în Palatul Cotroceni, a fost amenajat un mic loc de pelerinaj în memoria lui Ion Iliescu. Un portret al fostului președinte a fost pus în apropiere, semn că aici se adună oamenii care vor să-i aducă un omagiu. 

Unii au aprins lumănări, iar apoi s-au așezat lângă zidul Palatului Cotroceni. Primele persoane au venit de la ora 10.00, deși porțile s-au deschis pentru public la ora 13.00. Au așteptat însă momentul. 

Pe fundal, din când în când se auzea câte un șofer care trecea pe lângă: „Dar ce? Aici a murit?”. „Dar dosarele alea ce s-a întâmplat cu ele?”. 

Oamenii nu au dat semne că aud întrebările. Au venit cu flori și să-și arate respectul pentru fostul președinte. Cum și-l amintesc ei pe Ion Iliescu? 

„A păstrat unitatea statală”

Îmbrăcat într-un costum bleumarin, Florin Negoiță a venit de la ora 10.00 la Palatul Cotroceni, cu trei ore înainte să fie permis accesul publicului. Până atunci, au fost doar lideri politici și diplomați. 

„Am venit să-i aduc un pios omagiu, ca un gest de recunoştinţă pentru faptul că, prin înţelepciune şi inteligenţă deosebită, a păstrat unitatea statală. A reuşit în mandatele sale să coaguleze persoane şi personalităţi, profesionişti şi patrioţi care să pună umărul la construcţie cu nobleţe şi eleganţă”, spune bărbatul, care se recomandă drept profesor universitar și avocat. 

El consideră că nu toți românii au înțeles faptele lui Ion Iliescu, dar „fiecare judecă după valoarea sa”. 

„Aş dori şi ca viitorii conducători de stat şi din lumea guvernamentală şi parlamentară să obţină şi ei 85%, aşa cum a obţinut Ion Iliescu la 20 mai 1990”, spune el. 

Cristina Lache e mai reţinută în descrieri. Spune că o doare spatele, o durere care „porneşte mereu în momentele cele mai emoţionante”. Cu tot cu durere, a venit în jurul orei 11.30 la Palatul Cotroceni. 

„Domnul preşedinte Ion Iliescu a însemnat un om de o mare calitate morală. Şi un om onest, un om modest. Era un om popular, vesel şi spiritual. Dumnezeu să-l odihnească în pace”, afirmă Cristina Lache. Spune că a fost asistentă medicală în MApN. Acum e pensionară. 

„Un om excepțional! Un suflet mare” 

Mihaela Roxana Dumitru spune că e scriitoare şi, insistă, parapsiholog. Ține în mână o carte și spune că este scrisă de ea. „Matsuri. Sărbătoare. Gânduri pentru suflet”. 

A venit și ea tot de la ora 10.00, ca să-i aprindă o lumânare lui Ion Iliescu, despre care spune că-l admiră „ca pe propriul bunic”. Când a aflat că are de așteptat, a început să se întrebe ce poate face ca să treacă timpul. 

„A fost un om excepţional. Un suflet mare. A ajutat foarte mulţi oameni. Nici nu ştiu dacă se poate spune mai mult de atât. Chiar a fost un om extraordinar, şi modest şi bun. Şi doamna Nina la fel, o familie frumoasă”, spune ea. 

Pe la prânz s-a format coadă 

În jurul prânzului, aproximativ 200 de persoane erau la coadă pentru a intra în curtea Palatului Cotroceni. Printre ei, și câțiva tineri, care nu erau născuți când Ion Iliescu era președinte.  

Este cazul lui Alexandru, în vârstă de 24 de ani, care este masterand la Istorie.  

„Eu m-am născut în 2001, nu am apucat să prind guvernarea lui sau să înţeleg când eram mic ce a însemnat pentru România acest om. Pe lângă controversele din anii 90, am venit în primul rând din respect pentru funcţia preşedintelui, pentru primul lider de stat, fie el controversat sau nu. Mi se pare că e un eveniment istoric pe care nu aş dori să-l ratez”, spune tânărul. 

El își exprimă „regretul că vom afla mult mai încolo dacă justiţia va fi favorabilă sau nu” lui Ion Iliescu. 

„Deocamdată, a murit un om liber”, mai spune tânărul, care poartă la gât, ca o eșarfă, steagul României. 

„A căutat ca România să fie spre bine”

Printre cei aflați la coadă la Cotroceni se numără și oameni care au venit doar să vadă cum arată Palatul Cotroceni. „E cum vezi la televizor, te controlează ca la aeroport, am venit să văd şi eu cum arată Cotroceniul şi plec acum”.  

Pe lângă curioși, unii sunt nemulțumiți că nu sunt mai mulți oameni. „E trist că e mai multă presă decât lume”, spune o femeie aflată la coadă. 

O alta spune că „vom mai avea așa un președinte”. Nu vrea să vorbească cu anumiți jurnaliști și îi întreabă pe toți unde lucrează. 

Cei mai mulți oameni nu vor să își dau cu părerea cu privire la dosarele în care era implicat Ion Iliescu. Răspund cu expresii simiae. „Istoria îl va judeca” sau „Fiecare își va plăti păcatele”. 

„Mi-l voi aminti ca pe un salvator”

Cei mai mulţi sunt de acord că Ion Iliescu a fost cel mai bun președinte al României. Apreciază că a fost un om foarte apropiat de țară, nu ca alţii, mai ales, ca actualii politicieni. 

„A căutat ca România să fie spre bine, nu ca azi, când suntem unii împotriva celorlalți. Nu o duc mai bine acum decât atunci, nici politic, nici economic. Era cu totul și cu totul altă lume, mai frumoasă şi mai decentă”, spune o altă femeie. 

„E singurul președinte care și-a știut fișa postului”, spune un bărbat hotărât. Nu dorește să argumenteze. 

O femeie emoționată aproape plângând, spune că în timpul mandatului lui Ion Iliescu s-a simțit cu adevărat liberă. „A fost liniște când a apărut dumnealui, nu era haos, mă simțeam liberă. Mi-l voi aminti ca pe un salvator”.

Ea vorbește și despre cum în cazul Mineriadei nu s-a făcut dreptate, dar ca speră să se facă. 

Coroana doamnei Nina Iliescu

După zumzetul de la coadă și din curtea palatului, urmează, poate, singurele momente de linişte: venirea la catafalc. 

Se intră pe rând. Unii oameni plâng. Chiar și în hohote. Alți oameni salută militărește, în timp ce alții duc mâna la inimă. 

Sunt aproape singuri, în copleşitoarea Sală a Unirii din Palatul Cotroceni, în fața catafalcului ridicat pe un postament, împrejmuit de patru gărzi, o cruce modestă şi o coroană de trandafiri albi, pe care scrie: „Odihneşte-te în pace. Cu adâncă durere, Nina”. 

Fiecare om stă câteva secunde. Apoi iese din cameră. Aproape imediat apare din nou zumzetul. Oamenii încep să vorbească, uneori aprins. 

„Al treilea mandat a fost cel mai bun”. „Nu este adevărat. Al doilea mandat a fost cel mai bun şi nu mă poate contrazice nimeni”. „Nu ştiu cum îşi permite Nicuşor să fie aşa de arogant cu un preşedinte. Cine se crede el?”. „Nu aici trebuia să-l aducă, ci la Sala Palatului, de aia sunt aşa de puţine flori”. 

Apoi, fiecare pleacă. Unii spun că sunt „trişti că istoria a fost nedreaptă cu fostul preşedinte”, alții spun că se bucură că au putut să-i aducă un omagiu.