Rolul nefast al sindicatelor in evolutia Romaniei

Este momentul sa ne intrebam care a fost rolul sindicatelor in evolutia social-economica a Romaniei, in ultimii 20 de ani? Din pacate, unul nefast, pentru ca au fortat guvernele succesive sa “dea” salariatilor bugetari salarii mari si tot felul de sporuri, fara sa se intrebe daca au acoperire in realitatea economica. Nu-i interesa, pur si simplu, aceasta latura. Faptul ca sindicatele americane au inteles, pana la urma, ca nu exista salarii in afara productivitatii muncii, n-a fost o lectie pentru ele.

Iar guvernantii au facut prostia, interesata, sa castige “pacea sociala”, cu pretul distrugerii echilibrelor macroeconomice. Sa fie liniste in tara, la adapostul careia sa se dea tunurile cu privatizarea, sa jumuleasca bugetul de stat prin clasica tehnica a contractelor masluite. Sa vanda iluzia “statului social”, in care nici ei nu credeau, dar era aducatoare de voturi. Cel putin la inceput, pana s-au prins alegatorii.

A trebuit sa vina tanarul ministru Funeriu sa aiba curajul sa spuna: “tara asta nu e condusa de sindicate ci de guvern”.Drept reactie, un lider de sindicat i-a transmis sa-si mintile in cap!

Sindicatele isi gasesc utilitatea atunci cand ii apara pe salariati de capitalistii egoisti si hrapareti. Nu de stat, cum se intampla la noi. In locul hraparetilor, care nu prea exista, sindicatele au luat in colimator statul, ceeace este un viciu din start, pentru ca statul, adica politicienii, sunt interesati sa mituiasca salariatii pentru a fi votati, fara alt imbold. Sindicatele n-au facut altceva decat sa amplifice mita, s-o mareasca de cateva ori. Rezultatele se vad astazi.

Sefii sindicatelor isi incasau linistiti salariile uriase din cotizatii, salariatii incasau linistiti salariile dublate, pensionarii incasau linistiti pensiile triplate, fara ca cineva sa se intrebe ce va fi in viitor.

Si viitorul a venit, la scadenta. Suntem in pragul falimentului si ne intrebam cine este de vina.

Sindicatele se dau acum deoparte si arata cu degetul la guvernanti. Ei sunt de vina. Ca nu ne-au dat salarii si mai mari!

Tara este impartita in doua sau mai multe tabere. Mai dezbinata ca oricand.

Sindicatele au o importanta parte de vina. Nu este corect sa imparti societatea in cei care dau si cei care iau. Nu putem lua, daca nu este de unde. Daca economia reala nu functioneaza. Iar functionarea economiei este treaba noastra a tuturor. Nu doar a guvernantilor. Nici macar in primul rand a lor. O economie cu pietele globalizate nu asculta de ordine venite de “sus”. Ci de legi proprii, valabile in toata lumea. Guvernantii pot doar sa incurajeze investitiile, daca au bani, sa tina fiscalitatea cat mai jos, daca n-ar fi prea multi bugetari de hranit. Si cam atat. Ce altceva sa mai faca?

Nici macar cand sunt in joc destinele unor tineri nevinovati, elevii, cinismul sindicatelor nu are margini. Ce daca acestia isi rateaza planurile de viitor. Blocam bacalaureatul, blocam anul scolar, blocam totul. Ca sa ce? Sa nu taie din salarii, din pensii, sa ne dea sporuri nenumarate. De unde? Pana cand? Nu stim, nu e treaba noastra! Noi suntem in cealalta tabara!

Si daca de Revelion, Presedintele apare si ne anunta: stimati cetateni, incepand cu ianuarie 2011 nu mai sunt bani de salarii si de pensii. Din aceasta cauza imi anunt demisia.

Ce-am rezolvat? Echivaleaza demisia cu umplerea pusculitei bugetare? Aiurea!

Toata societatea va intra in colaps, intr-o inflatie galopanta, din care scapa cine poate. Iar cei care nu pot scapa sunt bugetarii si pensionarii saraci de azi. Ei nu au rezerve si resurse sa se apere. Poate doar ceva ajutoare internationale, de apa si malai, aruncate din avioane. Aici vrem sa ajungem?

A auzit cineva ca lideri de sindicat sa se intereseze de performantele profesionale ale membrilor de sindicat? De cum sunt evaluati la locul de munca? Daca rezultatele muncii lor sunt pe masura salariilor primite? Eu n-am auzit. Aceste aspecte nu ii privesc. Iar managerii, de la directori la ministri, au acceptat santajul, pentru a-si vedea linistiti de afaceri si de mulgerea bugetului de stat.

Si a venit scadenta.

Trebuie ca liderii de sindicat sa-si accepte vina, cel putin morala, pentru situatia grava in care ne aflam. Pentru santajul permanent la adresa guvernantilor. Cand blochezi o tara intreaga prin greve generale, fara sa suporti costurile pierderilor economice, ceva nu e in regula. Poate ar trebui revazute legile referitoare la sindicate. Sa le faca responsabile, material si penal, pentru pierderile aduse economiei. Trebuie stabilite clar cazurile in care se poate declansa o greva. Nu toata ziua buna ziua, pentru salarii si pensii mari, daca resursele respective nu exista. Cand cer mariri salariale sa indice si sursele. Altfel, situatii economice grave, de genul aceleia pe care o traversam, pot duce la colaps intrega societate.

In acest caz, isi asuma sindicatele rolul de “groparii” societatii?