Revolutia Alba. Cum s-a schimbat Romania

Motto: “Eternal vigilance is the price of liberty”

Asa a inceput totul. Doi-trei jurnalisi au tipat cam singuri cateva zile la rand ca vine dezastrul, presedintele a intervenit in extremis oprind temporar elefantii si apoi s-a produs un miracol. Marea trezire, Revolutia Alba. Nimic, dar absolut nimic nu s-ar fi intamplat fara sutele de mii de oameni revarsati pe strazile oraselor Romaniei pentru o idee. Atentie, n-au iesit pentru lefuri si pensii marite. S-au pus in miscare energii solare, au iesit din adormire oamenii cu o scara de valori sanatoasa. Esenta raului din politica a reusit sa scoata ce-i mai bun din noi. Ea, generatia protestului eficace, noua Romanie crescuta in libertate visand o tara ca afara, a declansat in anul de gratie 2017 Revolutia de Urgenta.

Primul text intitulat Vin aministia si gratierea. Totul pentru marea evadare l-am publicat pe data de 13 ianuarie, intr-o zi de vineri, inca lesinat dupa sarbatori. Boierii din administratie si partide se zbenguiau inca prin vacante dupa Revelion, noi picoteam prin redactie. Cineva de obicei tacut m-a scos din amortire semnaland o informatie cu potential, ceva despre intentiile noului Guvern.

Sugera ca ascund ceva urat. “Au terminat deja la partid proiectele de amnistie si gratiere. Le baga in Guvern si in cateva zile sunt in vigoare”, a adaugat sursa pe un ton neutru, ca si cum anunta cineva ca afara ploua. Am inceput verificarile de rutina, fara prea mult chef. Totul anunta un dezastru iminent, asa ca am facut un gest pe care la HotNews.ro il facem extrem de rar. Am convenit cu Cristian Pantazi ca e groasa, asa ca am pus ALERTAcu rosu in titlu. Am inceput sa ne agitam si pe Facebook. A doua zi, m-a uluit impactul neobisnuit de mare pentru o zi in care traficul pe site de regula se prabuseste.

Urmatoarele doua zile le-am petrecut scotocind dupa informatii. Am aflat ca apocalipsa venea, de fapt, chiar mai devreme. Marti, 17 ianuarie, am fost in masura sa publicam seara pe la cinci o noua alerta cu rosu in titlu: Guvernul va adopta miercuri Ordonanta de Urgenta cu modificari importante in legislatia penala/ Vor fi gratiate o serie de pedepse si dezincriminate fapte (amnistie mascata). Si acest articol a batut recordurile de trafic pe HotNews, fiind mentinonata in topul realizat de Pagina de Media la Shared News cu peste zece mii de share si o groaza de like pe FB. Am ridicat, din nou, mirat o spranceana. Se ridica un val pe care-l mai vazusem doar dupa Colectiv si la prezidentialele din 2014.

Intre timp, alti jurnalisti cu multa experienta, ca Liviu Avram sau Moise Guran, au mirosit pericolul si au tras la randul lor alarma. Un rol important in constientizarea opiniei publice l-a jucat Vlad Petreanu prin devoalarea adevaratelor mize din spatele dezincriminarilor infractiunii de abuz in serviciu.

Un coleg din presa m-a abordat aproape instant pe Facebook cautand disperat solutii. Cum poate fi oprit dezastrul? Nicicum, i-am spus. Nu se mai poate face nimic. OUG este varianta nucleara. Ba da, uita-te in Constitutie, daca presedintele Iohannis merge la sedinta de Guvern poate opri totul. Nu prea eram convins, dar dupa o scurta verificare a reiesit ca pe langa aparare si externe, ordinea publica figureaza si ea pe lista temelor care deschid usa guvernului pentru seful statului. Trecuse cam o ora de la publicarea noii alerte, cand presedintele Iohannis a iesit public cu precizari despre schimbarea lui Coldea de la SRI. Mai nimic despre asaltul iminent asupra codurilor penale, doar un mic avertisment adresat majoritatii parlamentare sa nu uzeze de puterea ei. Cam defazat, ne-am spus.

Dupa discurs, am publicat pe Facebook un mic text intitulat Cum poate fi oprit dezastrul, cu solutia participarii presedintelui la sedinta de guvern sugerata de colegul disperat din presa. Deja erau foarte multi pe retelele de socializare cu propuneri similare. In scurt timp, pe Facebook s-a viralizat un fel de mesaj “Go, go Iohannis”, prin care seful statului era incurajat sa mearga in ziua sedintei de guvern peste Grindeanu&co. Nu mai vazusem asa ceva, era o presiune uriasa pe Klaus Iohannis sa faca orice pentru a opri un dezastru iminent.

Nu stiu cat a contat presiunea publica. Sunt convins ca presedintele Iohannis ar fi actionat oricum, cu sau fara incurajarile de pe Facebook. Avem semnale ca si la Cotroceni se discuta particparea la sedinta de guvern, dar nimic clar. Dragnea si PSD erau decisi sa-l suspende oricum pe Iohannis dupa episodul Shhaideh, asa ca nu mai avea absolut nimic de pierdut. Amenintat direct de un Guvern ostil, pus in fata unei pericol real si iminent, Klaus Iohannis s-a transformat in cu totul alt om.

Miercuri dimineata, pe data de 18 ianuarie, am ramas cu gura cascata in redactie cand l-am vazut pe seful statului la televizor, in capul mesei la sedinta de guvern rostind celebra fraza: “Cunoașteți povestea că este un elefant în încăpere, dar nu se vede. Sunt doi elefanți — ordonanța de grațiere și ordonanța de modificare a codurilor penale.” Asta nu e Iohannis, am exclamat in redactie.

Cu o seara inainte ma intalnisem cu un amic din presa. L-am rugat sa se uite cu maxima atentie la amnistia si gratierea, nu-i de gluma. Astrele sunt aliniate, i-am spus, pentru o mica apocalipsa in justitie: Dragnea urma sa plece miercuri din tara la investirea lui Trump, oficialii de la Bruxelles in vacanta, in tara vreme cainoasa de iarna cu ger si zapada. Cand te mai intalniesti cu asa ceva? Amandoi am ajuns la concluzia ca guvernul va actiona a doua zi, adica miercuri si ca trebuie cumva opriti, musai.

Descinderea presedintelui Klaus Iohannis la sedinta de guvern a avut efecte naucitoare asupra guvernului. In mod evident nu se asteptasera. Grindeanu se pregatea sa plece cu Dragnea in SUA si nu aveau un plan B. Pe deasupra, ministrul justitiei, Florin Iordache, a comis o eroare tactica majora, dar binevenita. Dupa ce s-a chinuit sa nege ca nu aveau in plan nici un oug, a scos elefantii de sub masa guvernului si a pus doua proiecte de OUG in dezbatere publica la fix o ora dupa gestul surpriza al presedintelui.

In redactie ne bateam cu totii capul cu posibile solutii, ce se poate face. Singura satisfactie de moment era gandul ca Dragnea s-a dat cu capul de peretii avionului timp de 10 ore cat a stat in aer in drum spre America, in timp ce in tara Guvernul se comporta ca o gaina cu capul taiat.

Am ajuns la concluzia impreuna cu Cristian Pantazi ca doar strada mai poate opri adoptarea OUG-urilor. Acum le vedeam cu totii si erau pline de orori: gratiere in varianta horror, cu violatori, pedofili si criminali beneiciari ai injumatatirii de pedeapsa, cu dezincriminarea unor infractiuni echivalenta unei amnistieri mascate etc. Publicul s-a ingrozit, magistratii au reactionat iar noi am decis ca trebuie sa explicam cat mai bine de ce protestul in strada a ramas ultima solutie. Ne-am depasit in mod asumat rigorile meseriei, constienti ca daca lui Dragnea ii iese treaba asta nu mai are sens sa facem presa. Inchidem mustaria si sa plecam din tara, Pantazi cauta deja pe harta tari mai prietenoase cu stilul nostru balcanic.

Dupa sedinta de Guvern au si aparut primele proteste, vreo 4000 de oameni au iesit in Piata Victoriei. Incepuse deja mobilizarea pe retelele de socializare. Coruptia Ucide si Uniti Salvam s-au miscat, ca de obicei, primii. Cei de la Uniti Salvam au avertizat aproape profetic: „Doamnelor si domnilor guvernanti, parlamentari, ne dam seama ca doriti sa va scoateti tovarasii infractori din puscarii si sa va stergeti propriile dosare penale ca si cand nici nu s-ar fi intamplat. Simpatic, dar n-o sa va iasa.”

Primul mare protest se anunta pentru duminica, 22 ianuarie. “Daca vor iesi o mana de oameni, s-a terminat de tot cu anticoruptia” – astea erau temerile exprimate in redactie. Eram cu totii de acord ca se joaca ultima carte. Asaltul borfasilor la adresa sistemului de justitie arata inspaimantator. Tot sistemul se clatina sub loviturile de baros aplicate de Ghita, Antena 3 ducea o campanie furibunda pro-gratiere iar procurorii DNA in frunte cu Kovesi se aflau sub tir intens. Daca oamenii nu ies in strada, totul se termina si inca repede. Joi, 19 ianuarie, oamenii incepuseara sa iasa timid si prin tara, cateva sute, congelati la temperaturi de -7, -8 grade: la Sibiu, Timisoara, Iasi, Brasov si Ploiesti.

Am asteptat week-end-ul cu inima stransa, aproape convins ca marele miting anuntat pentru duminica va fi un fiasco. Pe la sase dupa-amiaza am luat-o catre Piata Universitatii. Raspunsul publicului a fost multe peste asteptari, peste 40 de mii de oameni au marsaluit pe un frig patrunzator de la Universitate la Piata Victoriei. Zapada cazuta masiv la inceputul lunii inca nu se murdarise, sclipea alba si Bucurestiul arata frumos.

Luat de valul entuziasmului popular, Klaus Iohannis s-a aruncat in multime pentru a-si marca victoria. Tocmai facuse o mica eroare, oferind liderilor PSD ocazia de a-l acuza ca a participat la un miting neautorizat, Dragnea a zis chiar ca s-a pus in fruntea unei mineriade incitand lumea la rasturnarea ordinii constitutionale sau asa ceva.

Nu mai prea conta oricum. Avalansa se pornise deja iar Dragnea habar nu avea ce-l astepta. A doua zi, luni, 23 ianuarie, presedintele anunta referendum pe tema amnistiei si gratierii. Cam pripita si mutarea asta, riscanta si fara prea mari sanse. Dar nu mai conta, presedintele juca deja totul pe o singura carte. Ori el, ori ceilalti. Pe 24 pleaca din tara la Strasbourg iar in avion vorbeste cu noi, presa, in mod cu totul neobisnuit. Raspunde la toate intrebarile, glumeste si isi savureaza momentul de glorie. Adevarul este ca fara interventia in extremis a presedintelui, tot latratul nostru nu folosea la nimic. Parea ca oprise o catastrofa, de fapt doar o temporizase.

Sursele din tara nu prea aveau chef sa vorbeasca cu mine prin telefon, mai ales cand au aflat ca sunt in delegatia de presa care merge cu presedintele. Exista insa un risc ridicat ca ordonantele sa treaca in sedinta de miercuri, 25 ianuarie, tocmai din cauza ca presedintele era plecat din tara si nu mai avea cine sa vaneze elefanti. Am convenit cu sursele mele sa-mi lase un semn pe mail, care inseamna pericol iminent de adoptare a OUG-urilor. Marti seara am iesit in Strasbourg cu trei colegi din presa dupa o zi obositoare si n-am mai verificat mailurile decat a doua zi dimineata.

Cand am deschis laptopul miercuri pe la pranz in sala de presa a Consiliului Europei am inlemnit. Primisem mesajul de cod rosu de doua ori, prima data marti seara in timp ce ma indopam cu un hamburger si cartofi prajiti iar al doilea miercuri dimineata. Am inceput din nou sa ma agit pe Facebook, sa dau telefoane, sa alertez redactia numai ca nu se mai putea face nimic in cateva ore. N-am inteles niciodata de ce n-au facut-o atunci, desi au fost la un pas.

Aveau sa apase butonul nuclear abia peste cateva zile, marti 31 ianuarie, pe intuneric. Anuntasem din nou pe HotNews.ro ca vor publica ordonanta miercuri asa ca au devansat totul cu o zi ca sa nu mai riste nici o surpriza. Pentru a fi siguri de reusita, au adormit vigilenta tuturor mimand consultarea cu parchetele si cu CSM, de la care au cerut formal avize. Cu doua ore inainte de adoptare am aflat din nou dar alerta n-a mai folosit la nimic.

Ordonanta cu modificarile la Codul Penal prevedea ca un termen de zece zile de intrare in vigoare. N-am mai vazut decat o singura solutie:In strada pana la abrogarea ordonantei rusinii. Am publicat textul perfect constienti ca suntem la limita eticii jurnalistice, dar ca avem de-a face cu o situatie exceptionala, disperata, fara alte solutii institutionale la indemana.

Intre timp, bulgarele revoltei se umflase teribil. Erau deja mai multi jurnalisti-activisti sustinatori pe fata ai protestelor, magistrati sau experti din societatea civila oripilati de gestul guvernului. Ambasadele au luat foc, jurnalistii de teren si-au facut in mod admirabil datoria, macelarindu-i pur si simplu cu intrebari incuietoare pe Dragnea si Grindeanu iesiti joi, 2 februarie, intr-o conferinta de presa pentru a anunta ca nu dau nici un pas inapoi. Incercarea de a compromite mitingul de miercuri seara cu galerii de fotbal pusi pe violente si provocari a esuat lamentabil.

A fost un gest de sfidare suprema la adresa protestatarilor iesiti in strada in fiecare zi incepand cu data de duminica, 29 ianuarie in numar tot mai mare. In Bucuresti s-au revarsat in Piata cam o suta de mii in fiecare seara sau chiar mai multi. Restul il cam stiti, s-a dezlantuit o energie nebanuita, latenta, solara.

Revolutia Alba au declansat-o in special tinerii de 20+ si 30+, dar protestul a inclus cam toate categoriile de varsta. A fost revolutia adevarului scos la lumina, atat de frumos ilustrata de sutele de mii de telefoane stralucind duminica seara in Piata Victoriei.

Este o revolutie care nu a schimbat un regim cu altul, ci a inlocuit ceva profund in mentalitatea oamenilor. S-a produs, in fine, saltul esential de la resemnare cronica la implicare totala, am inchegat o constiinta civica puternica. Constienti de forta lor gratie tehnologiei, uniti de retelele de socializare si organizati tot pe Facebook, informati de pe net si imuni la manipularile televiziunilor, am incetat sa mai fim doar o populatie. Am marcat, in fine, marea despartire simbolica de ramasitele comunismului cu tot ce ne-a lasat mostenire: securism, coruptie, nomenclaturi politico-financiare.

Revolutia Alba, curata, fara violenta, varsare de sange si morti pe caldaram, a venit la 27 de ani de la caderea lui Ceausescu, pe care tot abuzul continuu de putere, propaganda si minciuna devenite politica de stat l-au trimis la cosul de gunoi al istoriei. La fel ca Ceausescu, care vedea mana agenturilor peste tot, si Dragnea, rupt complet de realitate, declara cu jumatate de milion de oameni in strada ca nu crede in spontaneitatea protestului. Si, la fel ca Ceausescu in fata multimii scapate de sub controlul lui, primul reflex al lui Dragnea a fost sa le spuna oamenilor ca le-a dat cativa banuti in plus la salarii si pensii.

Romania isi castiga prin aceste proteste unice un loc foarte special in Europa, starnind admiratie sincera si perplexitate. O natiune condusa de lideri corupti refuza sa capituleze in fata legalizarii furtului si ridica in picioare o Europa obisnuita cu vesti proaste de la Bucuresti. Intr-o Europa macinata de miscari nationaliste, anti-europene, Romania e singura tara in care sute de mii de oameni ies zilnic pe strada sa-si manifeste atasamentul tocmai fata de UE si Occident.

Pe cand zapada incepea sa se murdareasca si sa se topeasca pe strazile capitalei, Revolutia Alba a castigat o prima batalie importanta din razboiul ei cu un mod profund corupt de a face politica. In Romania, nimic nu va mai fi la fel de acum inainte oricat vor incerca borfasii sa-si ia revansa. Dar nimic nu va fi fost castigat definitiv. Amintiti-va mereu: Eternal vigilance is the price of liberty.