Piure de păstârnac
Piureul nu trebuie să fie doar din cartofi și păstârnacul nu e doar pentru supă
Păstârnacul e originar din Europa și Asia și se cultivă de mii de ani. Și romanii îl cunoșteau – îi spuneau pastinaca și foloseau același cuvânt și pentru morcov, ceea ce nu e neobișnuit, că morcovul era pe vremea aceea mai degrabă bejuliu. Abia acum câteva sute de ani a fost inventat morcovul portocaliu, de botaniștii olandezi, în onoarea casei regale de Orania. În Evul Mediu, păstârnacul era o legumă de bază în Europa. Până la sosirea cartofului din America și până când zahărul din trestie a devenit accesibil, păstârnacul era o sursă importantă de amidon și un îndulcitor ieftin. Se folosea în prăjituri, gemuri, chiar și la vin de păstârnac. Cartoful l-a înlocuit în secolele XVIII–XIX în cea mai mare parte a Europei, pentru că era mai productiv și mai sățios. Și l-a redus la legumă de supă, cel puțin în estul Europei. Rețeta asta îi face puțină dreptate.
De ținut minte: caută păstârnaci mai mici și mai subțiri. Cei mari au tendința să fie lemnoși în centru, ceea ce îi face greu de gătit și dă peste cap textura piureului.
Mod de preparare
Spală, curăță de coajă și taie rondele păstârnacul. Curăță cățeii de usturoi. Pune totul cu laptele, smântâna, cimbrul, dafinul, sare și piper la fiert, până când legumele sunt pătrunse.
Scoate cimbrul și dafinul și scurge lichidul. Pune legumele în robot cu untul și uleiul de măsline și procesează. Adaugă din lichidul păstrat treptat, până piureul are textură moale și omogenă. Nu vei folosi tot lichidul.