Revoltele din lumea araba, vazute de dr. Malik Mufti (Tufts University): SUA n-au stiut cum sa reactioneze, Iranul are o influenta limitata, Rusia si China sunt spectatori

„Ingredientele revoltelor care au loc in prezent in lumea araba au existat de ceva vreme, dar, dintr-un motiv anume, a fost nevoie de o scanteie in Tunisia pentru a aprinde focul ce ulterior s-a raspandit peste tot”, e de parere dr. Malik Mufti, profesor la Tufts University, specializat in probleme legate de Orientul Mijlociu. Expertul a afirmat pentru HotNews.ro ca SUA n-au stiut cum sa reactioneze in fata revolutiilor arabe, Iranul are o influenta limitata in revolte, iar Rusia si China sunt simplii spectatori. In opinia lui Mufti, chiar si organizatia Al-Qaeda a fost luata prin surprindere de revolte, iar implicarea sa e scazuta.

Adrian Novac: Tunisia, Egipt, Yemen, Libia, Bahrain, Siria, Iordania. Ce se intampla exact in lumea araba si de ce acum?

Dr. Malik Mufti: Ce se intampla in prezent in regiune reprezinta o revolta populara generala – care poate fi numita, in mod legitim, o revolutie – impotriva ordinii nationaliste autoritariste care a dominat scena politica araba din anii ’50, dar care a fost in stare de faliment din punct de vedere politic, economic si social de cel putin doua decenii.

„De ce acum” este un mister, cum se intampla cu toate revolutiile. Ingredientele revoltelor au existat de ceva vreme, dar, dintr-un motiv anume, a fost nevoie de o scanteie in Tunisia pentru a aprinde focul ce ulterior s-a raspandit peste tot.

A.N.: Sunt revoltele arabe o lupta pentru democratie? Sau regimurile dictatoriale vor fi inlocuite de guverne islamiste nedemocratice?

M.M.: Razmeritele urmaresc multe lucruri: conditii economice mai bune, mai putina coruptie, mai multa libertate si, deasupra tuturor, demnitate – adica oamenii nu mai pot tolera sa fie tratati ca vitele de catre propriile lor guverne. Toate aceste cereri sunt exprimate in limbajul democratiei, ceea ce reprezinta un lucru semnificativ deoarece chiar si miscarile islamiste vor fi ele insele constranse, in anumita masura, sa respecte regulile democratice.

A.N.: Unii sugereaza ca CIA, Mossad sau chiar telegramele WikiLeaks au fost adevaratele forte din spatele acestor revolte. Au dreptate?

M.M.: Nu – dinamica din spatele acestor revolte este cu adevarat indigena, domestica. Statele Unite n-au stiut cum sa reactioneze, iar guvernul din Israel se simte amenintat pozitiv.

A.N.: Vedeti cumva influenta Iranului in unele din aceste revolte? Ce urmaresc iranienii?

M.M.: Iranul a incercat sa se asocieze cu revoltele arabe, dar influenta sa este, de fapt, foarte limitata. Ar putea de exemplu sa joace un anumit rol in Bahrain, cu populatia sa siita, insa nu prea mult in alta parte. In plus, in cazuri precum cel al Siriei, revolta ameninta chiar regimurile care sunt, de o lunga perioada, pe aceeasi linie cu Iranul. In sfarsit, exemplul oamenilor care se ridica impotriva regimurilor autoritariste nu poate fi primit cu prea multa placere de actualii conducatori ai Iranului.

profesor asociat la Tufts University, in cadrul Departamentului de Stiinte politice * preda relatii internationale si politicile Orientului Mijlociu * are un doctorat si un masterat de la Harvard University * masterand al Yale University * este autorul cartilor „Sovereign Creations: Pan-Arabism and Political Order in Syria and Iraq” (1996) si „Daring and Caution in Turkish Strategic Culture: Republic at Sea (2009) * a scris articole pe teme de politica interna americana, relatii internationale, gandire politica in Orientul Apropiat * intre proiectele sale actuale se numara un studiu legat de conceptul asabiyya a lui Ibn Khaldun si un proiect de cercetare al realpolitik-ului in gandirea politica islamica

Dr. Malik Mufti

A.N.: Care este rolul pe care organizatia Al-Qaeda il joaca in toate aceste revolte? E posibil ca revoltele din regiune sa creeze un vid de putere de care sa profite Al-Qaeda si asociatii sai?

M.M.: Dupa parerea generala, Al-Qaeda a fost luata prin surprindere la fel de mult ca si restul lumii, iar organizatia pare sa fi jucat un rol foarte scazut pana in prezent. Este posibil ca vidul de putere din unele tari (asa cum este Yemen) sa creeze temporar noi oportunitati pentru Al-Qaeda, insa perspectiva mai generala a unei schimbari democratice autentice in regiune poate doar slabi interesul in aceasta organizatie.

A.N.: Sunt aceste revolte similare cu revolutiile din Europa de Est, de la sfarsitul anilor ’80?

M.M.: Bineinteles ca exista multe diferente semnificative in ceea ce priveste contextul istoric si dinamica sociala, insa ambele evenimente sunt exemple pentru raspandirea continua a mobilizarii populare si a democratizarii in intreaga lume.

A.N.: Statele Unite par sa fi fost prinse pe picior gresit de valul de revolte din lumea araba. Ce ne puteti spune despre reactia americana la aceste revolte? Cum au reactionat Rusia si China?

M.M.: Administratia Obama pare inca sa ezite intre doua impulsuri: (1) de a mentine stabilitatea regionala continuand sa sprijine regimurile care le-au fost aliate de multa vreme; si (2), sa se plaseze de partea corecta a istoriei, facand sa para ca nu sustin regimurile autoritare care sunt destinate sa se prabuseasca.

Deoarece situatia variaza de la tara la tara, este posibil ca Statele Unite vor continua sa adopte o atitudine in mare parte reactiva – fara sa submineze in mod activ regimurile existente, dar trecand la sustinerea revolutiilor odata ce ele au trecut de punctul in care nu mai exista cale de intoarcere.

Rusia si China nu au niciun fel de influenta reala si sunt doar spectatori.

A.N.: Unde se indreapta revoltele arabe? Care credeti ca va fi urmatorul lider care va disparea?

M.M.: Este foarte greu sa prevad cine va fi urmatorul care va cadea. In general, pare ca regimurile caracterizate de existenta unui singur partid conducator sunt mai vulnerabile decat, de exemplu, regimurile monarhice, care sunt mult mai capabile sa se adapteze la o scena politica cu mai multe partide.

De asemenea, regimurile mai putin brutale sunt susceptibile de a cadea intr-o maniera relativ usoara (asa cum a fost in Tunisia si Egipt), in timp ce regimurile mai dure, mai agresive (cazul Libiei) se vor confrunta cu mai multa violenta.

A.N.: Ce se va naste din revolta din Orientul Mijlociu: democratii de tipul celor occidentale, pseudo-democratii anarhice, regimuri jihadiste, mai mult haos?

M.M.: Dinamica pe termen lung este favorabila unei democratii reale in intreaga regiune, insa, pe drumul pana acolo, va exista un grad mare de variatie de la tara la tara – incluzand aici posibilitatea instaurarii anarhiei, conflicte civile, ocoluri autoritariste sau totalitare. La fel ca in Europa.

A.N.: Care este tara ale carei influenta si interese sunt cele mai amenintate de schimbarile care au loc in lumea araba: Statele Unite, Israelul, Arabia Saudita, Iranul etc.?

M.M.: Cele mai amenintate sunt evident regimurile autoritariste, cum sunt cele din Arabia Saudita si Iran.

Pentru israelienii care urmaresc sa continue insusirea pamantului palestinian (si care prefera, prin urmare, status quo-ul regional), revoltele arabe reprezinta o veste foarte proasta din doua motive: (1) deoarece mai multe guverne arabe reprezentative vor fi mult mai eficiente in sprijinirea palestinienilor, si (2) ca urmare a acestui fapt, Statele Unite se vor simti la randul lor mult mai presate sa se adapteze aspiratiilor arabe, rezolvand conflictul israelo-palestinian o data pentru totdeauna.

Pe de alta parte, israelienii care sunt gata sa faca pace cu palestinienii si, in sens mai larg, cu lumile araba si islamica, au toate motivele sa salute democratizarea regiunii.

In sfarsit, pentru democratiile care cauta sa-si extinda influenta in Orientul Apropiat – asa cum sunt Statele Unite, dar si Turcia – revolutiile arabe atrag dupa ele si riscuri, dar este inca foarte posibil ca revolutiile de-acolo sa se incheie intr-un mod pozitiv.